ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 429/2004

Asupra recursurilor penale de față:

Verificând actele și lucrările

dosarului se constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 304 din 28

martie 2003 a Tribunalului București, secția I-a penală, pronunțată în dosarul

nr. 2062/2002, inculpata C.I. a fost condamnată:

- în baza art. 215 alin. (1), (2) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) –

art. 76 – art. 80 C. pen., la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani;

- în baza art. 288 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) – art. 76

– art. 80 C. pen., la 2 luni închisoare;

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) – art. 76 – art.

80 C. pen., la 2 luni închisoare și;

- în baza art. 242 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) – art. 76

– art. 80 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 14

martie 2002, la zi și a fost menținută starea de arest.

A fost obligată inculpata la

acoperirea prejudiciilor produse prin infracțiune (prin plata echivalentului în

lei) de 307.000 dolari S.U.A., către partea civilă G.E., 9.000 dolari S.U.A.,

către partea civilă P.A. și 1.700 dolari S.U.A., către partea civilă P.V.

S-a dispus anularea înscrisurilor

falsificate și obligarea inculpatei la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat și 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă G.E.

S-a reținut că în perioada martie

2000 – iulie 2001 inculpata, invocând fapta nereală, că este moștenitoarea

numitului A.Y.H. și prezentarea unor înscrisuri false a determinat părțile

civile G.E., P.A. și P.V. să-i împrumute în mai multe rânduri sumele de 307.000

dolari S.U.A., 9.000 dolari S.U.A. și respectiv 1.700 dolari S.U.A. Pretextând

că în calitate de moștenitoare trebuie să achite diferite taxe și comisioane

pentru transferarea sumei în dolari ce formează dreptul său, din Liban în

România, inculpata a indus și menținut în eroare părțile civile, folosindu-se

de acte false, din care o parte le-a sustras din incinta Ambasadei Republicii

Liban la București, precum și alte mijloace dolosive, printre care simularea

unor convorbiri telefonice și deplasări împreună cu părțile civile în repetate

rânduri la Ambasada Libanului.

De aici inculpata a sustras dintr-un

avizier diferite documente în limba arabă, pe care ulterior le-a falsificat,

prin fotocopiere și apoi alterare prin adăugiri de text, tocmai în scopul

convingerii părților civile cu privire la calitatea sa de moștenitoare. Mai

mult, inculpata a plăsmuit în totalitate o dispoziție testamentară

autentificată sub nr. 19863 din 5 august 1991 de Notariatul de Stat al

municipiului București, prin care numitul A.Y.H. o declara pe, lângă alte două

persoane, drept moștenitoare a sumei de 110.780 dolari S.U.A.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei s-au stabilit pe baza plângerilor părților civile, declarațiile

părților vătămate, procese, verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia

verificărilor efectuate la organele financiare și Ambasada Libanului,

coroborate cu declarațiile martorilor, actele încriminate, rapoarte de

expertiză grafică și recunoașterea inculpatei.

Instanța a constatat că inculpata în

baza aceleiași rezoluții delictuoase, prin mijloace frauduloase a indus și

menținut în eroare părțile vătămate, cu prilejul încheierii și derulării unor

convenții de împrumut a sumei totale de 317.700 dolari S.U.A., a sustras din

incinta Ambasadei Libanului un număr de șase înscrisuri oficiale în mai multe

rânduri, a alterat prin adăugiri de text mai multe înscrisuri, folosindu-se

apoi pentru inducerea în eroare a părților civile.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata.

Critica adusă hotărârii prin apelul

parchetului viza greșita individualizare a pedepselor ca urmare a recunoașterii

circumstanțelor atenuante și neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 cu

privire la pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen.

Inculpata a solicitat reducerea

pedepselor și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligată față de partea

civilă G.E., mai mult decât s-a solicitat.

Examinând cauza, atât în raport de

aceste critici, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel

București, prin decizia penală nr. 570/ A din 25 septembrie 2003, a admis

ambele apeluri, a desființat în parte sentința, a descontopit pedepsele și a

constatat grațiată pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., făcând aplicarea art. 1 și art.

7 din Legea nr. 543/2002.

Conform art. 33, art. 34 și art. 35

C. pen., a procedat la contopirea pedepselor executabile, dispunând să se

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total

5 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au redus cheltuielile judiciare

către partea civilă G.E. de la 10 milioane lei la 7 milioane lei.

Arestarea preventivă a fost dedusă

de la 14 martie 2002 la 25 septembrie 2003 și prelungită până la 9 noiembrie

2003.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Instanța de apel a considerat că

circumstanțele atenuante au fost justificat reținute în favoarea inculpatei,

dar se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, chiar dacă

pentru una din pedeapsă inculpata beneficiază de grațiere conform art. 1 din

Legea nr. 543/2002.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor

judiciare, instanța a constatat că greșit s-a acordat părții civile G.E. o sumă

mai mare decât se solicitase.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata

C.I., ambele recursuri vizând greșita individualizare a pedepselor, motiv

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul a considerat că în raport

de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise de inculpată,

reținerea circumstanțelor atenuante este nejustificată, în timp ce inculpata a

cerut reducerea pedepselor.

Examinând hotărârea atacată în

raport de motivele de recurs și verificând-o în același timp cu privire la

motivele ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul

parchetului este fondat, în timp ce recursul inculpatei este neîntemeiat.

Acționând după un plan bine

stabilit, pentru inducerea și menținerea în eroare a părților civile, inculpata

le-a prezentat acestora mai multe înscrisuri falsificate chiar de către ea, o

parte fiind plăsmuită, altele modificate, după ce le-a sustras de la avizierul

Ambasadei Libanului la București. Prejudiciile mari cauzate părților civile,

modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, perioada

infracțională îndelungată, demonstrează pericolul social ridicat al acestei

fapte. Drept urmare pedeapsa de numai 5 ani aplicată de instanța de fond și

menținută de instanța de apel apare ca greșit individualizată, impunându-se

majorarea ei.

Ca urmare, recursul inculpatei, care

a solicitat reducerea pedepsei este neîntemeiat.

În baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează a admite recursul parchetului, va casa

atât decizia cât și sentința penală pronunțată de Tribunalul București, numai

cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune.

Rejudecând, se vor descontopi

pedepsele, se va înlătura sporul de 6 luni închisoare și se va majora pedeapsa,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 și art. 80

C. pen., de la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., se vor contopi pedepsele de câte 2 luni închisoare

(2 pedepse) aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), și art. 291 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) cu pedeapsa de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi respins.

Se va deduce detenția preventivă de

la 14 martie 2002 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

570 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 304 din 28 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 și art. 80 C. pen.,

săvârșită de inculpata C.I.

Descontopește pedeapsa principală în

pedepsele componente.

Înlătură sporul de 6 luni aplicat și

rejudecând, majorează pedeapsa aplicată inculpatei, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 și art. 80 C. pen., de la 5 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., la 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge recursul declarat de

inculpata C.I. împotriva deciziei penale sus-menționată.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002 la 23 ianuarie

2004.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2004.