ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din 30

ianuarie 2002 a Judecătoriei Brașov au fost condamnați inculpații:

B.S. la 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, respectiv, pedeapsa de 11 ani

închisoare.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 5

ani.

M.I. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și 6 ani închisoare, pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare, cu aplicarea unui spor de un an închisoare, respectiv, 7 ani

închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

V.F. la 6 ani închisoare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și 9 ani închisoare, pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an închisoare,

respectiv, 10 ani închisoare.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 4

ani.

G.L. la 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare, sporită cu un an închisoare, respectiv, 8 ani închisoare și

M.C.G. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen. și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art.

197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare, sporită cu un an închisoare, respectiv 5 ani închisoare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 10 august 2001,

partea vătămată A.A. în vârstă de 15 ani aflându-se la un concert în aer liber,

ce se desfășura în zona Hidromecanica din municipiul Brașov, a fost acostată de

cei cinci inculpați și prin constrângere fizică și morală dusă de către

inculpații B.S. și G.L. în garsoniera proprietatea celui din urmă.

După ce inculpatul G.L. a părăsit

garsoniera, inculpatul B.S. i-a propus părții vătămate să întrețină raport

sexual normal. Partea vătămată i-a explicat că este virgină, împrejurare în

care acesta i-a cerut să întrețină relații sexuale orale.

Partea vătămată s-a opus, iar

inculpatul B.S. a lovit-o, situație în care aceasta s-a supus întreținerii unor

relații sexuale orale, fiind ținută de mâini de către acesta.

Ulterior, prin amenințare și

violență au întreținut acte de perversiune sexuală și inculpații G.L., V.F.,

M.I. și M.C.G.

Partea vătămată le-a solicitat

inculpaților să o lase să plece, dar aceștia au obligat-o să danseze în pielea

goală amenințând-o cu bătaia.

După câteva minute inculpatul V.F. a

dus-o în pat pe partea vătămată și a încercat să întrețină raport sexual

normal, dar nu a reușit să o defloreze. Inculpatul V.F. a fost urmat de

inculpatul B.S. care a deflorat-o pe partea vătămată și a întreținut un raport

sexual normal.

În cursul acelei nopți inculpații cu

excepția inculpatului M.I., care a părăsit locuința mai devreme, au mai

întreținut din nou prin constrângere relații sexuale orale cu partea vătămată.

Părții vătămate i s-a permis să

plece, în jurul orei 6,00, fiind condusă la domiciliu și amenințată cu moartea

dacă va sesiza organele de poliție.

Raportul medico-legal a concluzionat

că partea vătămată a prezentat o deflorare recentă care poate proveni din data

de 10 august 2001 și că leziunile produse necesită 2-3 zile de îngrijiri

medicale.

S-a reținut că atât raportul sexual

întreținut de inculpatul B.S., cât și actele sexuale orale întreținute cu

ceilalți inculpați, constituie infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197

alin. (2) lit. a) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 197/2000.

Referitor la infracțiunea de lipsire

de libertate în mod ilegal, s-a reținut că, deși această infracțiune poate fi

absorbită de infracțiunea de viol, în cauză activitatea inculpaților de lipsire

de libertate a părții vătămate a excedat activității infracțiunii de viol.

Apelurile declarate de inculpați au

fost admise prin decizia penală nr. 527 din 21 iulie 2002 a Tribunalului

Brașov, prin care a fost desființată sentința cu privire la individualizarea

pedepselor și au fost reduse pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunile

deduse judecății, urmând să execute pedepsele rezultante de 7 ani și 9 luni

închisoare, pentru inculpatul B.S., 4 ani și 4 luni închisoare inculpatul G.L.,

3 ani și 4 luni închisoare inculpatul M.C.G., 5 ani și 8 luni închisoare

inculpatul M.I. și 5 ani și 9 luni închisoare inculpatul V.F.

Prin decizia penală nr. 816/ R din

12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov au fost admise recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpați, s-a casat decizia

atacată și hotărârea primei instanțe cu privire la încadrarea juridică a

faptelor și individualizarea pedepselor aplicate și rejudecând au fost

condamnați inculpații:

B.S. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen. și 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2)

lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final, 11 ani închisoare.

V.F. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) și

art. 13 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4), cu

aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost

condamnat la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare, sporită cu un an închisoare, astfel pedeapsa de executat fiind

de 8 ani închisoare.

M.I. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) și

art. 13 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod, în

infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 75 lit. a) și

c) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 6 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final urmând să execute 7 ani

închisoare.

Prin aceeași decizie penală

inculpații G.L. și M.C.G., au fost condamnați la câte un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea

art. 99 și art. 13 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 99 C.

pen., text în baza căruia inculpatul G.L. a fost condamnat la 5 ani închisoare,

iar inculpatul M.C.G. la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul G.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare, sporită cu 6 luni, închisoare, respectiv 5 ani și 6 luni

închisoare, iar M.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare,

sporită cu 6 luni închisoare, în final 4 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză s-a declarat recurs în anulare de către procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe dispozițiile art.

409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I și 7 C. proc. pen.,

susținându-se că faptelor săvârșite de inculpați li s-a dat o greșită încadrare

juridică și că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

În legătură cu primul motiv formulat

s-a susținut, în esență, că instanțele de judecată au dat o greșită încadrare

juridică a faptelor, întrucât nu au avut în vedere participația penală a

fiecărui inculpat.

