ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4153/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 231 din 17 februarie 2004, a condamnat pe

inculpatul L.M. zis C., la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și

la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate,

prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp

de 4 ani.

A dedus prevenția de la 8 iulie 2002

la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În seara de 6 august 2002, în timp

ce partea vătămată împreună cu mai mulți tineri se aflau la o terasă (bar)

amenajată în București, Șoseaua Odăi, s-au apropiat de grup, inculpatul L.M. și

martorul G.M.C. care au intrat în vorbă cu partea vătămată și prietenii ei.

După aproximativ 10 minute inculpatul i-a cerut părții vătămate să se

îndepărteze cam 5 metri de grup, pretextând că are să-i spună ceva. Partea

vătămată l-a însoțit pe inculpat, iar acesta i-a cerut să meargă cu el să

întrețină raporturi sexuale și pentru că a fost refuzat a pălmuit-o.

Partea vătămată a încercat să fugă,

însă a fost prinsă de martorul G.M. care a dus-o la inculpat, iar acesta a

lovit-o din nou, apoi a luat-o de braț și au plecat spre câmpul din apropiere.

Inculpatul ajutat și de martor a condus-o pe partea vătămată în cimitirul

Străulești unde a întreținut raport sexual. După consumarea raportului sexual,

inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată în paza martorului, a plecat la

locuința sa să  i-a bani și țigări, iar după 10 minute a revenit. Supărat pe

inculpat că nu i-a permis să întrețină raporturi sexuale, martorul G.M. a

plecat acasă.

După plecarea martorului, inculpatul

i-a spus părții vătămate că o va lăsa să plece acasă, după ce îl va însoți la

benzinăria M. din apropiere, lucru acceptat de minoră. Ajunși la benzinărie,

inculpatul a cumpărat Cola, două beri și țigări și a silit-o pe minoră să

meargă din nou în cimitir unde împotriva voinței ei a întreținut un raport

sexual anal.

Potrivit actelor medico-legale,

minora a fost deflorată recent, sperma aparținând inculpatului, leziunile de pe

coapsă au necesitat îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Procurorul a criticat sentința ca

nelegală și netemeinică deoarece s-a dat o greșită încadrare juridică

infracțiunii de lipsire de libertate, partea vătămată fiind minoră, iar

pedepsele aplicate sunt blânde.

Inculpatul a criticat sentința ca

nelegală și netemeinică și a cerut să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Prin decizia nr. 289 din 22 aprilie

2004, pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București a fost admis

apelul procurorului și pe cale de consecință a fost respins apelul declarat de

inculpat.

Sentința a fost desființată parțial,

pedepsele au fost descontopite și în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost

condamnat la 5 ani închisoare. Pedeapsa astfel stabilită a fost contopită cu

pedeapsa de 10 ani și s-a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Prin recursul procurorului decizia

este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, motiv de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. S-a motivat că pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., este în

alte limite decât cele prevăzute de lege, iar pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de viol este blândă și se impune majorarea ei.

Inculpatul a reiterat aceleași

motive din apel solicitând în principal să fie achitat, deoarece raportul

sexual s-a consumat cu acordul părții vătămate și în plus nu a cunoscut că

aceasta era minoră, deoarece avea o constituție robustă care crea convingerea

că este majoră.

Recursul parchetului este întemeiat

pentru cele ce urmează:

Din actele și lucrările aflate la

dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și

pe baza acesteia vinovăția inculpatului.

Cererea inculpatului de a fi

achitat, deoarece a existat consimțământul părții vătămate a fost corect

respinsă și motivată de prima instanță, iar instanța de apel a suplimentat

motivarea reținând că partea vătămată nu a declarat că și-a manifestat acordul

în a întreține raporturi sexuale, și faptul că s-a resemnat în sensul că „nu

este nici prima nici ultima” căreia i se întâmplă.

Actele medico-legale dovedesc fără putință

de tăgadă că partea vătămată, minoră în vârstă de 14 ani și 8 luni, a fost

deflorată cu ocazia raportului sexual întreținut cu inculpatul, iar sperma de

pe chiloți provine de la inculpat. Semnele de violență prezentate de minoră pe

coapsa stângă cum și lovirea acesteia în mod repetat cu palma, aspect perceput

și relatat de martori exclud apărarea inculpatului, în sensul că minora l-a

însoțit de bunăvoie și că în aceleași condiții a fost de acord să întrețină

raporturi sexuale într-un cimitir.

Pedeapsa de 10 ani închisoare chiar

dacă este situată la limita minimă prevăzută de textul, modificat prin Legea

nr. 169/2002 (M. Of. nr. 261/18.04.2002) urmează a fi menținută, fiind aplicată

cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., inculpatul în vârstă

de 20 ani, fiind încadrat în muncă și la primul contact cu legea penală.

Pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de lipsire de libertate este în alte limite decât cele prevăzute

de lege, instanța de apel reținând greșit incidența dispozițiilor art. 13 C.

pen., privind legea penală mai favorabilă.

Potrivit Legii nr. 169/2002 (M. Of.

nr. 261/18.04.2002), infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art.

189 alin. (1) și (2) C. pen., este pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 7 la

15 ani. Fapta săvârșită de inculpat la 6/7 august 2002, după modificarea

limitelor de pedeapsă nu poate beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 13 C.

pen. Pedeapsa de 5 ani, inferioară pedepsei minime de 7 ani închisoare,

prevăzută pentru fapta săvârșită de inculpat, este nelegală, recursul urmând a

fi admis, iar decizia casată, motivul de casare fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 1 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Rejudecând în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pedepsele urmează a fi descontopite, se va înlătura

aplicarea art. 13 C. pen., privind infracțiunea de lipsire de libertate,

prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., iar inculpatul urmează a fi

condamnat pentru această infracțiune la 7 ani închisoare. Pedepsele vor fi

contopite, în final, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate urmând a fi menținute.

Pentru considerentele expuse,

recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins ca atare, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 8 august 2002 la 17

august 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

289 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul L.M.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 231

din 17 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu

privire la cuantumul pedepsei aplicate și cu reținerea prevederilor art. 13 C.

pen. și rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., în pedepsele componente de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.

(3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Înlătură aplicarea prevederilor art.

13 C. pen., cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal,

prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen., condamnă pe inculpatul L.M. la 7 ani închisoare.

Menține pedeapsa de 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.

197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul L.M. să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 august 2002 la

17 august 2004.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 289 din 22 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.