ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3598/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3598/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 714 din 25

octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași au fost condamnați inculpații:

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin.

(3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

5 ani;

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de un an.

În baza art. 33, 34 lit. a) și art. 35

alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 4097 din 19 septembrie 2001 a Judecătoriei

Iași și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 10 ani închisoare,

inculpatul C.B.I. urmând să execute 11 ani închisoare.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 24 august

2004 precum și perioada cuprinsă între 2 martie 2000 și 7 martie 2000.

- 10 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin.

(2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și la

- 3 ani închisoare și un an pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201

alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul

D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoarea și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe

timp de 3 ani.

A constatat că inculpatul D.A. este

arestat în altă cauză.

A constatat că partea vătămată A.A.M.

nu a formulat pretenții civile.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Inculpatul C.B.I. și D.A., prieten

din copilărie, în seara zilei de 13 mai 2004, au consumat băuturi alcoolice în

fața blocului situat pe str. Tudor Vladimirescu din Iași, unde locuia D.A.

Lângă acest bloc este amplasat C.S. în care locuiește partea vătămată A.A.M.,

în vârstă de 14 ani și 7 luni și cu care anterior, timp de câteva săptămâni,

inculpatul D.A. a întreținut relații de prietenie.

La un moment dat, inculpații au

solicitat părții vătămate A.A.M. care se afla în apropiere într-un grup de

tineri, să le împrumute buletinul de identitate pentru a amaneta un telefon

mobil, lucru cu care aceasta a fost de acord, sens în care s-a dus la locuința

sa, de unde a revenit cu actul de identitate.

Inculpații C.B.I. și D.A. s-au

deplasat cu partea vătămată la o casă de amanet din zona Bucșinescu unde, A.A.M.

a amanetat telefonul mobil aparținând lui C.B.I., primind suma de 800.000 lei

pe care i-a dat inculpatului.

Ulterior, cei trei au stat pe terasa

barului C. din zona campusului universitar T.V., de unde, pentru a se întoarce

la domiciliu au luat un taxi cu care inculpații au intenționat să se deplaseze

în zona Ciric. Partea vătămată nu a fost de acord și a coborât din mașină,

îndreptându-se pe jos spre domiciliu.

În fața căminului în care locuiește,

partea vătămată a fost ajunsă de cei doi inculpați care i-au reproșat că a

plecat și în acest context, inculpatul C.B.I. a lovit-o cu palma peste față și

apoi cu piciorul în stomac, după care a încercat să-i mai aplice o lovitură în

aceeași zonă a corpului, fără a reuși însă, întrucât inculpatul D.A. s-a

interpus între ei.

După aceasta, inculpatul D.A. a

prins-o pe partea vătămată de mâini și a tras-o după el, forțând-o să-l

însoțească și i-a spus inculpatului C.B.I. să meargă la grădiniță să întrețină

relații sexuale cu partea vătămată, acesta fiind de acord.

În aceste circumstanțe, toți trei

s-au deplasat pe o distanță de câteva sute de metri, până în curtea grădiniței nr.

6, partea vătămată neavând nici o reacție ca urmare a actelor de agresiune

exercitate asupra ei și datorită faptului că-i era frică de inculpați.

Ajunși în curtea grădiniței,

inculpatul C.B.I. a ținut-o de mâini pe partea vătămată A.A.M., iar inculpatul D.A.

a dezbrăcat-o de pantaloni și lenjeria intimă după care, pe rând, inculpații D.A.

și C.B.I. au întreținut raporturi sexuale normale cu partea vătămată și apoi au

obligat-o să întrețină relații sexuale orale.

Ulterior, cei trei s-au îndreptat

spre locuințele lor, partea vătămată ducându-se la prietena sa P.D., care îi

este și vecină de bloc, și i-a povestit cele întâmplate, de față aflându-se și

numitul B.C.C., prietenul lui P.D.

Cei doi au văzut că A.A.M. plângea,

era speriată, tremura și avea fața tumefiată.

P.D. s-a dus la mama părții

vătămate, căreia i-a relatat cele aflate de la A.A.M., după care au fost

anunțate organele de poliție.

Conform certificatului medico-legal nr.

1123 din 14 mai 2004 eliberat de I.M.L. Iași, minora A.A.M. a prezentat la

examenul medical o echimoză, care s-a putut produce prin lovire cu mijloace sau

corp contondent și poate data din 13 mai 2004, necesitând pentru vindecare un

număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale; de asemenea certificatul atestă că

partea vătămată a prezentat o deflorare mai veche de 7 zile, timp după care din

punct de vedere medico-legal nu se mai poate preciza de când anume datează.

