ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4080/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 3 februarie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul P.P. la două pedepse de câte 10 ani și 2 luni închisoare, precum și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (fapta din 26 septembrie 2002 – încadrare juridică la data faptelor). Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 10 ani și 2 luni, sporită la 10 ani și 6 luni, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive, de la 3 octombrie 2002 la zi. De asemenea, a fost condamnat și inculpatul L.V., la câte 2 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (încadrare la data faptelor, 26 septembrie 2002). Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită la 5 ani și 3 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2002, la zi.

A aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați. În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998, art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații, iar pe inculpatul L.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente L.S. la plata a câte 10.000.000 lei către fiecare din părțile vătămate M.V. și F.V., reprezentând daune morale. Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.P. la plata sumei de 1.500.000 lei, iar inculpatul L.V. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente L.S. la plata sumei de 1.800.000 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, s-au reținut următoarele: În seara zilei de 26 septembrie 2002, inculpații s-au deplasat împreună în centrul comunei Liești, au consumat băuturi alcoolice la barul A.F.C., până au ajuns în stare de ebrietate. În jurul orelor 19,00, partea vătămată F.V.I. a fost trimis de tatăl său la barul A.F.C., pentru a cumpăra un pachet de țigări. Partea vătămată F.V.I. s-a întâlnit în același bar cu vărul său, M.V. și au hotărât să joace împreună la aparatele mecanice. În jurul orelor 20,00, inculpații au părăsit barul, ocazie cu care le-au văzut în sala de jocuri mecanice pe părțile vătămate. Atunci inculpatul P.P.

a chemat-o afară pe partea vătămată F.V.I., spunându-i că îi dă 50.000 lei dacă „ne încălzești un pic”. Inculpatul L.V. a intrat în sala de jocuri și a revenit, ținând-o de braț pe partea vătămată M.V. care a spus că nu merge nicăieri. De aici, inculpații i-au luat de mâini pe minori și i-au condus la o centrală termică părăsită, din apropiere. În centrala termică, inculpatul L.V. și partea vătămată M.V. au rămas în prima încăpere, iar inculpatul P.P. a luat-o pe partea vătămată M.V. și s-au retras într-o altă încăpere. Inculpatul L.V. i-a cerut părții vătămate M.V. să se dezbrace de pantaloni, însă aceasta a refuzat. Atunci inculpatul a încercat să o lovească cu pumnul peste față, dar partea vătămată s-a ferit și doar a atins-o.

Inculpatul L.V. s-a dezbrăcat de pantaloni și i-a cerut părții vătămate M.V. să îl masturbeze. Fiindu-i frică, partea vătămată a acceptat. După aceasta, inculpatul a așezat-o pe partea vătămată în genunchi, a lovit-o cu pumnul după cap, reușind în acest fel să o determine să întrețină cu el raport sexual oral. În continuare, inculpatul L.V. i-a cerut părții vătămate M.V. să se dezbrace de pantaloni. Fiind refuzat, inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată, care însă s-a ferit și doar a fost șters cu pumnul. Enervat de acțiunea părții vătămate, inculpatul L.V. a dezbrăcat-o forțat pe aceasta de pantaloni, a așezat-o în poziția „caprei” și a început să întrețină raport sexual anal cu aceasta.

În același timp, inculpatul P.P. s-a dezbrăcat de pantaloni și i-a cerut părții vătămate F.V.I. să-l masturbeze. Deoarece partea vătămată F.V.I. nu a fost de acord, inculpatul P.P. a lovit-o de două ori cu piciorul în spate, arătându-i totodată cum trebuie să procedeze. În aceste condiții, partea vătămată F.V.I. nu s-a mai împotrivit și a început să-l masturbeze pe inculpat, potrivit indicațiilor primite de la acesta. În continuare, inculpatul P.P. i-a cerut părții vătămate să întrețină cu el și raport sexual oral. Fiindu-i teamă să nu mai fie lovită în cap, partea vătămată a acceptat. La un moment dat, în timpul actului sexual oral, părții vătămate F.V.I. i s-a făcut rău. Pentru acest motiv, precum și datorită faptului că „nu i-a plăcut cum îl lucrează”, inculpatul P.P.

a trimis-o pe partea vătămată F.V.I. la celălalt inculpat, strigându-l pe M.V. În același timp, inculpatul L.V. a terminat raportul sexual anal cu partea vătămată M.V. și a dat curs solicitării inculpatului P.P., trimițând-o pe aceasta la el. Inculpatul P.P., folosind violența, doi pumni în zona feței și un picior în fund, a repetat acțiunea, respectiv a obligat-o pe partea vătămată M.V. să îl masturbeze și să întrețină raport sexual oral și anal. Inițial, partea vătămată M.V. s-a opus, dat fiind lovit, nu s-a mai împotrivit și a acceptat cererile inculpatului de a-l masturba și de a întreține raport sexual oral și anal. Tot în acest timp, inculpatul L.V. a obligat-o pe partea vătămată F.V.I.

să-l masturbeze și să întrețină raport sexual oral și anal. De teamă să nu fie din nou lovită, partea vătămată s-a supus cererii inculpatului. La plecarea din centrala termică, inculpații le-au spus părților vătămate că nu trebuie să fie văzuți împreună și că acestea trebuie să rămână în întuneric, iar apoi au fugit printre blocuri. De frica părinților, părțile vătămate nu au mai mers în acea noapte acasă și nici în ziua următoare, când s-a aflat în comună ceea ce s-a întâmplat. Acest lucru s-a aflat chiar de la inculpați care s-au lăudat cu fapta lor în fața altor tineri. În urma examinării medico legale s-a constatat că ambele părți vătămate prezintă fisuri ale mucoasei anale ce au putut fi produse prin raport sexual anal cu intromisiune și pot data din 26 septembrie 2002. Fiind audiați, inculpații au recunoscut parțial faptele comise, afirmând că părțile vătămate au fost de acord cu întreținerea de relații sexuale orale, anale și masturbare.

Inculpații au declarat că și-au dat seama că părțile vătămate au vârsta până în 13 – 14 ani. De asemenea, inculpatul P.P. a declarat că fiind prieten de mult timp cu inculpatul L.V., cunoștea că acesta are vârsta de 17 ani. Faptele inculpaților au fost încadrate în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen. La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale ale faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, apreciindu-se că se impune și aplicarea unui spor de pedeapsă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, criticile vizând individualizarea pedepsei. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 355/ A din 23 iunie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.

S-a motivat că pedepsele aplicate au fost corect individualizate, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și persoana inculpaților. Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs inculpatul P.P. solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele întemeindu-se pe un probatoriu complet administrat și judicios apreciat, au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, au dat o încadrare juridică legală faptelor săvârșite de acesta în art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.

Sub acest ultim aspect, se constată că în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, evidențiat de împrejurările și modul în care au fost comise, de urmările acesteia, și de datele și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal, dar și că nu este cunoscută cu antecedente penale, sancțiunile pentru fiecare infracțiune în parte, cât și sporul aplicat pentru concursul de infracțiuni, au fost stabilite cu respectarea criteriilor de individualizare, astfel că nu se impune modificarea acestora în sensul solicitat. Cum, motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat și cum alte cazuri de casare a hotărârilor susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2002, la 26 septembrie 2003. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 355/ A din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 octombrie 2002, la 26 septembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.