ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4842/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4842/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 18 iunie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul C.M.; - în baza art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 9 din Legea nr. 87/1994 la 1 an închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost dedusă prevenția de la 16 august 2002, la zi și a fost menținută măsura arestării preventive. Au fost aplicate dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile 2.206.755.244 lei către SC A.T. SRL Cluj, 986.005.000 lei către C. SA Mureș, 854.242.410 lei către C.O.S.T., 374.614.085 lei către SC T.B. SRL Timișoara și 97.205.110 lei către SC C. SA Cluj. A mai fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat și onorariu pentru apărătorul din oficiu. Instanța a reținut, în fapt, că în cursul lunii noiembrie 2001 inculpatul C.M., împreună cu L.G.F. și încă o persoană au convenit să inițieze o afacere prin intermediul unei societăți comerciale. De urmare, cei menționați s-au deplasat în orașul Adjud și s-au înțeles cu numitul S.V., administrator al SC P.C.
SRL Adjud, ca inculpatul să devină asociat la această societate, în care scop a fi fost emisă hotărârea din 29 noiembrie 2001. Pe parcurs, așa cum rezultă din actul constitutiv al societății, înregistrat la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Vrancea, la data de 9 ianuarie 2002, inculpatul a devenit administrator unic al societății. Inculpatul nu a primit ștampila societății, sub motivul că a fost pierdută, iar la 28 ianuarie 2002 i-a remis numitului S.V. procura notarială nr. 254, prin care acesta din urmă era împuternicit să-i reprezinte interesele, putând semna extrase de cont, ordine de plată, C.E.C. - uri și să ridice numerar din conturile societății. În luna martie 2002 inculpatul C.M.
împreună cu L.G.F. și B.A. au ridicat de la B.C.R., un carnet cu file C.E.C., pe care inculpatul le-a semnat și ștampilat. Conform înțelegerii cu L.G.F., inculpatul urma să aibă o cotă parte din afaceri de 40% care, în fapt, consta din mărfurile obținute de la diferite societăți, în baza unei file C.E.C. fără acoperire. Pentru materializarea înțelegerii, inculpatul C.M. împreună cu L.G.F. și B.A., față de aceștia din urmă disjungându-se cauza în cursul urmăririi penale pentru imposibilitatea finalizării cercetării, s-au deplasat la mai multe societăți comerciale din țară, negociind și semnând contracte comerciale după cum urmează: - la data de 21 martie 2002, au cumpărat oțel brut în valoare de 854.942.410 lei de la C.O.S.T., emițând pentru plată 3 file C.E.C.
Marfa a fost ridicată și transportată cu autocamioanele la SC D.A.T. SRL Pitești. Fiind introduse la plată la B.C.R., filele C.E.C. au fost refuzate întrucât trăgătorul se afla în interdicție bancară. - la data de 24 martie 2002, L.A., cu împuternicire dată de inculpat, a încheiat un contract cu SC C. SA, în baza căruia SC P.C. SRL, a cumpărat 50 kg. erbicid în valoare de 986.005.440 lei, plata făcându-se cu filă C.E.C., care, introdusă la bancă, a fost refuzată pentru lipsă disponibil în cont. - la data de 27 aprilie 2002 inculpatul C.M. a încheiat contract cu SC A.T. SRL, pentru preluarea cantității de 13,2 tone sulfat de cupru, în valoare totală de 527.999.287 lei. Marfa a fost ridicată și valorificată la persoane necunoscute.
Fila C.E.C. emisă pentru plată a fost refuzată pentru lipsă parțială de disponibil în cont și pentru că a fost introdusă înainte de termen. - la sfârșitul lunii aprilie 2002, inculpatul C.M. a convenit telefonic cu administratorul SC T.B. SRL, pentru cumpărare mobilă, astfel că marfa a fost expediată cu un mijloc de transport, însoțit de delegatul I.V., care s-a întâlnit cu inculpatul și au semnat contractul, în valoare de 374.614.085 lei. Mobila a fost depozitată la SC D. SRL și vândută unor persoane. Pentru plată inculpatul a emis două file C.E.C. care, însă, au fost refuzate de bancă deoarece trăgătorul se afla în interdicție bancară. - în luna aprilie 2002 inculpatul C.M. împreună cu L.G.F.
