ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 886/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 12

februarie 2003, Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen.,

a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din

același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe

inculpatul C.N.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru fiecare dintre cele 3

infracțiuni.

În baza art. 290, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Inculpatul a mai fost condamnat la

un an închisoare, în baza art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934,

modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la 5 ani închisoare, în baza art.

13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la pedeapsa de

4 ani închisoare, în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C.

pen.; la 3 ani închisoare, în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990,

republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.N.A. să execute pedeapsa cea mai grea de

8 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocat beneficiul liberării condiționate din 27 noiembrie 1998, privind restul

de 614 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 67 din 11 iunie 1996 a Tribunalului Olt, iar conform art. 39 C. pen.,

a fost contopit acest rest în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare. S-a aplicat art. 71 și

art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă din pedeapsă detenția de la 1 februarie 2001 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994,

raportat la art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), pe o perioadă de 5 ani de la

executarea pedepsei.

S-a dispus anularea actelor false.

Au fost admise acțiunile civile,

dispunându-se obligarea inculpatului, în solidar cu SC M.I. SRL Craiova, la

plata sumei de 345.200.005 lei despăgubiri civile, către SC M. SRL Craiova și

la plata sumei de 1.083.000.900 lei despăgubiri civile către SC G.G.C. SRL

București.

De asemenea, inculpatul a mai fost

obligat în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente la plata sumelor de

257.312.813 lei, TVA și 23.372.543 lei, impozit pe profit plus dobânda legală

aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea

debitului, către Ministerul Finanțelor, prin Administrația Financiară a

Județului Dolj.

Instanța a reținut că, după

liberarea sa condiționată la data de 27 noiembrie 1998, inculpatul C.N.A. a

cumpărat de la U.M. toate părțile sociale ale acesteia ca acționar unic și

administrator al SC M.I. SRL Craiova, fără a îndeplini formalitățile privind

opozabilitatea activității sale ulterioare față de terți în numele său și pe

seama societății al cărei acționar unic devenise. Astfel, inculpatul nu s-a

adresat Camerei de Comerț și Industrie Dolj, pentru a solicita înscrierea sa ca

asociat unic în locul U.M. și nici nu s-a prezentat la D.G.F.P., pentru efectuarea

rectificării legale, conform actelor adiționale și statutului societății.

La data de 5 august 1999, fiind

interesat de obținerea unui carnet cu file C.E.C., a deschis cont disponibil la

B.C.I.C., pe numele societății cumpărate, prin depunerea sumei de 50.000 lei,

iar la 9 august 1999 a intrat în posesia carnetului C.E.C. Ulterior nu a mai

depus nici o sumă de bani în acest cont.

Astfel, la data de 2 septembrie

1999, inculpatul a cumpărat de la SC M. SRL Craiova, o cantitate de carne de

pui în valoare de 150.047.575 lei, eliberând fila C.E.C. pentru această sumă, deși

nu avea disponibil în cont. Societatea păgubită s-a constituit parte civilă cu

această sumă.

Ulterior, banca i-a comunicat

inculpatului interdicția de a mai uza de instrumentul de plată primit, pe perioada

13 septembrie 1999 – 13 septembrie 2000.

În același mod a procedat și la data

de 7 septembrie 1999, cu aceeași societate, cumpărând carne de pui în valoare

de 195.152.430 lei, pentru plata căreia a eliberat o filă C.E.C., deși știa că

nu are disponibil în contul său bancar.

La data de 30 martie 2000, SC G.G.C.

SRL București, a cumpărat de la SC B.F. 2000 SRL 5.700 salopete în valoare

totală de 775.057.500 lei, reprezentanții celor două societăți deplasându-se

ulterior în vederea revânzării acestora unor companii miniere, care se arătaseră

interesate în cumpărarea salopetelor.

Le-a fost prezentat inculpatul, care

s-a oferit să cumpere întreaga cantitate de salopete, garantând plata cu ordine

de compensare a mărfii, prin eliberarea unui bilet la ordin. S-a acceptat

propunerea inculpatului, pentru suma de 1.083.000.900 lei. B.A. SA, filiala

Craiova, a refuzat înregistrarea spre decontare a acestui bilet la ordin,

motivând că trăgătorul SC M.I. SRL nu numai că nu este titularul contului

menționat în titlul de credit prezentat spre decontare, dar nici nu are cont

deschis la B.A. SA Craiova.

