ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4506/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 243 din 5

mai 2004 a Tribunalului Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul C.D. din

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., în

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și infracțiunea

de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În această încadrare juridică,

inculpatul C.D. a fost condamnat la:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.;

- pedeapsa de 4 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de

perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare

sporită la 5 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar, potrivit art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 15

noiembrie 2003 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 15 noiembrie 2003, în

jurul orei 17,00, partea vătămată A.R. se îndrepta spre casă, pe strada

Siderurgiștilor, întorcându-se de la numitele H.S. și H.L.

În timp ce partea vătămată se afla

în apropierea căminelor de nefamiliști G și F, s-a întâlnit cu inculpatul C.D.,

care era însoțit de numitul F.R.

Inculpatul s-a apropiat de partea

vătămată și a prins-o în brațe, în timp ce numitul F.R. și-a continuat drumul

îndreptându-se spre căminul în care locuia.

Deși partea vătămată i-a solicitat

inculpatului să o lase să plece acasă, acesta a imobilizat-o, zicându-i să nu

țipe, întrucât nu o va auzi nimeni.

Inculpatul a ținut-o de mână pe

partea vătămată pentru a o împiedeca să fugă, iar când au ajuns în apropierea

pasarelei care traversa conducta cu agent termic, i-a propus să întrețină

raporturi sexuale.

Deși partea vătămată s-a opus,

începând să țipe și s-a prins cu mâna de barele metalice ale pasarelei,

inculpatul a tras-o peste pasarela metalică spre o buclă a conductelor de agent

termic.

Ajungând în acest loc, după ce s-a

asigurat că în apropiere nu se află nici o persoană, inculpatul i-a solicitat

părții vătămate să se dezbrace, a tras-o de păr și a lovit-o cu pumnul peste

cap.

Întrucât partea vătămată nu s-a mai

putut opune, aceasta s-a conformat solicitărilor inculpatului și s-a dezbrăcat,

acesta întreținând cu ea raport sexual normal.

După aceasta inculpatul i-a

solicitat părții vătămate să întrețină cu el relații sexuale orale, dar aceasta

s-a opus. Inculpatul a insistat, a lovit partea vătămată cu pumnul peste cap și

a tras-o de păr, situație în care partea vătămată a cedat și a întreținut cu

inculpatul relații sexuale orale.

Deși partea vătămată s-a opus,

inculpatul, folosind violența, a întreținut cu aceasta și relații sexuale

anale.

Ulterior, partea vătămată a reușit

să fugă, s-a deplasat la domiciliul său după care împreună cu mama sa au mers

la secția de poliție unde a sesizat fapta.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală nr. 1258/ E din 15 noiembrie 2003, partea vătămată a prezentat

semnele unei deflorări complete mai vechi de 7-10 zile, a cărei dată nu se

poate preciza, în secreția vaginală și în secreția bucală nu s-au pus în

evidență spermatozoizi și a prezentat o fisură anală recentă, ce putea data din

15 noiembrie 2003 și care a putut fi produsă în cadrul unui raport sexual anal.

Instanța de fond a reținut că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol calificat,

prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., deoarece inculpatul nu a cunoscut că

partea vătămată nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Împotriva sentinței penale nr. 243

din 5 mai 2004 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul C.D.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul greșitei

schimbări a încadrării juridice din infracțiunea de viol calificat, prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută

de art. 197 alin. (1) C. pen. și că, în ceea ce privește infracțiunea de

perversiune sexuală trebuiau reținute și dispozițiile alin. (2).

S-a invocat că din declarațiile

părții vătămate, coroborate cu planșele foto, rezultă cu certitudine că, în

momentul săvârșirii faptei, inculpatul a cunoscut că partea vătămată avea 14

ani.

Inculpatul C.D. a criticat hotărârea

pe motive de netemeinicie, susținând că în mod greșit nu s-au reținut în

favoarea sa circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C.

pen., cu consecința aplicării art. 76 C. pen., deoarece nu are antecedente

penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta, a avut o

comportare bună în familie și societate și a achitat părții vătămate o parte

din daunele morale solicitate.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 404/ A din 19 iulie 2004, a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați, a desființat sentința nr. 243 din 5 mai 2004 a Tribunalului

Galați și în rejudecare a dispus schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în cea de viol

calificat, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și din

infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală,

prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza acestor texte a fost

condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) pe o durată

de 3 ani și respectiv la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen.,

au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să

execute pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3

ani.

Curtea de Apel Galați, prin aceeași

decizie a respins apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care a susținut că instanța de apel în mod greșit a schimbat

încadrarea juridică în infracțiunea de viol calificat, deoarece el nu a avut

reprezentarea faptului că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani. De

asemenea, inculpatul a susținut că instanța în mod greșit nu a făcut aplicarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

Analizând hotărârea penală recurată,

prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că aceasta este legală și

temeinică.

Instanțele, pe baza unei analize

ample și judicioase a probelor administrate în cauză au reținut în mod corect

că, în seara de 15 noiembrie 2003, prin întrebuințarea de violențe și

amenințări, inculpatul C.D. a întreținut raporturi sexuale normale, orale și

anale cu partea vătămată A.R., în vârstă de 14 ani.

Această situație de fapt rezultă cu

certitudine din plângerea părții vătămate, rapoartele de constatare

medico-legale, relatările martorilor A.D., A.A.D., H.E., H.L. și F.R., precum

și declarațiile inculpatului.

Instanța de apel, reținând situația de fapt descrisă

mai sus, în baza probelor administrate, a dispus în mod corect schimbarea

încadrării juridice reținând infracțiunea de viol în formă calificată,

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și infracțiunea de

perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod just, instanța de apel a

apreciat că prima instanță a reținut greșit că inculpatul nu a cunoscut că

partea vătămată A.R. nu avea împlinită vârsta de 15 ani și pe acest considerent

a dispus schimbarea încadrării juridice.

Audiată, atât în faza de urmărire

penală, cât și la judecarea cauzei în fond, partea vătămată A.R. a susținut în

mod constant că i-a spus inculpatului înainte de întreținerea relațiilor

sexuale prin constrângere, că are 14 ani.

Aceste aspecte sunt confirmate și de

planșele foto, din care rezultă că partea vătămată prezintă constituția unei

fete care nu are mai mult de 14 ani.

Sub acest aspect trebuie avut în

vedere că, datorită distanței mari de la locul unde partea vătămată a fost

acostată și locul în care infracțiunea a fost comisă, inculpatul a avut tot

timpul să o observe pe aceasta și, să-și dea seama de vârsta pe care o are.

Curtea consideră că instanța de apel

a făcut o corectă individualizare a pedepselor având în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al

infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care au fost comise, urmările

produse, vârsta părții vătămate, consecințele fizice și psihice la care a fost

expusă aceasta.

Față de această situație, Curtea

urmează ca în conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 404/ A din 19 iulie

2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 noiembrie 2003 la 13

septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 septembrie 2004.