ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra apelului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate prev. de art. 320
1
C. proc. pen.
În
baza art. 253
1
C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 248 C. pen., rap. la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În
baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În
baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
În
baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani, fixat conform art. 82 C. pen.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
A dispus anularea dispozițiilor nr. 1287 din 19 iunie 2007, nr. 138 din 27 martie 2008 și nr. 104 din 27 februarie 2008 emise și semnate de către inculpat.
În
baza art. 14 alin. (3) teza a IlI-a C. proc. pen. a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor.
A obligat inculpatul la plata sumei de 720 RON cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1160/P/2011 din 12 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: conflict de interese, prev. de art. 253
1
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 rap. la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
În
fapt, s-a reținut că învinuitul D.M. este fiul și unul dintre cei doi moștenitori ai numitei D.T., decedată la data de 03 februarie 2003.
În
anul 2002, numita D.T. - mama învinuitului, a depus o notificare înregistrată la Consiliul Local Baia de Aramă sub nr. 919 din 14 februarie 2002, prin care a solicitat în baza Legii nr. 10/2001
retrocedarea suprafeței de 581,05 m.p. în intravilanul orașului Baia de Aramă, rezultată din diferența dintre suprafața de 1100 m.p. (confiscați de regimul comunist în baza Decretului prezidențial nr. 247 din 31 iulie 1976) și cea primită în baza Ordinului Prefectului nr. 212/F din 31 iulie 2000 (900 m.p. - zona a IV-a), precum și suprafețele de 270,85 m.p. și 110,20 m.p. pe care fuseseră construite două imobile care au fost demolate.
Prin aceeași notificare petiționara, D.T. - mama învinuitului a solicitat și acordarea de măsuri reparatorii, respectiv rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirilor pe care Ie-a primit pentru cele două imobile demolate de către regimul comunist (63.357 RON în anul 1976) și prețul ce va fi stabilit în baza unei evaluări.
În
anul 2004, învinuitul D.M. a fost ales în funcția de primar al orașului Baia de Aramă, funcție pe care a deținut-o până la alegerile locale din anul 2008.
După ce a fost ales, prin dispoziție de primar, în baza Legii nr. 10/2001, învinuitul D.M. a numit președinții și membrii comisiei pentru analiza notificărilor și comisiei pentru reactualizarea valorii de piață a imobilelor demolate.
Urmare a notificării formulate anterior de mama învinuitului, Comisia de analiză a notificărilor din cadrul Primăriei orașului Baia de Aramă, ai cărei membrii fuseseră numiți de primarul D.M., a propus acordarea în compensare, ca măsură reparatorie a suprafeței de 437,50 m.p. teren intravilan situat în orașul Baia de Aramă - zona I.
Cu privire la acordarea măsurilor reparatorii, respectiv a diferenței dintre valoarea primită pentru imobilele demolate și valoarea de piață de la data soluționării notificării, aceeași comisie a menționat în referat că se va solicita comisiei interne de evaluare un raport de evaluare, ce va fi întocmit de o persoană autorizată și se va propune acordarea în schimbul diferenței de primit a unor bunuri sau servicii aflate în circuitul civil.
În
baza referatului comisiei, numitul D.M. a emis și semnat în calitate de primar al orașului Baia de Aramă, dispoziția nr. 1287 din 19 iunie 2007, prin care a decis acordarea în compensare ca măsură reparatorie mamei sale D.T. (decedată la acel moment și reprezentată tocmai de fiul său D.M.), terenul în suprafață de 437,5 m.p. situat în intravilanul orașului Baia de Aramă
cu următoarele vecinătăți: Nord - domeniu public (teren policlinică stomatologică), Est - alee acces, Vest – R. și Sud -domeniu public (teren concesionat A.D.). În dispoziția susmenționată, se specifică faptul că diferența de 33,35 m.p. până la suprafața totală de 470,85 m.p., se va retroceda ulterior din rezerva primăriei și faptul că suprafața de 437,5 m.p., a fost trecută din domeniul public în domeniul privat al orașului Baia de Aramă conform hotărârii Consiliului Local nr. 40 din 28 iulie 2006 în vederea restituirii în baza Legii nr. 10/2001.
