ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1391/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1391/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 346 din 6 iunie 2008, Tribunalul Iași l-a condamnat, printre alții,

pe inculpatul P.M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- furt calificat

prev. de art. 208 – 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 40 C. pen., art. 74 lit. a) și lit. c) și art. 76 lit. c) C.

pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 40 C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. e) C. pen. la

pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a)

și

art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta

urmând să execute pedeapsa cea mai severă de 1, 6 ani închisoare (1 an și 6

luni închisoare).

În baza art. 85 C.

pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3872 din 8 iulie 2002 a

Judecătoriei Iași, definitivă la 20 iulie 2002, pentru infracțiunea de furt

calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 lit. g), i) C. pen. cu art. 99 și

urm. C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen. săvârșită la data de 23.02.2002,

precum și a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 2669 din 27 mai 2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare

la 9 iunie 2003 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.

208 - 209 alin. (1) lit. d), g) C. pen., cu art. 99 C. pen. (din data de 20/21

iunie 2002).

În baza art. 7 din Legea

nr. 543/2002 revocă grațierea acordată pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2669 din 27 mai 2003 a

Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 9 iunie 2003, pentru

infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu

art. 99 C. pen. săvârșită la data de 20/21 iunie 2002, precum și pentru

pedeapsa amenzii penale de 10.000.000 lei aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 3033/22 iunie 2004 a Judecătoriei Iași, definitivă la data de 18

iulie 2004, pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe” prev.

de art. 180 alin. (2) C. pen. (din data de 30 iunie 2002).

S-a constatat că

faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentințele penale citate

au fost săvârșite în stare de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b),

d)C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale

menționate, respectiv pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6

luni închisoare și amenda penală de 10.000.000 lei, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai severă de 2 ani închisoare.

În baza art. din

Legea nr. 43/2002 s-a dispus executarea pedepsei rezultate de 2 ani închisoare

alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunile deduse judecății, pedeapsa

totală de executat fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art.14 și art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. au fost obligați în solidar

inculpații I.N., C.S., P.M.I., G.F. și G.C. să plătească părții civile SC V. SA

Iași cu sediul în Iași, suma de 41.000.000 lei ROL cu titlu de daune materiale

(materiale construcții sustrase).

S-a constatat

acoperit integral, prin restituirea bunului sustras /cazan inox) prejudiciul

cauzat părții civile, în valoare de 267.000.000 lei ROL.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a

confiscat de la inculpații G.F., P.M.I., T.V. și M.C.V. suma de 18.000.000 lei

ROL reprezentând prețul încasat din vânzarea cazanului de inox sustras,

respectiv câte 4.500 lei ROL de la fiecare.

Au fost obligați inculpații la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea

situație de fapt:

În anul 2004,

inculpații M.C.V.,

G.F. și G.C. au lucrat ca agenți de pază la SC M.S.

SRL Iași, având ca obiectiv SC V. SA Iași, iar inculpatul T.V., în aceeași

calitate avea ca obiectiv SC L.D.P. Iași.

Inculpatul I.N. a

fost angajat al SC V. SA Iași în perioada aprilie septembrie 2004, iar

inculpatul C.S., angajat la aceeași societate, a fost coleg de

1

serviciu

cu inculpatul I.N. și P.M.I.

În ziua de 22

septembrie 2004, în jurul orelor 17,00 - 18,00, inculpatul P.M.I. 1-a contactat

telefonic pe inculpatul G.F. căruia i-a propus să se deplaseze împreună la SC

V. SA Iași pentru a sustrage din incinta acesteia materiale de construcție.

Acceptând propunerea

primită, inculpatul G.F. s-a deplasat la sediul societății menționate cu autoturismul

proprietate personală „Dacia” cu nr. de înmatriculare, unde, la poarta de

acces, s-a întâlnit cu inculpatul P.M.I. și inculpatul G.C., acesta din urmă

fiind agent de pază în seara respectivă.

Cu acordul acestuia

din urmă, căruia i s-a promis o sumă de bani, ambii inculpați au intrat în

perimetrul societății, și, la magazia în care erau depozitate materiale de

construcții, s-au întâlnit cu inculpatul C.S., și I.N.. Și aceștia din urmă au

pătruns în incinta societății cu acordul agentului de pază G.C., căruia i-au

promis, de asemenea, o sumă de bani.

Aici, inculpatul C.S. și I.N. deja sustrăsese

din magazie materiale de construcții (10 cutii de gresie, 4 saci cu ceresit),

bunuri ce au fost transportate de inculpatul G.F. cu autoturisme, în localitatea

Prisecani unde le-au vândut martorului M.P.F.

Revenind la sediul SC

V. SA inculpatul G.F., P.M.I. și G.C. au încărcat în același autoturism pachete

cu gresie, saci de ceresit și valuri de membrană pe care le-au transportat și

depozitat în locuri diferite. O parte dintre bunurile sustrase au fost

depozitate la locul de muncă al numitului G.V. - fratele inculpatului G.F., iar

altă parte au fost vândute martorului M.F.

Ulterior

valorificării bunurilor sustrase, inculpații i-au transmis inculpatului G.C. suma

de bani promisă - 800 lei vechi, prin intermediul inculpatului P.M.I.

La data de 16

octombrie 2004 în jurul orelor 14,00, inculpatul G.F. s-a întâlnit în curtea SC

V. SA cu inculpatul P.M.I., acesta din urmă propunându-i să sustragă un

recipient din inox aflat în spatele unei hale de producție.

