ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4080/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 3 februarie

2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul P.P. la două pedepse de câte

10 ani și 2 luni închisoare, precum și la interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2)

lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (fapta

din 26 septembrie 2002 – încadrare juridică la data faptelor).

Conform dispozițiilor art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 10 ani și 2 luni, sporită la 10 ani și

6 luni, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., a dedus

durata reținerii și arestării preventive, de la 3 octombrie 2002 la zi.

De asemenea, a fost condamnat și

inculpatul L.V., la câte 2 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și

alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (încadrare la

data faptelor, 26 septembrie 2002).

Conform dispozițiilor art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5

ani, sporită la 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C.

pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2002,

la zi.

A aplicat pedeapsa accesorie

prevăzută de art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen., pentru ambii

inculpați.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., în referire la art. 998, art. 1003 C. civ., au fost obligați în

solidar inculpații, iar pe inculpatul L.V. în solidar cu partea responsabilă

civilmente L.S. la plata a câte 10.000.000 lei către fiecare din părțile

vătămate M.V. și F.V., reprezentând daune morale.

Potrivit dispozițiilor art. 191

alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.P. la plata sumei

de 1.500.000 lei, iar inculpatul L.V. a fost obligat în solidar cu partea

responsabilă civilmente L.S. la plata sumei de 1.800.000 lei către stat,

reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză,

s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 26 septembrie

2002, inculpații s-au deplasat împreună în centrul comunei Liești, au consumat

băuturi alcoolice la barul A.F.C., până au ajuns în stare de ebrietate.

În jurul orelor 19,00, partea

vătămată F.V.I. a fost trimis de tatăl său la barul A.F.C., pentru a cumpăra un

pachet de țigări. Partea vătămată F.V.I. s-a întâlnit în același bar cu vărul

său, M.V. și au hotărât să joace împreună la aparatele mecanice.

În jurul orelor 20,00, inculpații au

părăsit barul, ocazie cu care le-au văzut în sala de jocuri mecanice pe părțile

vătămate. Atunci inculpatul P.P. a chemat-o afară pe partea vătămată F.V.I.,

spunându-i că îi dă 50.000 lei dacă „ne încălzești un pic”. Inculpatul L.V. a

intrat în sala de jocuri și a revenit, ținând-o de braț pe partea vătămată M.V.

care a spus că nu merge nicăieri.

De aici, inculpații i-au luat de

mâini pe minori și i-au condus la o centrală termică părăsită, din apropiere.

În centrala termică, inculpatul L.V.

și partea vătămată M.V. au rămas în prima încăpere, iar inculpatul P.P. a

luat-o pe partea vătămată M.V. și s-au retras într-o altă încăpere. Inculpatul

L.V. i-a cerut părții vătămate M.V. să se dezbrace de pantaloni, însă aceasta a

refuzat. Atunci inculpatul a încercat să o lovească cu pumnul peste față, dar

partea vătămată s-a ferit și doar a atins-o.

Inculpatul L.V. s-a dezbrăcat de

pantaloni și i-a cerut părții vătămate M.V. să îl masturbeze. Fiindu-i frică,

partea vătămată a acceptat. După aceasta, inculpatul a așezat-o pe partea

vătămată în genunchi, a lovit-o cu pumnul după cap, reușind în acest fel să o

determine să întrețină cu el raport sexual oral. În continuare, inculpatul L.V.

i-a cerut părții vătămate M.V. să se dezbrace de pantaloni. Fiind refuzat,

inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată, care însă s-a ferit și

doar a fost șters cu pumnul.

Enervat de acțiunea părții vătămate,

inculpatul L.V. a dezbrăcat-o forțat pe aceasta de pantaloni, a așezat-o în

poziția „caprei” și a început să întrețină raport sexual anal cu aceasta.

În același timp, inculpatul P.P. s-a

dezbrăcat de pantaloni și i-a cerut părții vătămate F.V.I. să-l masturbeze.

Deoarece partea vătămată F.V.I. nu a fost de acord, inculpatul P.P. a lovit-o

de două ori cu piciorul în spate, arătându-i totodată cum trebuie să procedeze.