Astfel, cu privire la inculpatul

B.S., trebuia să se rețină și infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de

art. 201 alin. (4) C. pen., pe lângă infracțiunea de viol, prevăzută de art.

197 lit. a) C. pen., deoarece în aceeași împrejurare acesta a întreținut cu

partea vătămată, atât act sexual normal, cât și act de perversiune sexuală(

oral).

Cu privire la inculpatul V.F., trebuia

să se rețină în sarcina acestuia și tentativă la infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât

acesta inițial a încercat să întrețină raport sexual normal cu victima și

nereușind a o dezvirgina, a întreținut act sexual oral.

În sarcina inculpaților V.F., M.I.,

G.L. și M.C.G., trebuia să se rețină și complicitate la infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru că

prezența și atitudinea ostilă a acestora la locul faptei, constituie acte de

complicitate morală care l-au sprijinit pe inculpatul B.S. la aducerea la

îndeplinire a rezoluției infracționale luate.

S-a mai susținut în același motiv

invocat că, la inculpații V.F. și G.L., care au constrâns partea vătămată să

aibă cu ei de câte două ori acte de perversiune sexuală, trebuia să se facă

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la infracțiunea continuată.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 317 C.

proc. pen., raportate la cele ale art. 203 și art. 263 C. proc. pen.,

rechizitoriul ce constituie actul de investire a instanței de judecată, trebuie

să cuprindă, între altele, fapta în succesiunea activităților unei persoane

descrisă într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice însoțită de

precizarea încadrării ei juridice și de dispozițiile de trimitere în judecată

pentru acea faptă.

Or, în rechizitoriul din 5

septembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, întocmit în

cauză, prin care a fost investită judecătoria, nu se face nici o referire la

încadrarea juridică a acestor fapte și nici în dispoziția de trimitere în

judecată nu se menționează, că aceasta privește și infracțiunile respective

(menționate în recursul în anulare), astfel nu se poate considera că procurorul

care a sesizat instanța, și-a manifestat voința de a trimite în judecată pe

inculpați și pentru aceste fapte.

Totodată, se constată că nici în

cursul judecării, procurorul nu a cerut extinderea procesului penal, iar

recursul procurorului împotriva deciziei instanței de apel s-a referit numai la

pedepse.

În consecință, se constată că

instanța nu a fost sesizată cu infracțiunile menționate în motivul analizat,

iar judecarea inculpaților pentru noi infracțiuni, cu care instanța nu a fost

sesizată legal, nu mai poate avea loc pe calea procedurii de soluționare a

recursului în anulare.

Cu privire la neaplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., este de menționat că încadrarea

juridică a faptelor la care se referă art. 263 C. proc. pen., implică, dacă

este cazul, și precizarea în rechizitoriu că inculpații au comis o pluritate de

infracțiuni, în concurs, cu indicarea dispozițiilor legale corespunzătoare, sau

o infracțiune unică, în forma continuată, cu referire la art. 41 alin. (2) și

(4) C. pen.

Pe de altă parte, dispozițiile art.

41 alin. (2) C. pen., la inculpații V.F. și G.L., care au săvârșit câte două

fapte de perversiuni sexuale nu sunt aplicabile în cauză, deoarece a existat o

unitate infracțională, căci, deși între cele două raporturi sexuale orale a

existat un interval de timp, acesta are semnificația unei pauze inerente în

desfășurarea procesului execuțional, care era unic și pe care pauza respectivă

nu-l poate scinda în două acțiuni distincte.

Prin al doilea motiv formulat, se

susține că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate,

deoarece au fost stabilite fără o analiză temeinică a gradului de pericol

social al faptelor săvârșite și fără a se ține seama de pluralitatea

infracțiunilor, de impactul produs asupra unei minore de 15 ani și de modul în

care au acționat inculpații, solicitându-se majorarea pedepselor.

Nici acest motiv nu este formulat.

În cauză au fost aplicate pedepse

diferențiate, în raport de infracțiunile săvârșite, de contribuția fiecărui

inculpat, dar și de situația personală a acestora, precum și de faptul că

inculpații G.L. și M.C.G. erau minori la data comiterii faptei.

Cu privire la inculpatul B.S. s-a

ținut seama și de faptul că are antecedente penale.

Totodată, s-a dat eficiență

dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., cu privire la pedeapsa principală, în

caz de concurs de infracțiuni, aplicându-se la fiecare inculpat spor de

pedeapsă.

Pedepsele aplicate reflectă

corespunzător gravitatea faptelor săvârșite și pericolul social al inculpaților

și sunt apte de a duce la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.,

neimpunându-se reconsiderarea lor.

Pentru aceste considerente, recursul

în anulare este nefondat, urmând conform art. 414

1

alin. (1),

raportat la art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge,

ca atare.

Totodată, urmează a dispune ca onorariile de avocat

pentru apărarea din oficiu a inculpaților B.S. și M.C.G., în sumă de câte

300.000 lei să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 222 din 30 ianuarie 2002

a Judecătoriei Brașov, deciziei penale nr. 527/ A din 2 iulie 2002 a

Tribunalului Brașov și deciziei penale nr. 816/ R din 12 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații B.S., M.I., V.F., G.L. și M.C.G.

Onorariile de avocați pentru

apărarea din oficiu a intimaților inculpați B.S. și M.C.G., în sumă de câte

300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 ianuarie 2004.