Pentru materializarea

proiectului infracțional, inculpații i-au propus agentului de pază M.C.V., ca

în schimbul sumei de 1.000.000 lei, să le permită accesul în incinta societății

cu o mașină, propunere ce a fost acceptată de acesta din urmă.

Totodată, inculpatul G.F.

1-a contactat telefonic pe inculpatul T.V., care, la acel moment se află într-o

altă localitate, solicitându-i să se deplaseze cu un mijloc de transport (tip

papuc) la sediul SC V. SA Iași. Acesta din urmă a închiriat din zona Bucșinescu

a municipiului Iași un mijloc de transport (un taxi Dacia papuc de culoare

roșie) și s-a deplasat la locul indicat de primul inculpat.

Inculpații G.F., T.V.

și P.M.I. au pătruns cu mașina menționată pe o poartă secundară a societății,

au mers în spatele halei de producție de unde au

încărcat

recipientul din

inox, s-au deplasat apoi pe str. din Iași, unde au vândut bunul sustras

martorului S.L. contra sumei de 18.000.000 lei.

După achiziționarea acestui bun, martorul 1-a

vândut către SC I.R.I.C.A.D. SRL Galați, ca deșeu din fier vechi, contra sumei

de 27.000.000 lei.

Suma de bani obținută

din valorificarea bunului sustras a fost împărțită între inculpați astfel:

inculpatul G.F. - 4.000.000 lei; inculpatul P.M.I. - 4.000.000 lei; M.C.V. -

1.000.000 lei, iar asupra inculpatului T.V. a rămas suma de 9.000.000 lei din

care, o parte,

era destinată pentru

plata șoferului autovehiculului cu care a fost transportat recipientul din inox

din incinta părții vătămate până în str.

Prejudiciul în valoare de 267.000.000 lei

cauzat prin sustragerea recipientului din inox a fost acoperit integral, acest

bun fiind recuperat de partea vătămată în faza urmăririi penale, conform

dovezilor existente la dosar.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza materialului probator

administrat în cauză : sesizarea părții civile

SC V. SA Iași; adresa

nr. 712 din 19 noiembrie 2004 a SC V. SA Iași; adresa nr. 6950 din 20 octombrie

2004 a SC V. SA Iași; adresa nr. 6934 din 19 octombrie 2004 a SC V. SA Iași;

adresa de prejudiciu nr. 1026 din 28 iunie 2005 a SC V. SA Iași; declarațiile

reprezentantului părții civile numitul H.C.; procesul verbal de cercetare la

fața locului și planșa foto; procesele verbale de constatare și planșa foto;

copii după contractele individuale de muncă ale inculpaților T.V., M.C.V., G.F.,

G.C., I.N., C.S. și P.M.I.; procesul verbal de constatare întocmit la barul SC

M.D. SRL Prisăcani, jud. Iași și planșa foto; fișa postului privind principalele

atribuțiuni și sarcini de serviciu, pentru agenții de pază din cadrul SC M.S.

SRL Iași; graficele cu agenții de pază de serviciu în lunile septembrie și

octombrie 2004 la obiectivul SC V. SA Iași; copia facturii fiscale 7763493 din

18 octombrie 2004 prin care SC N.I. SRL a vândut SC I.R.I.C.A.D. SRTL Galați

recipientul din inox sub formă de fier vechi aliat; dovada de predare-primire;

declarațiilor martorilor G.V., M.F., S.I., S.L., M.P.O.; declarațiile inculpaților

date în ambele etape procesuale și prin care au recunoscut faptele comise.

Sentința a fost atacată, printre alții, de inculpatul

P.M.I. care a susținut că în mod greșit s-a

anulat suspendarea pentru pedepsele aplicate în timpul minorității și că, față

de împrejurările săvârșirii faptelor, poate fi reeducat prin altă modalitate de

executare.

Prin decizia penală

nr. 8 din 3 februarie 2009 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M.I., solicitând

admiterea, casare hotărârilor atacate și dispunerea ca pedeapsa să fie

executată în afara regimului de detenție.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța a făcut o

corectă individualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat.

Au fost avute în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social sporit al faptelor săvârșite, conduita procesuală cooperantă a

inculpatului, dar și cea avută anterior săvârșirii faptelor.

Pentru aceste

considerente, în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante datorită

cărora pedeapsa aplicată a fost mult redusă sub limita inimă prevăzută de lege

pentru fiecare infracțiune în parte, deși acesta are cazier, fiind condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, violare de domiciliu, loviri sau alte

violențe.

În antecedența

penală a inculpatului se regăsesc condamnări pentru care s-a dispus fie

suspendarea condiționată a pedepsei, fie grațierea condiționată.

În aceste condiții,

instanța a făcut în mod corect aplicarea instituțiilor privind anularea

suspendării condiționate și revocarea grațierii condiționate, consecința legală

fiind executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.

Înalta Curte

constată că modalitatea de executare dispusă este impusă de aplicarea

instituțiilor juridice sus-arătate ca o consecință a faptului că inculpatul a

nesocotit condițiile în care legea i-a arătat clemență; ignorarea obligațiilor

pe care le atrag instituțiile suspendării condiționate a executării pedepsei și

grațierii condiționate a acesteia atrage sine qua non aplicarea regimului privativ

de libertate pentru inculpatul care le-a încălcat.

Așa fiind, Înalta

Curte constată legală și temeinică pedeapsa aplicată inculpatului și va

respinge recursul acestuia, ca nefondat.

Recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M.I. împotriva deciziei penale nr. 8 din 3 februarie

2009 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14

aprilie 2009.