ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 574 din 16 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: - R.G.D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen.; la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen.; la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 20 noiembrie 2002, la zi. - I.G.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de timp de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.; la pedeapsa de 3 luni, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de timp de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 20 noiembrie 2002, la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., art. 1003 și art. 1000 alin. (2) C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul minor R.G.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente R.G., la 6 milioane lei daune materiale și 50 milioane lei daune morale către partea civilă R.A.M.

S-a constatat că prejudiciul cauzat a fost parțial acoperit prin restituirea ceasului și a bijuteriilor. Fiecare inculpat a fost obligat la câte un milion lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul minor R.G.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 18 noiembrie 2002, inculpații R.G.D. și I.G.A. au lovit-o pe partea vătămată R.A.M. în vârstă de 14 ani și 8 luni, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale și au întreținut cu aceasta, împotriva voinței sale, acte sexuale orale. Inculpatul minor R.G.D. a deposedat-o prin amenințare și violență pe partea vătămată de un ceas de mână și de bijuterii.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medico-legale, raport de constatare tehnico-științifică, buletin de analiză serologică, declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de predare a bunurilor sustrase, planșe fotografice, declarațiile inculpaților care au negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 569 din 25 septembrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, deducând arestarea preventivă la zi și dispunând obligarea acestora la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații R.G.D. și I.G.A., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate și achitarea pentru infracțiunile de tâlhărie și viol de care nu se fac vinovați. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora. Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit în mod temeinic vinovăția inculpaților, dând încadrarea juridică justă faptelor săvârșite de aceștia.

Săvârșirea infracțiunii de viol de către cei doi inculpați este dovedită prin declarațiile părții vătămate R.A.M. care a descris în mod amănunțit modul în care au acționat făptuitorii și violențele la care a fost supusă. Martorele D.A.S. și M.A.I. au confirmat întreținerea raporturilor sexuale orale, iar rezultatele buletinului de analiză și raportului de constatare tehnico-științifică au atestat că pata de spermă găsită pe blugii cu care a fost îmbrăcată partea vătămată în ziua săvârșirii infracțiunii provin de la un bărbat secretor de grupa 0, date biologice specifice inculpatului I.G.A. Dealtfel, inculpații au recunoscut inițial săvârșirea infracțiunii de viol (ulterior, din motive de evitare a răspunderii penale, negând orice participație), declarațiile lor coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Și cu privire la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., Înalta Curte constată că a fost temeinic și legal reținută în sarcina inculpatului R.G.D., materialul probator administrat demonstrând pe deplin vinovăția acestuia în ce privește săvârșirea faptei. Inculpatul R.G.D. a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată, a umilit-o, obligând-o să se dezbrace și, pe fondul temerii și suferinței pe care i le-a cauzat, a deposedat-o de ceasul de mână, 3 inele și o brățară din argint, fapta de viol fiind săvârșită ulterior acestui moment și după ce, la rândul său, și inculpatul I.G.A. a lovit victima. Bunurile sustrase au fost predate de însuși inculpatul R.G.D.

care a recunoscut lovirea părții vătămate cu palmele peste față și spate și împrejurarea că i-a cerut acesteia să-și dea jos ceasul de la mână. Examinarea medico-legală a victimei confirmă existența a numeroase echimoze pe fața și brațele acesteia și pe coapsa dreaptă și care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală nr. A1/12.671 din 10 ianuarie 2003 al Institutului Național de Medicină Legală Prof. Mina Minovici” București. Împrejurarea că pe parcursul procesului penal partea vătămată nu și-a mai menținut declarațiile, arătând că nu a fost nici violată și nici tâlhărită, nu are relevanță juridică atâta timp cât ansamblul materialului probator demonstrează pe deplin vinovăția inculpaților R.G.D.

și I.G.A., iar victima a făcut dovada labilității psihice căpătate chiar urmare actelor de agresiune morală și fizică la care a fost supusă. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, critica formulată prin motivele de recurs fiind nefondată. Cu privire la modul de individualizare a pedepselor, Înalta Curte constată că în ceea ce privește tratamentul juridic aplicat inculpatului I.G.A. acesta este justificat și necesar, având în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopul coercitiv-educativ al pedepsei, astfel cum este el stabilit de art. 52 C. pen.

Instanțele de judecată au apreciat în mod temeinic atât pericolul social al faptelor săvârșite, cât și urmările acestora asupra victimei minore, precum și poziția procesuală nesinceră a inculpatului. Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.G.A. și cu privire la critica referitoare la modul de individualizare a pedepselor. Cât privește aceeași critică formulată de inculpatul R.G.D., Înalta Curte consideră că este neîntemeiată și urmează să admită recursul acestuia pentru următoarele motive: Instanța de judecată a interpretat în mod greșit criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite de art. 72 C. pen., în ceea ce privește sancționarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Limitele pedepsei pentru această infracțiune sunt de la 10 la 20 ani, ceea ce înseamnă că, în cazul inculpatului minor, aplicându-i o pedeapsă de 8 ani închisoare, instanța s-a orientat spre maximul special al acesteia. Întrucât inculpatul era minor la data faptei și deci, reprezentarea consecințelor faptei sale a fost cenzurată de limitele de vârstă și de educație, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 8 ani închisoare este netemeinică și se impune reducerea cuantumului acesteia la 6 ani închisoare. În acest mod, criteriile de individualizare și aplicare a pedepsei pentru infracțiunea de viol devin unitare cu cele avute în vedere pentru celelalte fapte aplicate inculpatului R.G.D. și care nu tind spre maximul prevăzut de lege, dar și cu modul de stabilire a pedepsei pentru inculpatul major care a fost sancționat pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu 10 ani închisoare, minimul special prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursul declarat de inculpatul R.G.D. și să caseze hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestuia pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen. Înlăturând dispozițiile art. 34 C. pen., pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare urmează a fi descontopită în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen., 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen.

Pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., 109 C. pen., se va reduce la 6 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele se contopesc în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare pe care inculpatul R.G.D. urmează să o execute. Timpul arestării preventive se va deduce pentru fiecare inculpat de la 20 noiembrie 2002 la 27 ianuarie 2004. Recurentul inculpat I.G.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.G.D. împotriva deciziei penale nr. 569 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 574 din 16 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen. Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente, astfel: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

- 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen.; - 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și urm., art. 109 C. pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului R.G.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 109 C. pen., de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G.A. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 până la 27 ianuarie 2004, pentru fiecare inculpat. Obligă pe inculpatul I.G.A. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.