Ulterior, la data de 27 martie 2008, învinuitul D.M. - în calitate de primar al orașului Baia de Aramă, a emis și semnat dispoziția nr. 138 în completarea dispoziției primarului nr. 1287 din 19 iunie 2007 și a decis acordarea în compensare, ca măsură reparatorie mamei sale D.T. (decedată și reprezentată tocmai prin același D.M.) diferența de 33,35 mp teren intravilan situat în orașul Baia de Aramă, cu următoarele vecinătăți: Nord - domeniu public, Sud - aleea de acces bloc 7 (domeniu public), Est - proprietate A.I., Vest - teren domeniu public. În dispoziția primarului nr. 138 din 27 martie 2008, se specifică faptul că terenul respectiv a fost trecut din domeniu public în domeniu privat al orașului Baia de Aramă, urmare Hotărârii Consiliului Local nr. 50 din 18 iulie 2005.
După ce s-a întocmit raportul de evaluare a imobilelor ce fuseseră demolate de regimul comunist, învinuitul D.M.. a solicitat comisiei de analiză a notificărilor, în calitate de reprezentant al mamei sale decedate, să i se acorde ca măsură reparatorie în echivalent apartamentul - locuință de serviciu -compus din trei camere în care locuia cu chirie din anul 2005.
Comisia de analiză a notificărilor a solicitat printr-o adresă Primăriei Baia de Aramă să precizeze dacă se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent apartamente - locuințe de serviciu. De această dată, în calitate de primar, învinuitul D.M. a răspuns prin adresa nr. 1745/2007, semnată personal, că se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent apartamente din blocul de locuințe de serviciu situate în Baia de Aramă, str. T.V.
În
aceste condiții, învinuitul D.M. în calitate de primar al orașului Baia de Aramă, a emis și semnat dispoziția nr. 104 din 27 februarie 2008, prin care a decis stabilirea ca valoare echivalentă
a imobilului imposibil de restituit (demolat total) și cuvenit notificatoarei (mamei sale decedată pe care o reprezenta și al cărei moștenitor era) suma de 75.983 RON, în limita căreia se vor acorda în compensare ca măsură reparatorie un apartament cu trei camere situat în orașul Baia de Aramă, strada T.V., evaluat la suma de 38.084 RON și o diferență în bani de 37.899 RON. În dispoziția primarului D.M., se specifică faptul că în apartamentul menționat locuia moștenitorul legal al notificatoarei, respectiv D.M. conform contractului de închiriere din 04 august 2005, încheiat cu Primăria orașului Baia de Aramă.
De menționat faptul că în momentul semnării dispoziției nr. 104 din 27 februarie 2008, apartamentul respectiv, făcea parte din domeniul public al orașului Baia de Aramă, județul Mehedinți, conform H.G. nr. 963/2002, anexa 5, și nu a existat o hotărâre emisă de Consiliul Local Baia de Aramă de trecere a imobilului din domeniul public în domeniul privat al orașului Baia de Aramă.
În
cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice judiciare care a concluzionat că valoarea de circulație a apartamentului situat în orașul Baia de Aramă, strada T.V. - la data emiterii dispoziției de primar nr. 104 din 27 februarie 2008, a fost de 86.600 RON (sumă superioară celei stabilită prin dispoziția primarului în urma evaluării efectuate la nivelul autorității publice locale - 38.084 RON).