au negociat cu SC C. SA, cumpărarea unor produse din porțelan. Marfa a fost expediată cu factura din 17 aprilie 2002, în valoare de 97.205.110 lei. Pentru plată inculpatul C.M. a remis delegatului, furnizorului, B.D., suma de 2.000.000 lei iar pentru diferență a emis bilet la ordin, neonorat de bancă. - cu adresa nr. 767 din 21 martie 2002, Garda Financiară, secția Vrancea, a sesizat organul de urmărire penală pentru faptul că, deși la data de 27 februarie 2002 inculpatul a fost invitat să prezinte actele contabile ale SC P.C. SRL, acesta nu s-a prezentat întrucât nu avea vreo evidență contabilă. Prejudiciul totalizat urmare faptelor sus-arătate este în sumă de 2.838.766.332 lei. Apărarea inculpatului, în sensul că nu el este cel care a beneficiat de sumele încasate urmare vânzării mărfurilor, a fost înlăturată de instanță, reținându-se că inculpatul este cel care a emis filele C.E.C.
și a semnat facturile de achiziționare. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 436 din 19 august 2003, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului ca nefondat. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, ca și în precedenta cale de atac, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea recurată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat. Situația de fapt a fost temeinic stabilită, în baza mijloacelor de probă legal și complet administrate. Au fost depuse la dosar actele constitutive ale societății inculpatului, care îi atestă calitatea de administrator, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de inculpat și complicii lui cu societățile păgubite, filele C.E.C.
cu mențiunile băncii referitoare la refuzul plăților, explicațiile părților civile privind întinderea prejudiciilor și au fost audiați martori, care cunosc împrejurării esențiale în cauză. Inculpatul, ascultat și la instanță, a recunoscut existența faptelor în materialitatea lor, precizând că personal a ridicat marfă doar de la SC A.T. SRL, iar în celelalte cazuri, marfa fiind ridicată de către ceilalți participanți. Mijloacele de probă indică, însă, prezența inculpatului în săvârșirea tuturor actelor materiale imputate. Pe de o parte, inculpatul este cel care a semnat toate filele C.E.C., pentru plata mărfurilor, cunoscând că nu dispune de sumele necesare în cont iar, pe de altă parte, așa cum rezultă din declarația martorului D.R., același inculpat l-a solicitat să asigure depozitarea mobilei, procurată conform actelor dosarului, de la SC T.B.
SRL și pentru plata căreia, în sumă de 374.614.085 lei, a emis fila C.E.C. fără acoperire. Participarea și a altor persoane la săvârșirea infracțiunii nu diminuează răspunderea inculpatului, ci reprezintă o dovadă a pregătirii prealabile a activității infracționale, în așa fel încât într-un timp cât mai scurt să fie realizate cât mai multe acte de escrocherie, ceea ce s-a și întâmplat, respectiv în doar două luni, martie și aprilie 2002, fiind înșelate 4 societăți comerciale din Târgoviște, Tg. Mureș, Cluj și Timișoara. În raport de amploarea activității infracționale și urmările acesteia, care evocă gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, pedeapsa de 10 ani închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de lege, este rezultatul analizei temeinice a tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.
Față de cele ce preced, cererea de reducere a pedepsei este neîntemeiată. Examinând, însă, hotărârea atacată, Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa de un an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, este grațiată. Fiind în favoarea inculpatului, acest caz de casare va fi luat în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. Cum în cauză la stabilirea și aplicarea pedepsei rezultante nu s-a ținut seama de pericolul social al pluralității de infracțiuni, distinct de cel propriu al fiecărei infracțiuni, constatarea grațierii pedepsei stabilite pentru una dintre infracțiuni, nu implică mai multe decât înlăturarea dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa negrațiată.
Pentru acest motiv, recursul inculpatului va fi admis și casând hotărârile pronunțate în cauză, se va proceda conform dispozitivului. În baza art. 385 17 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 16 august 2002, la 29 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 436 din 19 august 2003 a Curții de Apel Galați. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 196 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la incidența Legii nr. 543/2002. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și descontopește pedeapsa principală în pedepsele componente. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994, inculpatul urmând să execute numai pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 august 2002, la 29 octombrie 2003. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.