ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9029/2005

Asupra recursul civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanți H.E. și E.H. au chemat în

judecată la data de 13 octombrie 2003 pe Primarul municipiului Timișoara

solicitând să se dispună anularea dispoziției nr. 1888 din 3 septembrie 2003

emisă de acesta și obligarea la emiterea unei noi dispoziții pentru restituirea

în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, nr. top

19612 și 19613 compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1628 mp.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 86/PI din 27 ianuarie 2004 a admis acțiunea reclamanților, a

dispus anularea dispoziției nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul

municipiului Timișoara și l-a obligat pe acesta să procedeze la emiterea unei

noi dispoziții de restituire în natură a imobilului în litigiu în condițiile

art. 12 din Legea nr. 10/2001.

În pronunțarea acestei sentințe,

tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 1888 din 3 septembrie 2003 emisă de

Primarul municipiului Timișoara a fost respinsă notificarea reclamanților prin

care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris

în C.F. Timișoara, cu motivarea că bunul nu a fost preluat abuziv de stat, câtă

vreme pentru a pleca definitiv din țară, reclamanții au înstrăinat imobilul

către stat și în condițiile Decretului nr. 223/1974 și au primit despăgubiri în

valoare de 40.000 lei.

Totodată se menționează în

dispoziție că în același sens sunt prevederile art. 1.4 lit. B) din Normele

metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Tribunalul a considerat că H.G. nr. 409/2003

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

nu este în conformitate cu legea pe care este chemată să o aplice iar nu să o

modifice, așa cum rezultă din pct. 1.4 lit. B) care reduce sfera de aplicare a

legii, excluzând de la aplicarea ei imobilele înstrăinate statului în baza

Decretului nr. 223/1974 pentru care s-a primit un preț rezonabil, așa cum este

situația în cauza de față.

Constatând că pct. 1.4 lit. B) din

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu este conform cu Legea

nr. 10/2001 tribunalul a admis excepția de ilegalitate invocată de reclamanți

și pe fond a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat și

este supus restituirii în natură, mai ales că nu a fost vândut în baza Legii

nr. 112/1995.

Apelul declarat de Primarul

municipiului Timișoara împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 1176 din 28 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs. Primarul

municipiului Timișoara criticând-o ca fiind nelegală și invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C . proc . civ.

Recurentul susține în esență că

instanța de apel a interpretat greșit art. 1.4 lit. B) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001 deoarece legiuitorul a înțeles să considere că

imobilele trecute în proprietatea statului la cererea proprietarilor care au

părăsit țara au primit despăgubiri, nu reprezintă o preluare abuzivă, așa încât

și în temeiul acestor prevederi, în mod legal, i-a fost respinsă notificarea

intimaților-reclamanți.

Recursul declarat este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În raport de principiul ierarhiei

actelor normative se apreciază că, în mod corect, instanța de apel ca și

instanță de fond a considerat că dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 458/2003

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt

în conformitate cu legea, iar dispoziția nr. 1888/2003 emisă de primar încalcă

prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin imobile preluate în mod abuziv,

conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 se înțeleg „orice alte imobile

preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia”.

Prevederile art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 213/1998 prevăd că „fac parte din domeniul public sau privat al

statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de

stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea

statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, a

tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la

data preluării imobilului de către stat”.

Din coroborarea dispozițiilor legale

expuse se desprinde concluzia că nu numai bunurile dobândite în baza unui titlu

nevalabil adică dobândite fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la

data preluării ci și cele dobândite cu titlu valabil sunt considerate a fi

preluate abuziv de către stat.

Statuând prin pct. 1.4 lit. B) din H.G.

nr. 498/2003 că în cazul în care persoana care a făcut cerere de plecare

definitivă din țară și a înstrăinat imobilul către stat cu plata unui preț

rezonabil, nu se consideră preluare abuzivă, Normele metodologice pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001 încalcă chiar legea în aplicarea căreia au fost

elaborate, așa încât în mod judicios tribunalul a admis a excepția de

ilegalitate invocate de intimați.

În raport de împrejurarea că prin

dispoziția nr.1888/2003 emisă de recurent s-a respins notificarea intimaților

tocmai prin aplicarea pct. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, Curtea consideră

că în mod legal aceasta a fost anulată de instanța de fond, soluție menținută

și de instanța de apel, mai ales că Legea nr. 10/2001 are în vedere prevalența

restituirii în natură (art. 1, art. 7 și art. 9 ) față de măsurile reparatorii

prin echivalent.

Semnificativă în cauză este și

împrejurarea că imobilul în litigiu este încă în proprietatea statului, nefiind

înstrăinat ci ocupat pe baza unui contract de închiriere.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat de Primarul municipiului Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara

împotriva deciziei nr. 1176 din 28 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.