ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5881/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 804 din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Iași, inculpatul R.C. a fost condamnat după cum urmează: - la 2 pedepse de câte 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru 2 infracțiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; - la 2 pedepse de câte un an închisoare pentru 2 infracțiuni de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate integral pedepsele de câte un an închisoare aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata detenției preventive de la 10 septembrie 2002 la zi. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.V.I. și I.E.D., prin reprezentanta lor legală I.M. și s-a dispus obligarea inculpatului la câte 100.000.000 lei daune morale către fiecare parte vătămată. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că în perioada 2000-2002, în repetate rânduri inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu minorele I.D.E., în vârstă de 11 ani și C.V.I. în vârstă de 12 ani, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a-și exprima voința precum și faptul că în aceeași perioadă a săvârșit în prezența minorelor, acte cu caracter obscen. Prin decizia penală nr. 310 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reținându-se că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate. Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că individualizarea pedepselor este greșită.

Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Curtea apreciază că pedeapsa pentru fiecare infracțiune comisă este corespunzătoare pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările în care a fost comisă și de urmările produse. Astfel se reține că activitatea infracțională s-a desfășurat în mod repetat, pe parcursul a aproximativ 2 ani, inculpatul profitând de faptul că minorele locuiau în aceeași curte cu el, fiind fiicele concubinei fratelui său, că pentru a întreține raporturi sexuale cu părțile vătămate inculpatul a apelat la intimidare prin exercitarea unei anumite autorități și prin amenințarea cu bătaia și că pentru a le determina să nu spună ce li se întâmplă inculpatul le-a dat minorelor bani.

Toate aceste împrejurări sunt de natură a conferi faptelor o gravitate deosebită. Pe de altă parte la individualizarea pedepselor s-a ținut seama și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și era încadrat în muncă. Așa fiind se apreciază că nu există nici un motiv care să justifice reducerea pedepselor. Cum nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 310 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Compută detenția preventivă de la 10 septembrie 2002 la 10 noiembrie 2004. Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.