În aceste condiții, partea vătămată F.V.I. nu s-a mai împotrivit și a început

să-l masturbeze pe inculpat, potrivit indicațiilor primite de la acesta.

În continuare, inculpatul P.P. i-a

cerut părții vătămate să întrețină cu el și raport sexual oral. Fiindu-i teamă

să nu mai fie lovită în cap, partea vătămată a acceptat. La un moment dat, în

timpul actului sexual oral, părții vătămate F.V.I. i s-a făcut rău. Pentru

acest motiv, precum și datorită faptului că „nu i-a plăcut cum îl lucrează”,

inculpatul P.P. a trimis-o pe partea vătămată F.V.I. la celălalt inculpat, strigându-l

pe M.V.

În același timp, inculpatul L.V. a

terminat raportul sexual anal cu partea vătămată M.V. și a dat curs solicitării

inculpatului P.P., trimițând-o pe aceasta la el. Inculpatul P.P., folosind

violența, doi pumni în zona feței și un picior în fund, a repetat acțiunea,

respectiv a obligat-o pe partea vătămată M.V. să îl masturbeze și să întrețină

raport sexual oral și anal. Inițial, partea vătămată M.V. s-a opus, dat fiind

lovit, nu s-a mai împotrivit și a acceptat cererile inculpatului de a-l masturba

și de a întreține raport sexual oral și anal.

Tot în acest timp, inculpatul L.V. a

obligat-o pe partea vătămată F.V.I. să-l masturbeze și să întrețină raport

sexual oral și anal.

De teamă să nu fie din nou lovită,

partea vătămată s-a supus cererii inculpatului.

La plecarea din centrala termică,

inculpații le-au spus părților vătămate că nu trebuie să fie văzuți împreună și

că acestea trebuie să rămână în întuneric, iar apoi au fugit printre blocuri.

De frica părinților, părțile

vătămate nu au mai mers în acea noapte acasă și nici în ziua următoare, când

s-a aflat în comună ceea ce s-a întâmplat. Acest lucru s-a aflat chiar de la

inculpați care s-au lăudat cu fapta lor în fața altor tineri.

În urma examinării medico legale s-a

constatat că ambele părți vătămate prezintă fisuri ale mucoasei anale ce au

putut fi produse prin raport sexual anal cu intromisiune și pot data din 26

septembrie 2002.

Fiind audiați, inculpații au

recunoscut parțial faptele comise, afirmând că părțile vătămate au fost de

acord cu întreținerea de relații sexuale orale, anale și masturbare.

Inculpații au declarat că și-au dat

seama că părțile vătămate au vârsta până în 13 – 14 ani.

De asemenea, inculpatul P.P. a

declarat că fiind prieten de mult timp cu inculpatul L.V., cunoștea că acesta

are vârsta de 17 ani.

Faptele inculpaților au fost

încadrate în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), alin. (3) teza I

C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-a

avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele

reale ale faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, apreciindu-se

că se impune și aplicarea unui spor de pedeapsă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, criticile vizând individualizarea pedepsei.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 355/ A din 23 iunie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate.

S-a motivat că pedepsele aplicate au

fost corect individualizate, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii

faptelor și persoana inculpaților.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs inculpatul P.P. solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele

întemeindu-se pe un probatoriu complet administrat și judicios apreciat, au

stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, au dat o încadrare

juridică legală faptelor săvârșite de acesta în art. 197 alin. (1) și (2) lit.

a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar

pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.

Sub acest ultim aspect, se constată

că în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite,

evidențiat de împrejurările și modul în care au fost comise, de urmările

acesteia, și de datele și elementele ce caracterizează persoana inculpatului,

atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal, dar și că nu este cunoscută

cu antecedente penale, sancțiunile pentru fiecare infracțiune în parte, cât și

sporul aplicat pentru concursul de infracțiuni, au fost stabilite cu

respectarea criteriilor de individualizare, astfel că nu se impune modificarea

acestora în sensul solicitat.

Cum, motivul de recurs invocat de

inculpat este nefondat și cum alte cazuri de casare a hotărârilor susceptibile

de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul este nefondat și urmează a

fi respins conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2002, la 26

septembrie 2003.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 355/ A din 23 iunie

2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 3 octombrie 2002, la 26 septembrie

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.