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a probat cu: denunțul numitului A.I. din orașul Baia de Aramă, județul Mehedinți; adresa din data de 06 aprilie 2012 a Primăriei orașului Baia de Aramă; dispoziția cu nr. 1287 din data de 19 iunie 2007 a primarului orașului Baia de Aramă, de respingere a cererii de restituire în natură și acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii și documentele aferente (referat fără număr și dată de înregistrare, adresa domnului D.M. către Comisia pentru soluționarea notificărilor Legii nr. 10/2001, sentința nr. 1910 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1879/101/2007, decizia nr. 40/2006 a Consiliului Local Baia de Aramă privind scoaterea din domeniul public al orașului Baia de Aramă și trecerea în domeniul
privat a suprafeței de 437,5 mp în vederea restituirii conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 47/2005); - dispoziția de primar cu nr. 138 din 27 martie 2008 de respingere a restituirii în natură și acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri și servicii; dispoziția nr. 104 din 27 februarie 2008 de respingere a restituirii în natură și acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri și servicii și actele aferente (referat din 28 februarie 2008, raport de evaluare din 14 ianuarie 2008, adresa Băncii Naționale a României înregistrată sub nr. 3125 din 26 noiembrie 2007, adresa nr. 1745/2007 a primarului D.M. de răspuns către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001, adresa fără dată și număr de înregistrare a învinuitului D.M. către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001, anunț fără număr de înregistrare datat 04 februarie 2008 semnat de primarul D.M. și proces-verbal, fără număr de înregistrare încheiat la 04 februarie 2008; Ordinul nr. 212/F din 31 iulie 2000 al Prefectului județului Mehedinți; notificarea numitei D.T. înregistrată la Consiliul Local Baia de Aramă sub nr. 919 din 14 februarie 2002; decret prezidențial nr. 247 din 31 iulie 1976 ; certificat de moștenitor din 24 iunie 2011 întocmit de notarul public C.D.M. ca supliment la certificatul de moștenitor din 24 iulie 2003 eliberat de BNP C.D.M.; certificat de naștere al numitului D.M.; certificat de deces al numitei D.T.; hotărârea nr. 50/2005 a Consiliului Local a orașului Baia de Aramă privind trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat al orașului Baia de Aramă; raport de evaluare a proprietății imobiliare din strada T.V. - oraș Baia de Aramă, județul Mehedinți; raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P.D.; declarațiile învinuitului; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Urmărirea penală a fost începută de organele de poliție la data de 07 decembrie 2011, rezoluția fiind însă infirmată ulterior de procuror, ca nelegală prin ordonanța nr. 1160/P/2011 din data de 27 februarie 2012.
Prin ordonanța nr. 1529/P/2011 din 13 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin rezoluția nr. 1160/P/2011 din data de 27 februarie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253
1
C. pen., constând în aceea că învinuitul a emis dispozițiile nr. 1287 din 19 iunie 2007 și nr. 1938 din 27 martie 2008.
Ulterior, prin ordonanța nr. 1160/P/2011 din data de 27 august 2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni de conflict de interese și extinderea cercetărilor și pentru o altă infracțiune de conflict de interese prev. de art. 253
1
C. pen. și o infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.
La data de 07 februarie 2013, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor învinuitului D.M. din trei infracțiuni prev. de art. 253
1
C. pen. și o infracțiune prev. de art. 248 C. pen., într-o infracțiune continuată prev. de art. 253
1
C. pen. și o infracțiune prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 13
2
din Legea nr. 78/2000.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 15 martie 2013.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul D.M., prin apărătorul ales, privind judecarea cauzei pe baza procedurii simplificate de recunoașterea vinovăției prev. de art. 320
1
C. proc. pen., având în vedere că inculpatul prin înscris autentic a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le recunoaște și le însușește, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 320
1
alin. (1) și (2) C. proc. pen., și de aceea a admis cererea inculpatului.
În
drept, faptele inculpatului D.M. întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni continuate de conflict de interese, faptă prev. de art. 253
:
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare, respectiv ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a arătat că, bunurile care fac parte din patrimoniul statului sau al unităților administrativ teritoriale sunt bunuri domeniale. Un domeniu, include două categorii de bunuri: cele din domeniul public (scoase din circuitul civil, inalienabile, insesizabile și imprescriptibile și care pot fi doar date în administrare, închiriate, concesionate sau date în folosință anumitor persoane) și cele din domeniul privat care în mare parte au același regim ca și alte bunuri proprietate privată, respectiv pot fi vândute, concesionate, închiriate, desigur cu respectarea unor reguli care să nu permită abuzul.
