ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 756 din 12

noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a respins cererile de schimbare încadrare

juridică a faptelor săvârșite de inculpații R.C.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la

pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 22 august 2002).

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 2 septembrie 2002 la zi și a menținut

starea de arest a acestuia.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul P.A.I., la

pedeapsa de 8 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 22 august 2002).

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii preventive de la 24 august 2002, la 25 august 2002 și a arestului

preventiv de la 25 august 2002 la zi și a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul R.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare (fapta

săvârșită la data de 22 august 2002).

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 361 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 4979 din 29 noiembrie 2001 a Judecătoriei Craiova,

definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2002 și a contopit acest rest

cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul R.C.

să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata

arestului preventiv de la 24 august 2002 la zi și a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul V.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare (fapta săvârșită

la data de 22 august 2002).

În baza art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același

inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 25 august 2002).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul V.F. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de

8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata

arestului preventiv de la 12 septembrie 2002 la zi și a menținut starea de

arest a inculpatului.

A luat act că părțile vătămate F.C.;

S.C. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, ca în seara zilei de 22 august 2002,

inculpații R.C., P.A.I., B.M. și V.F., în timp ce sustrăgeau fier vechi

dintr-un camion aflat la poarta fermei de porci C., au fost surprinși de

paznicul S.C., care le-a cerut să părăsească zona.

Întrucât inculpații, fiind mai

mulți, nu au vrut să renunțe, pentru a-l determina pe paznic să îi lase în pace

au aruncat cu pietre în acesta și l-au amenințat că îi dau foc barăcii în care

stătea.

Speriat de amenințările inculpaților

și văzând că nu face față singur situației, paznicul s-a refugiat după

ajutoare.

Întorcându-se cu proprietarul fermei

și cu un alt paznic, au reușit să-l imobilizeze doar pe inculpatul R.C.,

ceilalți inculpați fugind de la locul faptei.

S-a mai reținut de către prima

instanță, că în ziua de 25 august 2002, inculpatul V.F., în timp ce se afla în

Piața C. din municipiul Craiova, sub pretextul că dorește să cumpere găini a

discutat cu partea vătămată B.V. de prețul păsărilor și, profitând de neatenția

acesteia, i-a sustras din șorțul pe care-l avea la brâu suma de 800.000 lei,

după care a părăsit locul.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părților vătămate, procesele

verbale de cercetare la fața locului, de recunoaștere din grup și de

percheziție domiciliară, planșa foto, precum și declarațiile martorilor, M.A.,

M.M., D.T. și I.N.

În faza de cercetare judecătorească

au fost audiați inculpații, care și-au menținut declarațiile date la parchet în

timpul urmăririi penale, prin care au recunoscut doar faptul că au sustras

fierul vechi, fără însă a exercita violențe sau amenințări asupra paznicului.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 77 din 16 februarie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj și de inculpații R.C. și V.F., împotriva sentinței penale

nr. 756/2003 a Tribunalului Dolj, a desființat sentința cu privire la acești

inculpați, în sensul că a dedus din pedepsele aplicate acestora reținerea de la

23 august 2002, pentru inculpatul R.C. și din 11 septembrie 2002 pentru

inculpatul, V.F. și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații

P.A.I. și B.M., reținând că instanța de fond a stabilit corect, pe baza

probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților și

a individualizat corespunzător pedepsele aplicate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații P.A.I. și V.F., solicitând, în principal, schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen., în cea

prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., susținând că nu au exercitat

violențe sau amenințări asupra paznicilor, iar în subisidiar, redozarea

pedepselor aplicate.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută, vinovăția inculpaților pe deplin dovedită, aspecte față de care a fost

just stabilită încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților,

toate aceste fiind susținute de ansamblul materialului probator administrat în

cauză.

Astfel, susținerile inculpaților în

sensul că doar au sustras fierul vechi fără a arunca cu pietre și fără a-l

amenința pe paznic, sunt infirmate de declarația părții vătămate S.C.,

declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D.T., concubina părții

vătămate, care se afla în baracă în timpul incidentelor, fiind martor ocular la

desfășurarea evenimentelor, M.A., I.N., precum și procesul verbal de

recunoaștere din grup și planșele foto în care partea vătămată S.C. îl indica

fără dubii pe inculpatul P.A.I.

Tâlhăria, prin definiția ei, este un

furt comis cu violență. Furtul constituie componenta principală a structurii

complexe a elementului material al infracțiunii de tâlhărie, iar al doilea

element component, adiacent față de primul, îl reprezintă o violență fizică sau

psihică (inclusiv amenințarea), prin intermediul căreia făptuitorul săvârșește

furtul, sau încearcă să păstreze bunul furat, să șteargă urmele infracțiunii

sau să-și asigure scăparea.

În cauza de față nu are importanță

că numai o parte dintre inculpați au aruncat cu pietre în paznic și l-au

sechestrat în baracă, atâta vreme cât atitudinea lor violentă a avut drept scop

să asigure scăparea tuturor participanților, continuarea activității

infracționale și păstrarea bunurilor furate.

Cât privește individualizarea

pedepselor aplicate, se constată că a fost corect făcută, cu respectarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere, pe de o parte

periculozitatea acestui gen de infracțiuni și limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, iar pe de altă parte pozițiile procesuale ale inculpaților, precum și

circumstanțele personale ale acestora, respectiv faptul că sunt recidiviști.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 395

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.A.I. și V.F., împotriva deciziei penale nr. 77 din 16

februarie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedepse, timpul arestării

preventive a inculpatului P.A.I. de la 24 august 2002, la 12 mai 2004 și a

inculpatului V.F. de la 11 septembrie 2002, la 12 mai 2004.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

mai 2004.