ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4506/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 243 din 5 mai 2004 a Tribunalului Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul C.D. din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În această încadrare juridică, inculpatul C.D.

a fost condamnat la: - pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.; - pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 5 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 15 noiembrie 2003 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 15 noiembrie 2003, în jurul orei 17,00, partea vătămată A.R. se îndrepta spre casă, pe strada Siderurgiștilor, întorcându-se de la numitele H.S. și H.L. În timp ce partea vătămată se afla în apropierea căminelor de nefamiliști G și F, s-a întâlnit cu inculpatul C.D., care era însoțit de numitul F.R. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a prins-o în brațe, în timp ce numitul F.R.

și-a continuat drumul îndreptându-se spre căminul în care locuia. Deși partea vătămată i-a solicitat inculpatului să o lase să plece acasă, acesta a imobilizat-o, zicându-i să nu țipe, întrucât nu o va auzi nimeni. Inculpatul a ținut-o de mână pe partea vătămată pentru a o împiedeca să fugă, iar când au ajuns în apropierea pasarelei care traversa conducta cu agent termic, i-a propus să întrețină raporturi sexuale. Deși partea vătămată s-a opus, începând să țipe și s-a prins cu mâna de barele metalice ale pasarelei, inculpatul a tras-o peste pasarela metalică spre o buclă a conductelor de agent termic. Ajungând în acest loc, după ce s-a asigurat că în apropiere nu se află nici o persoană, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să se dezbrace, a tras-o de păr și a lovit-o cu pumnul peste cap. Întrucât partea vătămată nu s-a mai putut opune, aceasta s-a conformat solicitărilor inculpatului și s-a dezbrăcat, acesta întreținând cu ea raport sexual normal.

După aceasta inculpatul i-a solicitat părții vătămate să întrețină cu el relații sexuale orale, dar aceasta s-a opus. Inculpatul a insistat, a lovit partea vătămată cu pumnul peste cap și a tras-o de păr, situație în care partea vătămată a cedat și a întreținut cu inculpatul relații sexuale orale. Deși partea vătămată s-a opus, inculpatul, folosind violența, a întreținut cu aceasta și relații sexuale anale. Ulterior, partea vătămată a reușit să fugă, s-a deplasat la domiciliul său după care împreună cu mama sa au mers la secția de poliție unde a sesizat fapta.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1258/ E din 15 noiembrie 2003, partea vătămată a prezentat semnele unei deflorări complete mai vechi de 7-10 zile, a cărei dată nu se poate preciza, în secreția vaginală și în secreția bucală nu s-au pus în evidență spermatozoizi și a prezentat o fisură anală recentă, ce putea data din 15 noiembrie 2003 și care a putut fi produsă în cadrul unui raport sexual anal. Instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol calificat, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., deoarece inculpatul nu a cunoscut că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 15 ani. Împotriva sentinței penale nr. 243 din 5 mai 2004 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul C.D.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice din infracțiunea de viol calificat, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și că, în ceea ce privește infracțiunea de perversiune sexuală trebuiau reținute și dispozițiile alin. (2). S-a invocat că din declarațiile părții vătămate, coroborate cu planșele foto, rezultă cu certitudine că, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul a cunoscut că partea vătămată avea 14 ani. Inculpatul C.D.

a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, susținând că în mod greșit nu s-au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., cu consecința aplicării art. 76 C. pen., deoarece nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta, a avut o comportare bună în familie și societate și a achitat părții vătămate o parte din daunele morale solicitate. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 404/ A din 19 iulie 2004, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat sentința nr. 243 din 5 mai 2004 a Tribunalului Galați și în rejudecare a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în cea de viol calificat, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

și din infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza acestor texte a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) pe o durată de 3 ani și respectiv la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani. Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Curtea de Apel Galați, prin aceeași decizie a respins apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a susținut că instanța de apel în mod greșit a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea de viol calificat, deoarece el nu a avut reprezentarea faptului că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani. De asemenea, inculpatul a susținut că instanța în mod greșit nu a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. Analizând hotărârea penală recurată, prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Instanțele, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză au reținut în mod corect că, în seara de 15 noiembrie 2003, prin întrebuințarea de violențe și amenințări, inculpatul C.D. a întreținut raporturi sexuale normale, orale și anale cu partea vătămată A.R., în vârstă de 14 ani. Această situație de fapt rezultă cu certitudine din plângerea părții vătămate, rapoartele de constatare medico-legale, relatările martorilor A.D., A.A.D., H.E., H.L. și F.R., precum și declarațiile inculpatului. Instanța de apel, reținând situația de fapt descrisă mai sus, în baza probelor administrate, a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice reținând infracțiunea de viol în formă calificată, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

și infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În mod just, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut greșit că inculpatul nu a cunoscut că partea vătămată A.R. nu avea împlinită vârsta de 15 ani și pe acest considerent a dispus schimbarea încadrării juridice. Audiată, atât în faza de urmărire penală, cât și la judecarea cauzei în fond, partea vătămată A.R. a susținut în mod constant că i-a spus inculpatului înainte de întreținerea relațiilor sexuale prin constrângere, că are 14 ani. Aceste aspecte sunt confirmate și de planșele foto, din care rezultă că partea vătămată prezintă constituția unei fete care nu are mai mult de 14 ani.

Sub acest aspect trebuie avut în vedere că, datorită distanței mari de la locul unde partea vătămată a fost acostată și locul în care infracțiunea a fost comisă, inculpatul a avut tot timpul să o observe pe aceasta și, să-și dea seama de vârsta pe care o are. Curtea consideră că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepselor având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care au fost comise, urmările produse, vârsta părții vătămate, consecințele fizice și psihice la care a fost expusă aceasta. Față de această situație, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 404/ A din 19 iulie 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 noiembrie 2003 la 13 septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2004.