Trecerea unui bun dintr-un domeniu în altul, se face prin lege dacă bunurile sunt în proprietatea statului sau prin hotărâri ale autorităților locale (consilii județene sau consilii locale), dacă bunurile sunt în proprietatea unei unități administrativ teritoriale.
Bunurile domeniale, trebuie inventariate, iar în privința bunurilor din patrimoniul unităților administrativ teritoriale, există obligația ca inventarul să fie publicat în M. Of. și aprobat prin hotărâre de guvern.
Dacă un astfel de bun a făcut parte din domeniul public și figurează în inventarul publicat în monitorul oficial, într-o anexă a unei hotărâri a guvernului și se solicită retrocedarea în baza Legii nr. 10/2001, mai întâi trebuie să se dispună trecerea bunului din domeniul public în cel privat și apoi din domeniul privat se restituie. Cu atât mai mult în cazul acordării în compensare a unor astfel de bunuri.
S-a reținut că, în speță, exista Hotărârea de Guvern nr. 963 din 05 septembrie 2002, anexa 5 a fost publicată în M. Of. al României nr. 678 bis/12.09.2002, imobilul din care făcea parte apartamentul acordat în compensare, regăsindu-se la poziția nr. xx.
Conform adresei din 06 aprilie 2012 a Primăriei orașului Baia de Aramă, pentru emiterea dispoziției nr. 104 din 27 februarie 2008, prin care s-a acordat în compensare notificatoarei D.T., prin moștenitor D.M., apartamentul cu nr. 1 din blocul 12, nu există însă o hotărâre emisă de Consiliul Local Baia de Aramă de trecerea a apartamentului din domeniul public în cel privat.
S-a reținut că, în declarația sa de învinuit din data de 19 februarie 2013, numitul D.M. a arătat că pentru apartamentul respectiv ar fi fost necesară o hotărâre a consiliului local de trecerea
din domeniul public în cel privat, însă nu a găsit înțelegere și a semnat dispoziția nr. 104 din 27 februarie 2008 fără o astfel de hotărâre, considerând că în acest fel se repară o nedreptate făcută de regimul comunist.
În
ceea ce privește susținerile sale potrivit cărora instanțele de judecată și parchetele i-ar fi dat ulterior dreptate, acestea nu au fost luate în considerare, deoarece:
Din analiza actelor depuse, s-a constatat că rezoluțiile nr. 136/P/2008 din 11 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă și nr. 218/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.M. sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, se referă la dispozițiile de primar privind restituirea suprafețelor de teren pentru care existau hotărâri ale consiliului local de trecere din domeniul public în domeniul privat și nu la apartamentul situat în Baia de Aramă, cu privire la care nu există o astfel de hotărâre.
Referitor la hotărârile judecătorești invocate în apărare de inculpat (sentința nr. 1910 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinți și decizia nr. 3883 din 04 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova), s-a observat că acestea nu se referă faptele descrise în rechizitoriu ci la legalitatea hotărârii Consiliului Local Baia de Aramă nr. 40 din 28 iulie 2006 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al orașului Baia de Aramă a suprafeței de 437,5 m.p. de teren în vederea restituirii conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, lucru de altfel necontestat.
În
ceea ce privește acordarea în compensare ca măsură reparatorie a apartamentului fără existența prealabilă a unei hotărâri de consiliu local de trecere din domeniul public în domeniul privat, s-a apreciat că admiterea de către Tribunalul Mehedinți prin decizia nr. 140 din 22 mai 2009 a contestației formulate de învinuit împotriva dispoziției nr. 40 din 14 februarie 2009 a Primarului Orașului Baia de Aramă prin care se dispusese pe cale administrativă revocarea dispoziției cu nr. 104 din 27 februarie 2008 nu este în măsură să înlăture vinovăția acestuia în condițiile în care instanța s-a
pronunțat numai asupra nelegalității revocării pe cale administrativă a respectivei dispoziții, ea examinând cauza și pronunțându-se doar în limitele investirii sale. Astfel instanța de judecată a reținut doar că pe de o parte Primăria nu mai putea
reveni asupra dispoziției nr. 104 din 27 februarie 2008, după ce aceasta fusese comunicată și intrase astfel în circuitul civil și pe de altă parte că motivele care au stat la baza dispoziției 40 de revocare (nu face dovada cu acte de proprietate, nu face dovada calității de moștenitor și nu a formulat notificări separate) nu au avut susținere.
