ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4842/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196 din 18

iunie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul C.M.;

- în baza art. 215 alin. (1), (4) și

(5) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- în baza art. 9 din Legea nr. 87/1994

la 1 an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 16

august 2002, la zi și a fost menținută măsura arestării preventive.

Au fost aplicate dispozițiile art. 64

și art. 71 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească despăgubiri civile 2.206.755.244 lei către SC A.T. SRL Cluj,

986.005.000 lei către C. SA Mureș, 854.242.410 lei către C.O.S.T., 374.614.085

lei către SC T.B. SRL Timișoara și 97.205.110 lei către SC C. SA Cluj.

A mai fost obligat inculpatul la

cheltuieli judiciare către stat și onorariu pentru apărătorul din oficiu.

Instanța a reținut, în fapt, că în

cursul lunii noiembrie 2001 inculpatul C.M., împreună cu L.G.F. și încă o

persoană au convenit să inițieze o afacere prin intermediul unei societăți

comerciale. De urmare, cei menționați s-au deplasat în orașul Adjud și s-au

înțeles cu numitul S.V., administrator al SC P.C. SRL Adjud, ca inculpatul să

devină asociat la această societate, în care scop a fi fost emisă hotărârea din

29 noiembrie 2001.

Pe parcurs, așa cum rezultă din

actul constitutiv al societății, înregistrat la Camera de Comerț, Industrie și

Agricultură Vrancea, la data de 9 ianuarie 2002, inculpatul a devenit administrator

unic al societății.

Inculpatul nu a primit ștampila

societății, sub motivul că a fost pierdută, iar la 28 ianuarie 2002 i-a remis

numitului S.V. procura notarială nr. 254, prin care acesta din urmă era

împuternicit să-i reprezinte interesele, putând semna extrase de cont, ordine

de plată, C.E.C. - uri și să ridice numerar din conturile societății.

În luna martie 2002 inculpatul C.M.

împreună cu L.G.F. și B.A. au ridicat de la B.C.R., un carnet cu file C.E.C.,

pe care inculpatul le-a semnat și ștampilat.

Conform înțelegerii cu L.G.F.,

inculpatul urma să aibă o cotă parte din afaceri de 40% care, în fapt, consta

din mărfurile obținute de la diferite societăți, în baza unei file C.E.C. fără

acoperire.

Pentru materializarea înțelegerii,

inculpatul C.M. împreună cu L.G.F. și B.A., față de aceștia din urmă

disjungându-se cauza în cursul urmăririi penale pentru imposibilitatea

finalizării cercetării, s-au deplasat la mai multe societăți comerciale din

țară, negociind și semnând contracte comerciale după cum urmează:

- la data de 21 martie 2002, au

cumpărat oțel brut în valoare de 854.942.410 lei de la C.O.S.T., emițând pentru

plată 3 file C.E.C.

Marfa a fost ridicată și

transportată cu autocamioanele la SC D.A.T. SRL Pitești.

Fiind introduse la plată la B.C.R.,

filele C.E.C. au fost refuzate întrucât trăgătorul se afla în interdicție

bancară.

- la data de 24 martie 2002, L.A.,

cu împuternicire dată de inculpat, a încheiat un contract cu SC C. SA, în baza

căruia SC P.C. SRL, a cumpărat 50 kg. erbicid în valoare de 986.005.440 lei,

plata făcându-se cu filă C.E.C., care, introdusă la bancă, a fost refuzată

pentru lipsă disponibil în cont.

- la data de 27 aprilie 2002

inculpatul C.M. a încheiat contract cu SC A.T. SRL, pentru preluarea cantității

de 13,2 tone sulfat de cupru, în valoare totală de 527.999.287 lei.

Marfa a fost ridicată și

valorificată la persoane necunoscute.

Fila C.E.C. emisă pentru plată a

fost refuzată pentru lipsă parțială de disponibil în cont și pentru că a fost

introdusă înainte de termen.

- la sfârșitul lunii aprilie 2002,

inculpatul C.M. a convenit telefonic cu administratorul SC T.B. SRL, pentru

cumpărare mobilă, astfel că marfa a fost expediată cu un mijloc de transport,

însoțit de delegatul I.V., care s-a întâlnit cu inculpatul și au semnat

contractul, în valoare de 374.614.085 lei.

Mobila a fost depozitată la SC D.

SRL și vândută unor persoane.

Pentru plată inculpatul a emis două

file C.E.C. care, însă, au fost refuzate de bancă deoarece trăgătorul se afla

în interdicție bancară.

- în luna aprilie 2002 inculpatul C.M.