Conform adresei nr. 6995 din 19 mai 2004

a I.M.L. Iași, rezultă că lamelele cu secreție vaginală recoltate la Spitalul

Cuza Vodă Iași de la numita A.A.M. s-au pus în evidență spermatozoizi.

Examinată din punct de vedere

psihologic, s-a concluzionat că minora a suferit o traumă multiplă, atât fizic

cât și psihic, necesitând consiliere psihologică și suport în vederea depășirii

stării critice, aspecte relevate în fișa de examinare psihologică a părții

vătămate întocmită de D.A.S. Iași – C.A.P. și confirmate prin raportul de

evaluare psihologică a părții vătămate întocmit de un psiholog din cadrul A.A.S.

Iași care menționează că A.A.M. a manifestat simptomele unor evenimente

traumatizante de nivel ridicat (abuz psihologic, abuz sexual și abuz fizic) și

sindrom acut de stres postttraumatic, după abuzul sexual suferit.

Împotriva sentinței au declarat

apel, partea vătămată prin reprezentantul legal și inculpații.

Prin apelul părții vătămate sentința

a fost criticată pentru netemeinicie, pedepsele aplicate inculpaților fiind

prea blânde, minimalizându-se gravitatea faptelor săvârșite de inculpați.

Inculpații au criticat sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că:

- pentru infracțiunea de viol nu s-a

început urmărirea penală, situație în care se impune a se constata că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) C. pen. Astfel, prin singurul

proces verbal existent în dosar s-a început urmărirea penală pentru

infracțiunile de raport sexual cu o minoră și perversiuni sexuale, prevăzute de

art. 198 alin. (1) și art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., iar prin rezoluția

procurorului din 24 august 2004, se confirma începerea urmăririi penale pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 C. pen. Cum prima instanță nu a

fost sesizată legal, trimiterea în judecată s-a făcut pentru o faptă pentru

care nu s-a început urmărirea penală se impune conform art. 333 C. proc. pen.,

trimiterea dosarului la procuror pentru refacerea și completarea urmăririi

penale;

- s-a dat o greșită încadrare

juridică faptelor săvârșite de inculpați atât în infracțiunea de viol cât și în

aceea de perversiuni sexuale, deși potrivit deciziei nr. III din 23 noiembrie 2005

dată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se impune

reținerea doar a infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) cu

referire la art. 198 și 201 C. pen.

- prima instanță a reținut o

situație de fapt greșită, bazată pe declarațiile părții vătămate care ridică

semne de întrebare asupra veridicității lor datorită numeroaselor inadvertențe

ca și pe declarațiile martorilor P.D. și B.C. care nu au perceput direct

faptele; declarații verbale și neconcludente cu privire la constrângerea părții

vătămate în consumarea actului sexual. Nu pot fi reținute dispozițiile art. 197

alin. (3), atâta timp cât inculpații n-au cunoscut vârsta reală a părții

vătămate crezând că, față de dezvoltarea sa fizică, este mai mare de 15 ani; pedepsele

au fost greșit individualizate.

Prin decizia penală nr. 21 din 30

martie 2006, Secția Penală de la Curtea de Apel Iași a admis apelurile

declarate de inculpați și a desființat în parte sentința în latura penală.

Rejudecând, i-a achitat pe inculpați

conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin.

(1) și (2) C. pen., și a menținut pedepsele aplicate de prima instanță pentru

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Apelul declarat de partea vătămată

prin reprezentantul legal a fost respins ca nefondat.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

partea vătămată și inculpații au atacat-o cu recurs.

Prin cererea trimisă din

penitenciar, inculpatul C.B.I. a criticat decizia și sentința, ca nelegală și

netemeinică, și a cerut casarea lor și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârșit

faptele imputate.

Recurenta parte vătămată nu și-a

motivat recursul iar cu ocazia dezbaterilor a solicitat majorarea pedepselor

aplicate inculpaților.

Inculpatul D.A. nu și-a motivat

recursul iar la termenul de astăzi a cerut să se ia act că retrage recursul.

Recursurile declarate de partea

vătămată și inculpatul C.B.I. sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă, că în apel s-a înlăturat nelegalitatea privind încadrarea juridică a

faptelor comise de inculpați în două infracțiuni distincte de viol și

perversiuni sexuale, reținând că actele de agresiune sexuală săvârșite de

inculpați care au urmărit obținerea satisfacției sexuale prin folosirea sexului

sau acționând asupra sexului atât intravaginal cât și oral se circumscriu

conținutului infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin.