Nici apărările inculpatului potrivit cărora, prin semnarea dispozițiilor de primar nu ar fi făcut altceva decât să îndrepte o nedreptate făcută de regimul comunist, s-a apreciat că nu sunt în măsură a înlătura răspunderea penală a acestuia, neputând fi acceptat ca scuzabil faptul ca o persoană, folosindu-se de funcția pe care o deține la un moment dat, să își facă singur dreptate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Întrucât
prin semnarea dispoziției nr. 104 din 27 februarie 2008 învinuitul a încălcat atât prevederile art. 253
1
C. pen. cât și prevederile art. 248 C. pen. raportat la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, cele două infracțiuni s-au reținut în sarcina acestuia cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. b) C. pen., referitoare la concursul ideal de infracțiuni.
Întrucât
faptele sunt săvârșite în concurs ideal, Curtea în baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
De asemenea, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor comise, dar și datele care caracterizează persoana inculpatului, integrat socio-profesional și fără antecedente penale, având o atitudine sinceră în faza cercetării judecătorești, dar și starea de sănătate precară a acestuia, din adeverința medicală de la 26 noiembrie 2013 emisă de C.M.D.T.A.M.P. București rezultând că numitul D.M. a suferit recent un infarct cerebral ischemic, fiind nedeplasabil, dar și vârsta acestuia și prezentarea sa în fața instanței până la acel moment.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 81 C. pen., în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani, fixat conform art. 82 C. pen.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
S-a dispus anularea dispozițiilor nr. 1287 de la 19 iunie 2007, nr. 138 din 27 martie 2008 și nr. 104 din 27 februarie 2008 emise și semnate de către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea apelului, majorarea pedepselor pentru infracțiunile de conflict de interese, prev. de art. 253
1
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. art. 248 C. pen. rap. la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., intezicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă, inserarea datelor privind persoana inculpatului și obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare către stat în cuantumul efectuat și avansat de stat în cursul urmăririi penale.
Prealabil analizării criticilor formulate de către inculpat se impune a se stabili dispozițiile aplicabile în cauză, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 255/2013, având în vedere că, inițial, hotărârea instanței de fond a fost supusă căii de atac a recursului.
În
conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Astfel cum se poate observa, sentința penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 22 ianuarie 2014 fiind o hotărâre care nu era
supusă căii de atac a apelului, împotriva căreia s-a formulat recurs de către inculpat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2013 (1 februarie 2014), cauza fiind în curs de judecată în recurs la data de 1 februarie 2014, prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din legea de punere în aplicare a C. proc. pen., soluționarea cauzei se face după regulile de la apel, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 420 și urm. C. proc. pen.
Examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin prisma dispozițiilor art. 417 și art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Se observă că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului D.M., fiind îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
Prin analiza proprie a materialului probator administrat în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești (denunțul numitului A.I. din orașul Baia de Aramă, județul Mehedinți; adresa din 06 aprilie 2012 a Primăriei orașului Baia de Aramă; dispoziția cu nr. 1287 din 19 iunie 2007 a primarului orașului Baia de Aramă; referat fără număr și dată de înregistrare; adresa lui D.M. către Comisia pentru soluționarea notificărilor Legii nr. 10/2001; sentința nr. 1910 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1879/101/2007; decizia nr. 40/2006 a Consiliului Local Baia de Aramă privind scoaterea din domeniul public al orașului Baia de Aramă și trecerea în domeniul privat a suprafeței de 437,5 m.p. în vederea restituirii conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 47/2005; dispoziția de primar cu nr. 138 din 27 martie 2008; dispoziția nr. 104 din 27 februarie 2008; referat nr. 608 din 28 februarie 2008; raport de evaluare nr. 131 din 14 ianuarie 2008; adresa Băncii Naționale a României înregistrată sub nr. 3125 din 26 noiembrie 2007; adresa nr. 1745/2007 a primarului D.M. de răspuns către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001; adresa fără dată și număr de înregistrare a învinuitului D.M. către Comisia de analiză a notificărilor conform Legii nr. 10/2001; anunț fără număr de înregistrare datat 04 februarie 2008 semnat de primarul D.M. și proces-verbal, fără număr de înregistrare încheiat la 04 februarie 2008; Ordinul nr. 212/F din 31 iulie 2000 al
prefectului județului Mehedinți; notificarea numitei D.T. înregistrată la Consiliul Local Baia de Aramă sub nr. 919 din 14 februarie 2002; decret prezidențial nr. 247 din 31 iulie 1976; certificat de moștenitor nr. 25 din 24 iunie 2011 întocmit de notarul public C.D.M. ca supliment la certificatul de moștenitor din 24 iulie 2003 eliberat de BNP C.D.M.; certificat de naștere al numitului D.M.; certificat de deces al numitei D.T.; hotărârea nr. 50/2005 a Consiliului Local a orașului Baia de Aramă privind trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat al orașului Baia de Aramă; raport de evaluare a proprietății imobiliare din strada T.V. - oraș Baia de Aramă, județul Mehedinți; raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P.D.; declarațiile învinuitului; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală) în fapt, în esență, se constată că inculpatul D.M., în perioada 2004-2008, în calitate de primar al orașului Baia de Aramă, județul Mehedinți a emis și semnat personal, dispoziții prin care a acordat în compensare - ca măsură reparatorie, bunuri (două suprafețe de teren, un apartament și o sumă de bani) mamei sale decedate - D.T., reprezentată legal prin însuși inculpatul, în calitate de moștenitor.
În
drept,
faptele inculpatului D.M. întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni continuate de conflict de interese, prev. de art. 253
1
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului D.M., Înalta Curte remarcă faptul că prima instanță a aplicat o pedeapsă corect individualizată în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, motiv pentru care, o va menține.
Cât privește pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului D.M. pentru infracțiunea de conflict de interese, în formă
c
ontinuată prev. de art. 253
1
C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., se constată că aceasta este nelegală, fiind sub limita legală de 4 luni închisoare prin reducerea cu o treime, ca urmare a procedurii recunoașterii învinuirii, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar în sarcina inculpatului nu s-au reținut circumstanțe sau împrejurări atenuante ori alte cauze speciale, legale, judiciare de reducere a pedepsei.
Sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. se observă că încadrarea juridică prevăzută de legea penală anterioară, respectiv art. 253
1
C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. este mai favorabilă decât cea prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen. cu reținerea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunea săvârșită, în privința căreia s-a reținut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior. în ceea ce privește art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., se constată că nu există diferențe, ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime.
Din examinarea sentinței pronunțate de instanța de fond se observă că dispozitivul acesteia, nu cuprinde potrivit art. 357 alin. (1) C. proc. pen. anterior (care a fost preluat în noul C. proc. pen., având același conținut) datele prevăzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului și, prin urmare apelul urmează să fie admis și sub acest aspect.
De asemenea, prin hotărârea atacată inculpatul D.M. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 720 RON, mai mici decât cele efectuate și avansate de stat în cursul urmăririi penale, respectiv de 1000 RON și de aceea urmează să se dea eficiență dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va admite, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 20 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.M.
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.
Va majora de la 3 luni închisoare la 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru infracțiunile prev. de art. 253
1
C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În
baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatului D.M., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.
Va menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În
baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga inculpatul la 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului rămân în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 20 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.M.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.
Majorează de la 3 luni închisoare la 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru infracțiunile prev. de art. 253
1
C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În
baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopește pedepsele aplicate inculpatului D.M., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.
Menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În
baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului rămân în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, urmând a se plăti din fondul Mnisterului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2014.