ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3651/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2100 din 7

noiembrie 2001 a Judecătoriei Brașov au fost condamnați inculpații:

6 luni închisoare, respectiv câte 6 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și viol prevăzute de art.

189 alin. (2) C. pen. și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca fiecare

inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de câte 6 ani închisoare.

S-a reținut în fapt că, la 15 iulie

2001, inculpații C.D. și O.P. au lipsit-o în mod ilegal de libertate pe C.A. și

au întreținut prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta.

Tribunalul Brașov, prin decizia

penală nr. 146 din 5 martie 2002, a respins apelurile declarate de inculpați.

Prin decizia penală nr. 355 din 14

mai 2002, Curtea de Apel Brașov a admis recursurile declarate de inculpați, a

casat în parte hotărârile menționate și în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de lipsire de libertate în mod

ilegal și viol, prevăzute de art. 189 alin. (2) și art. 197 alin. (2) lit. a)

C. pen., în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C.

pen. și a condamnat pe inculpați la câte 6 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri

definitive s-a declarat recurs în anulare, susținându-se prin motivele scrise,

în esență, următoarele:

- inculpaților li s-a stabilit

pedepse în alte limite prin omisiunea aplicării pedepsei complimentare a

interzicerii unor drepturi;

- pedepsele au fost greșit

individualizate în raport de gradul de pericol social al faptelor, cât și

persoana inculpaților, cunoscuți ca persoane violente, care au produs părții

vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 4–5 zile de îngrijiri

medicale.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I, pct. 4 C. proc. pen.,

prevederi în raport de care vor fi analizate motivele prezentate,

constatându-se recursul în anulare fondat, pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.,

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea

prevede această pedeapsă.

Pe de altă parte, dispozițiile art.

197 alin. (2) lit. a) C. pen., care încriminează infracțiunea pentru care au

fost condamnați ambii inculpați prevăd pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa

complimentară a interzicerii unor drepturi.

Omisiunea instanței de a condamna pe

inculpați, pe lângă pedepsele de câte 6 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi, pedeapsă obligatorie în cauză,

atrage nelegalitatea hotărârii și în consecință, casarea ei sub acest aspect.

Acesta este și motivul pentru care

potrivit art. 414

1

C. proc. pen., combinat cu art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul în anulare se va admite.

Rejudecând cauza sub acest aspect,

se va aplica alături de pedeapsa principală de câte 6 ani închisoare, fiecărui

inculpat și pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Critica vizând individualizarea

pedepselor principale aplicate inculpaților nu este fondată.

Pedepsele de câte 6 ani închisoare

se înscriu în limitele legale sancționatoare și reflectă atât pericolul social

al faptelor comise, cât și pe cel al făptuitorilor.

Împrejurările luate în considerare

de instanțe au fost corect evaluate la stabilirea cuantumului și a modalității

de executare a pedepselor și nu se constată alte motive care să justifice

majorarea acestora.

Ca atare, critica este nefondată și

se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 2100 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Brașov,

deciziei penale nr. 146/ A din 5 martie 2002 a Tribunalului Brașov și deciziei

penale nr. 355/ R din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpații C.D. și O.P.

Casează hotărârile numai cu privire

la omisiunea aplicării pedepsei complementare.

Aplică inculpaților pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 3 ani.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul de avocat, în sumă de câte

400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.