(3) C. pen.

Din probele administrate rezultă că,

în seara de 13 mai, inculpații i-au cerut părții vătămate să le împrumute

buletinul de identitate pentru a amaneta telefonul inculpatului C.B.I., lucru

cu care minora a fost de acord. Toți trei s-au deplasat la casa de amanet unde C.B.I.

folosindu-se de buletinul minorei și-a amanetat telefonul apoi împreună au stat

pe terasa barului C. după care cu un taximetru au intenționat să o ducă pe

partea vătămată în zona Ciric din Iași.

Partea vătămată a refuzat deplasarea

și a coborât, îndreptându-se înspre cămin iar inculpații au urmărit-o, au

ajuns-o și i-au reproșat că a plecat, împrejurare în care C.B.I. a lovit-o cu

palma peste față și cu piciorul în stomac, după care au dus-o în curtea unei

grădinițe unde inculpatul C.B.I. a ținut-o pe partea vătămată de mâini iar D.A.

a dezbrăcat-o și descălțat-o și apoi pe rând au întreținut relații sexuale

intravaginal și oral.

Inculpatul D.A. a declarat că i-a

propus părții vătămate să meargă să întrețină raporturi sexuale în spatele

grădiniței și aceasta a acceptat cu condiția ca inculpatul C.B.I. să nu o mai

bată. Același inculpat a declarat că în curtea grădiniței, atât el cât și C.B.I.

au întreținut relații sexuale fără ca partea vătămată să se împotrivească.

Dacă la primele declarații

inculpatul C.B.I. nu a recunoscut că a întreținut relații cu partea vătămată,

după ce a luat cunoștință de cele declarate de coinculpat și partea vătămată,

în prezența apărătorului a recunoscut că a întreținut și el raporturi sexuale

dar numai oral și cu acordul părții vătămate.

Este stabilit că așa cum s-au

desfășurat evenimentele, inculpații au plănuit să întrețină relații sexuale cu

minora. Astfel, după ce au dus-o cu ei pentru a amaneta telefonul, au mers la o

terasă după care cu un taximetru au vrut să o ducă într-un loc unde partea

vătămată a refuzat să meargă. Au urmărit-o până la cămin unde inculpatul C.B.I.

a lovit-o la față și stomac, ocazie cu care așa cum a declarat inculpatul C.B.I.

la primele cercetări s-au înțeles s-o ducă în curtea grădiniței pentru a

întreține raporturi sexuale.

În fața a doi bărbați, minora,

lovită, nu avea cum să opună rezistență, fiind nevoită să accepte cu toate că

se afla în perioada ciclului menstrual, aspect confirmat și de inculpați.

Pe de altă parte din certificatul

medico-legal rezultă că minora a prezentat submandibular echimoză și acuza

dureri în 1/3 medie a hemitoracelui drept, urmare lovirii de către inculpatul C.B.I.

(certificat medico-legal nr. 1123 din 14 mai 2004).

Din adresa 6995 din 19 mai 2004 a I.M.L.

Iași rezultă că pe lamele cu secreție vaginală recoltate de la partea vătămată A.A.M.

s-au pus în evidență spermatozoizi.

Așa fiind, în mod corect instanțele

ținând seama și de declarațiile martorilor P.D. și B.C., persoane la care

partea vătămată a mers imediat după ce a fost violată și plângând și tremurând,

le-a relatat ce i s-a întâmplat, au reținut că inculpații au întreținut

raporturi sexuale prin violență cu partea vătămată.

Nu este lipsită de relevanță nici

împrejurarea că inculpatul D.A. și-a retras recursul.

Pedepsele aplicate inculpaților au

fost just individualizate având în vedere gradul de pericol social al faptei,

persoana inculpaților, condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta,

pedepsele de câte 10 ani închisoare fiind apte a realiza atât prevenția

generală cât și prevenția specială.

Având în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., se va lua act de declarația

inculpatului D.A. că își retrage recursul.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de partea

vătămată și inculpatul C.B.I. urmează să fie respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului C.B.I. arestul preventiv executat de la 25

octombrie 2005 la data deciziei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 30 martie 2006

a Curții de Apel Iași.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea vătămată A.A.M. și de inculpatul C.B.I. împotriva deciziei

penale nr. 21 din 30 martie 2006 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.B.I., prevenția de la 2 martie 2000 la 7 martie 2000 și timpul

reținerii și arestării preventive de la 24 august 2004 la 6 iunie 2006.

Constată că inculpatul D.A. este

arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte vătămată la

plata sumei de 120 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2006.