SC G.G.C. SRL București s-a

constituit parte civilă cu suma de 1.083.000.900 lei.

Prin activitatea sa infracțională,

inculpatul a adus prejudiciu și bugetului statului, întrucât nu a înregistrat

în contabilitatea societății sale cele 3 operațiuni comerciale, neavând, de

altfel, nici o evidență contabilă.

De aceea nu a plătit nici TVA și

nici impozit pe profit, sustrăgându-se plății taxelor și impozitelor datorate

statului.

Prin decizia penală nr. 413 din 29 septembrie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Apelul inculpatului viza

soluționarea de către tribunal a unor infracțiuni, pentru care ar fi fost

competentă judecătoria, prejudiciul fiind sub un miliard de lei, iar în

subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanțelor

atenuante.

Curtea de apel a reținut că la data

sesizării Tribunalului Dolj, prin rechizitor, inculpatul a fost trimis în

judecată, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în

forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., prejudiciul

creat prin eliberarea unuia dintre biletele la ordin fiind de 1.083.000.900 lei,

faptă săvârșită la 30 martie 2000, dată la care, conform modificărilor aduse

Codului de procedură penală, prin Legea nr. 140/1996, competența de soluționare

revenea tribunalului, conform art. 27 din același cod.

Schimbarea ulterioară a încadrării

juridice a faptelor, nu atrage o schimbare a competenței.

Referitor la cererea de aplicare a

circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, curtea de apel a considerat

că nu se justifică, în raport cu numărul mare de infracțiuni săvârșite,

gravitatea acestora dată de valoarea importantă a prejudiciilor cauzate și nerecuperate

până la data judecății, precum și statutul de recidivist al inculpatului, care

a executat până în prezent 21 de ani în detenție, pentru săvârșirea unor

infracțiuni de furt calificat și violență.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul.

Recursul vizează aceleași motive

formulate în apel, respectiv, necompetența materială a tribunalului și

reducerea pedepsei, prin acordarea circumstanțelor atenuante.

Recursul este nefondat, pentru

motivele ce urmează:

Tribunalul Dolj era competent să

soluționeze, în primă instanță, cauza penală privindu-l pe inculpatul C.N.A.,

trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

atât în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 456/2001,

pentru aprobarea O.U.G. nr. 207/2000 cât și în cea ulterioară acestuia.

Art. 215 C. pen., incluzând și alin.

(5) este reprodus astfel, cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.

Prin urmare la data de 14 septembrie

2001, când cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dolj, consecință a declinării

competenței, prin sentința penală nr. 3355 din 30 august 2001 a Judecătoriei

Craiova, competența materială aparținea tribunalului, conform art. 27 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

Schimbarea ulterioară a încadrării

juridice dată faptelor prin rechizitoriu nu este de natură a demonstra

necompetența materială a tribunalului, inculpatul fiind trimis în judecată

pentru o infracțiune, care trebuia judecată de tribunal, iar nu de judecătorie.

Nefondat este și motivul de recurs

subsidiar, referitor la greșita individualizare a pedepsei.

Astfel, Înalta Curte consideră că

pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită pentru cele trei infracțiuni de

înșelăciune și ca pedeapsă rezultantă este bine individualizată, în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Reducerea pedepsei nu este

justificată față de prejudiciile produse, ce depășesc un miliard de lei, de

multitudinea infracțiunilor săvârșite de inculpat la scurt timp de la data

liberării sale condiționate, starea de recidivă postcondamnatorie în care au

fost săvârșite faptele, precum și de perseverența infracțională a inculpatului

(care și-a petrecut 21 ani în penitenciar, urmare a săvârșirii altor

infracțiuni de furt și de violență).

Înalta Curte observă că pedeapsa

anterioară de 5 ani închisoare și liberarea sa condiționată nu au avut efect preventiv,

prevăzut de art. 1 alin. (2) C. proc. pen., referitor la scopul procesului

penal, astfel încât s-a impus aplicarea unei pedepse mai severe, în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Ca urmare, va fi respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 februarie 2001 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.N.A. împotriva deciziei penale nr. 413 din 29

septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 1 februarie 2001, până la 13

februarie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2004.