ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5434/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16

septembrie 2003, la Tribunalul Timiș, reclamanții R.F. și R.R. au chemat în

judecată Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului

Timișoara solicitând anularea dispoziției nr. 1438 emisă de Primarul

Municipiului Timișoara la 6 august 2003 și în consecință restituirea în natură

a imobilului din Timișoara, ce a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr.

223/1974.

Soluționând litigiile, Tribunalul

Timiș, prin sentința civilă nr. 1118 din 6 noiembrie 2003 a respins contestația

formulată de reclamanți în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului

Timișoara pentru lipsă de legitimare procesuală pasivă și în contradictoriu cu

Primarul Municipiului Timișoara ca neîntemeiată. Hotărând astfel, tribunalul a

reținut că, în mod corect, prin dispoziția emisă de Primarul Municipiului

Timișoara, a fost respinsă notificarea, adresată de reclamanți, deoarece

imobilul a fost preluat de stat, cu titlu valabil, în temeiul dispozițiilor

Decretului nr. 223/1974.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia nr. 389 din 16 martie 2004, a admis apelul declarat de reclamanți,

a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis contestația și în consecință

a anulat dispoziția emisă de Primarul Municipiului Timișoara și a dispus

restituirea în natură a imobilului, condiționat de restituirea către stat a

despăgubirilor primite, de 48.120 lei, în sumă reactualizată. De asemenea,

curtea de apel a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară în

sensul radierii dreptului de proprietate al statului și reînscrierii dreptului

de proprietate al reclamanților condiționat tot de restituirea către stat a

despăgubirilor primite de 48.120 lei, sumă reactualizată.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul

Municipiului Timișoara invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și susținând că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu

valabil, instanța neavând calitatea să cenzureze Normele de aplicare a Legii

nr. 10/2001, iar pe de altă parte, reclamanții au fost îndestulați în mod

corespunzător la data la care le-a fost aprobată plecarea din țară.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Situația de fapt a fost corect

reținută de instanța de apel, care a aplicat riguros dispozițiile legii.

Prin Legea nr. 10/2001, a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Prin imobile preluate în mod abuziv,

în sensul art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, se înțelege orice alte imobile

preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia.

Ținând seama de dispozițiile legale

enunțate se impune concluzia că imobilul aflat în litigiu a fost preluat de

stat în mod abuziv, chiar dacă, așa cum se susține prin recursul declarat,

imobilul ar fi fost preluat de stat cu titlu valabil, în anul 1987, când a fost

emisă decizia organului administrativ de preluare a dreptului de proprietate în

temeiul Decretului nr. 223/1974.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură,

iar în baza art. 9 alin. (1) din aceeași lege imobilele preluate, în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în

starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice

sarcini.

Se constată că, prin decizia atacată

cu recurs, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001

când a dispus restituirea imobilului în natură către foștii proprietari.

Cum în mod necontestat, reclamanții

ca persoane îndreptățite, au primit o despăgubire pentru construcție,

restituirea în natură a fost condiționată de instanță, în baza art. 12 din

Legea nr. 10/2001, de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii

primite, actualizată cu indicele inflației.

Hotărârea instanței de apel a fost

dată cu aplicarea corectă a legii, iar instanța s-a pronunțat asupra tuturor

dovezilor administrate, așa încât recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 389 din 16 martie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.