ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 756 din 12 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a respins cererile de schimbare încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpații R.C. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 22 august 2002). În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 2 septembrie 2002 la zi și a menținut starea de arest a acestuia. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul P.A.I., la pedeapsa de 8 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 22 august 2002). În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive de la 24 august 2002, la 25 august 2002 și a arestului preventiv de la 25 august 2002 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 22 august 2002). În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 361 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4979 din 29 noiembrie 2001 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2002 și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul R.C. să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 24 august 2002 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 22 august 2002). În baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta săvârșită la data de 25 august 2002). În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul V.F. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 12 septembrie 2002 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. A luat act că părțile vătămate F.C.; S.C. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, ca în seara zilei de 22 august 2002, inculpații R.C., P.A.I., B.M. și V.F., în timp ce sustrăgeau fier vechi dintr-un camion aflat la poarta fermei de porci C., au fost surprinși de paznicul S.C., care le-a cerut să părăsească zona. Întrucât inculpații, fiind mai mulți, nu au vrut să renunțe, pentru a-l determina pe paznic să îi lase în pace au aruncat cu pietre în acesta și l-au amenințat că îi dau foc barăcii în care stătea.

Speriat de amenințările inculpaților și văzând că nu face față singur situației, paznicul s-a refugiat după ajutoare. Întorcându-se cu proprietarul fermei și cu un alt paznic, au reușit să-l imobilizeze doar pe inculpatul R.C., ceilalți inculpați fugind de la locul faptei. S-a mai reținut de către prima instanță, că în ziua de 25 august 2002, inculpatul V.F., în timp ce se afla în Piața C. din municipiul Craiova, sub pretextul că dorește să cumpere găini a discutat cu partea vătămată B.V. de prețul păsărilor și, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras din șorțul pe care-l avea la brâu suma de 800.000 lei, după care a părăsit locul.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, de recunoaștere din grup și de percheziție domiciliară, planșa foto, precum și declarațiile martorilor, M.A., M.M., D.T. și I.N. În faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații, care și-au menținut declarațiile date la parchet în timpul urmăririi penale, prin care au recunoscut doar faptul că au sustras fierul vechi, fără însă a exercita violențe sau amenințări asupra paznicului. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 77 din 16 februarie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpații R.C.

și V.F., împotriva sentinței penale nr. 756/2003 a Tribunalului Dolj, a desființat sentința cu privire la acești inculpați, în sensul că a dedus din pedepsele aplicate acestora reținerea de la 23 august 2002, pentru inculpatul R.C. și din 11 septembrie 2002 pentru inculpatul, V.F. și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.A.I. și B.M., reținând că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților și a individualizat corespunzător pedepsele aplicate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații P.A.I. și V.F., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen., în cea prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., susținând că nu au exercitat violențe sau amenințări asupra paznicilor, iar în subisidiar, redozarea pedepselor aplicate.

Recursurile sunt nefondate. Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpaților pe deplin dovedită, aspecte față de care a fost just stabilită încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, toate aceste fiind susținute de ansamblul materialului probator administrat în cauză. Astfel, susținerile inculpaților în sensul că doar au sustras fierul vechi fără a arunca cu pietre și fără a-l amenința pe paznic, sunt infirmate de declarația părții vătămate S.C., declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D.T., concubina părții vătămate, care se afla în baracă în timpul incidentelor, fiind martor ocular la desfășurarea evenimentelor, M.A., I.N., precum și procesul verbal de recunoaștere din grup și planșele foto în care partea vătămată S.C.

îl indica fără dubii pe inculpatul P.A.I. Tâlhăria, prin definiția ei, este un furt comis cu violență. Furtul constituie componenta principală a structurii complexe a elementului material al infracțiunii de tâlhărie, iar al doilea element component, adiacent față de primul, îl reprezintă o violență fizică sau psihică (inclusiv amenințarea), prin intermediul căreia făptuitorul săvârșește furtul, sau încearcă să păstreze bunul furat, să șteargă urmele infracțiunii sau să-și asigure scăparea. În cauza de față nu are importanță că numai o parte dintre inculpați au aruncat cu pietre în paznic și l-au sechestrat în baracă, atâta vreme cât atitudinea lor violentă a avut drept scop să asigure scăparea tuturor participanților, continuarea activității infracționale și păstrarea bunurilor furate.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate, se constată că a fost corect făcută, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere, pe de o parte periculozitatea acestui gen de infracțiuni și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, iar pe de altă parte pozițiile procesuale ale inculpaților, precum și circumstanțele personale ale acestora, respectiv faptul că sunt recidiviști. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 395 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.A.I. și V.F., împotriva deciziei penale nr. 77 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului P.A.I. de la 24 august 2002, la 12 mai 2004 și a inculpatului V.F. de la 11 septembrie 2002, la 12 mai 2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2004.