ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6133/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1619 din 23 noiembrie 2004, Judecătoria Cluj Napoca a condamnat pe inculpatul R.A., la pedepsele de: - 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzute de art. 292 C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și: - 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen. A constatat că infracțiunea de fals în declarații s-a săvârșit în cursul termenului grațierii condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1871 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă la 11 noiembrie 1997 prin neapelare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul grațierii acestei pedepse. A constatat că infracțiunea pentru care s-a aplicat această pedeapsă este concurentă, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., pentru care i s-a aplicat prin sentința penală nr. 1871 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, pedeapsa de 3 ani închisoare și cu cele 2 infracțiuni prevăzute de art. 257 C. pen., pentru care s-au aplicat inculpatului 2 pedepse a câte 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 176 din 16 aprilie 1998 a Tribunalului Cluj. În baza art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru cele patru infracțiuni concurente, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, menționându-se sporul de un an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 176/1998 a Tribunalului Cluj, în total pedeapsa de: - 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare.

A constatat că această pedeapsă a fost executată în perioada 22 octombrie 1997 – 30 iunie 1998, fiind dedusă prin sentința penală nr. 176/1998 a Tribunalului Cluj o perioadă executată de 549 de zile inculpatul fiind liberat condiționat cu un rest neexecutat de 783 de zile închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de: - 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare. A făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv de la 21 martie – 26 martie 2003. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., și art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile SC P.C. SRL Cluj despăgubiri civile în sumă de 57.190.361 lei, iar părții civile SC T. SA Tg. Mureș suma de 11.749.298 lei cu același titlu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 4 octombrie 2000, inculpatul R.A. a făcut o declarație necorespunzătoare adevărului în fața notarului public E.M. în scopul de a dobândi calitatea de asociat unic al SC E.I.E. SRL, iar în perioada 28 martie – 18 aprilie 2002, achiziționând de la părțile vătămate SC P.C. SRL Cluj Napoca și SC T. SA Tg. Mureș marfă, a emis mai multe file C.E.C. pentru plata acestora, fără a avea disponibil în cont.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea părții vătămate SC T. SA Tg. Mureș, copii acte adiționale, borderouri încasare file C.E.C. și file C.E.C. refuzate la plată, copii facturi fiscale, extras de cont, copii registre casă, bilet la ordin, declarațiile martorilor M.I.C. și B.N., declarațiile reprezentanților părților civile, precum și declarațiile inculpatului. Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în schimb nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, susținând că deși nu avea în cont disponibilul necesar, nu a intenționat să înșele părțile vătămate.

Prin decizia penală nr. 148/ A din 11 aprilie 2005, Tribunalul Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.A. împotriva sentinței penale nr. 1619/2004 a Judecătoriei Cluj – Napoca, însușindu-și argumentația instanței de fond. Recursul declarat de inculpat împotriva sus-menționatei decizii a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 305/ R din 1 iunie 2005. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.A., fără însă al motiva sau a se prezenta în instanță, apărătorul din oficiu lăsând la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității recursului invocată din oficiu. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul și recursul.

În speță, se constată faptul că inculpatul a uzat de acestea astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. c) și e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate, ca instanțe de fond, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. În speță, decizia atacată nu a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj ca instanță de fond nici ca instanță de apel, ci ca instanță de recurs. Așadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de inculpat este inadmisibil, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 305/ R din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2005.