împreună cu L.G.F. au negociat cu SC C. SA, cumpărarea unor produse din

porțelan. Marfa a fost expediată cu factura din 17 aprilie 2002, în valoare de

97.205.110 lei.

Pentru plată inculpatul C.M. a remis

delegatului, furnizorului, B.D., suma de 2.000.000 lei iar pentru diferență a

emis bilet la ordin, neonorat de bancă.

- cu adresa nr. 767 din 21 martie

2002, Garda Financiară, secția Vrancea, a sesizat organul de urmărire penală

pentru faptul că, deși la data de 27 februarie 2002 inculpatul a fost invitat

să prezinte actele contabile ale SC P.C. SRL, acesta nu s-a prezentat întrucât

nu avea vreo evidență contabilă.

Prejudiciul totalizat urmare

faptelor sus-arătate este în sumă de 2.838.766.332 lei.

Apărarea inculpatului, în sensul că

nu el este cel care a beneficiat de sumele încasate urmare vânzării mărfurilor,

a fost înlăturată de instanță, reținându-se că inculpatul este cel care a emis

filele C.E.C. și a semnat facturile de achiziționare.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 436 din 19

august 2003, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, ca și în precedenta cale de

atac, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea recurată în

baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de casare invocat,

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este

fondat.

Situația de fapt a fost temeinic

stabilită, în baza mijloacelor de probă legal și complet administrate.

Au fost depuse la dosar actele

constitutive ale societății inculpatului, care îi atestă calitatea de administrator,

contractele de vânzare-cumpărare încheiate de inculpat și complicii lui cu

societățile păgubite, filele C.E.C. cu mențiunile băncii referitoare la refuzul

plăților, explicațiile părților civile privind întinderea prejudiciilor și au

fost audiați martori, care cunosc împrejurării esențiale în cauză.

Inculpatul, ascultat și la instanță,

a recunoscut existența faptelor în materialitatea lor, precizând că personal a

ridicat marfă doar de la SC A.T. SRL, iar în celelalte cazuri, marfa fiind

ridicată de către ceilalți participanți.

Mijloacele de probă indică, însă,

prezența inculpatului în săvârșirea tuturor actelor materiale imputate.

Pe de o parte, inculpatul este cel

care a semnat toate filele C.E.C., pentru plata mărfurilor, cunoscând că nu

dispune de sumele necesare în cont iar, pe de altă parte, așa cum rezultă din

declarația martorului D.R., același inculpat l-a solicitat să asigure

depozitarea mobilei, procurată conform actelor dosarului, de la SC T.B. SRL și

pentru plata căreia, în sumă de 374.614.085 lei, a emis fila C.E.C. fără

acoperire.

Participarea și a altor persoane la

săvârșirea infracțiunii nu diminuează răspunderea inculpatului, ci reprezintă o

dovadă a pregătirii prealabile a activității infracționale, în așa fel încât

într-un timp cât mai scurt să fie realizate cât mai multe acte de escrocherie,

ceea ce s-a și întâmplat, respectiv în doar două luni, martie și aprilie 2002,

fiind înșelate 4 societăți comerciale din Târgoviște, Tg. Mureș, Cluj și

Timișoara.

În raport de amploarea activității

infracționale și urmările acesteia, care evocă gradul ridicat de pericol social

concret al faptelor, pedeapsa de 10 ani închisoare, care reprezintă minimul

special prevăzut de lege, este rezultatul analizei temeinice a tuturor

criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de cele ce preced, cererea de

reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Examinând, însă, hotărârea atacată,

Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr.

543/2002, pedeapsa de un an închisoare, stabilită pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, este grațiată.

Fiind în favoarea inculpatului,

acest caz de casare va fi luat în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) teza a II-a C. proc. pen.

Cum în cauză la stabilirea și

aplicarea pedepsei rezultante nu s-a ținut seama de pericolul social al

pluralității de infracțiuni, distinct de cel propriu al fiecărei infracțiuni,

constatarea grațierii pedepsei stabilite pentru una dintre infracțiuni, nu

implică mai multe decât înlăturarea dispozițiilor legale referitoare la

concursul de infracțiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa negrațiată.

Pentru acest motiv, recursul

inculpatului va fi admis și casând hotărârile pronunțate în cauză, se va

proceda conform dispozitivului.

În baza art. 385

17

alin.

(2) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la

16 august 2002, la 29 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 436 din 19 august 2003 a Curții

de Apel Galați.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 196 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Vrancea, numai cu

privire la incidența Legii nr. 543/2002.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) și descontopește pedeapsa principală în pedepsele

componente.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002

constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994,

inculpatul urmând să execute numai pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și

(5) C. pen., și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 august 2002, la 29

octombrie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.