ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2005

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de

3 octombrie 2003 sub nr. 10753, pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul P.I. în

contradictoriu cu Primăria municipiului Timișoara și Consiliul local al

municipiului Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să anuleze dispoziția nr. 1434 din 6 august 2003 emisă de Primarul municipiului

Timișoara prin care i s-a respins cererea făcută prin notificare în baza Legii

nr. 10/2001 de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara.

În motivarea acțiunii reclamantul

arată că imobilul a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 223/1974

cu acordarea unor despăgubiri derizorii.

Mai arată reclamantul că imobilul nu

a fost vândut către chiriași în temeiul Legii 112/1995 și deci poate fi

restituit în natură.

La termenul din 28 octombrie 2003

reclamantul își precizează acțiunea solicitând introducerea în cauză și a

Consiliului Local al Municipiului Timișoara ca reprezentant al Statului Român,

fiind formulate distinct de cerere a contestației, respectiv anularea

dispoziției emise de Primarul Municipiului Timișoara, restituirea în natură a

imobilului și revenirea la situația anterioară în C.F., în sensul recunoașterii

calității de proprietar al imobilului în favoarea reclamantului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

pârâta a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității

procesual pasive, iar pe fond , arătând că reclamantul a fost despăgubit.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 136 din 10 februarie 2004, a admis în parte acțiunea precizată de

către reclamant, a dispus anularea dispoziției 1434/2003 emisă de Primarul

Municipiului Timișoara a dispus restituirea în natură a imobilului, casă,

situat în Timișoara înscris în C.F. nr. 38168 nr.top 16374/3/S, condiționat de

rambursarea sumei de 40.000 lei primite în temeiul Decretului nr. 223/1974,

actualizată cu indicele de inflație, precum și cu respectarea prevederilor privind

contractele de închiriere cuprinse în O.U.G. nr. 40/1999 (de protecția

chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuință).

A dispus înscrierea în C.F. nr. 38168

Timișoara nr. top 16374/3/S a dreptului de proprietate dobândit de reclamant

prin restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001 condiționat de

rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor de 40.000 lei

actualizată cu indicele inflației.

A respins contestația cu privire la restituirea

terenului aferent casei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost proprietarul construcțiilor în

litigiu, că acestea au fost preluate de către stat în baza Decretului nr. 223/1974,

primind o despăgubire de 40.000 lei.

A mai reținut instanța, că

reclamantul, prin notificare, a solicitat restituirea imobilului, iar Primarul

Municipiului Timișoara a respins prin dispoziție cererea, arătând că imobilul

nu a fost preluat abuziv.

S-a mai reținut de asemenea că

destinația cu sau fără titlu valabil nu are relevanță câtă vreme dispozițiile

art. 2 lit. g) și h) din Legea nr. 10/2001 recunosc caracterul abuziv al

măsurilor de preluare a imobilelor.

Au fost înlăturate susținerile

pârâtei bazate pe prevederile H.G. nr. 498/2003 întrucât niște norme emise

pentru aplicarea unei legi nu pot să o modifice.

A constatat că în această situație

se impune restituirea în natură a imobilului întrucât nu a fost vândut

chiriașilor, dar totodată a făcut aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind respectarea drepturilor chiriașilor.

Cu privire la termen, cererea de

restituire a fost respinsă întrucât terenul nu a fost preluat de stat de la

reclamant.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apel pârâții Consiliul Local Timișoara și Primăria Municipiului

Timișoara prin primar, arătând în esență că H.G. nr. 498/2003 a fost emis

pentru organizarea executării legilor și ca atare el trebuie să fie aplicat de

către instanța de fond care în aceste condiții trebuie să respingă acțiunea formulată

de către reclamant ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia civilă nr. 850 A din 3 mai 2004, a respins apelul ca nefondat reținând că

imobilul a fost preluat în mod abuziv și nefiind înstrăinat către chiriași,

soluția de restituire în natură este legală.

Împotriva acestei decizii pronunțată

de către instanța de apel, Consiliul Local Timișoara și Primăria Timișoara,

prin primar, au declarat recurs, invocând enunțiativ motivele prevăzute de art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Aceste motive nu au fost dezvoltate

însă separat în cuprinsul motivării recursului care a fost foarte succintă.

Se susține de către recurenți că

apreciază decizia instanței de apel ca fiind greșită, întrucât instanța nu era

abilitată să cenzureze H.G. 498/2003 (prin care au fost aprobate Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001) și deci a făcut o apreciere

greșită a legii.

Susține de asemenea că preluarea

imobilului nu s-a făcut în mod abuziv și în orice caz reclamantul nu a invocat

excepția de neconstituționalitate a H.G. 498/2003.

Recursul este nefondat.

Astfel, în mod legal, instanțele au

înlăturat apărările formulate de către pârâți bazate pe dispozițiile art. 1.4

lit. B) din H.G. 498/2003, deoarece ele contravin evident cu prevederile art. 2

din Legea nr. 10/2001, iar H.G. mai înainte menționat este un act administrativ

dat în aplicarea legii și cu forță juridică inferioară ei, neputând să o

modifice sau să adauge ceva la prevederile ei.

Susținerea recurenților că

reclamantul dacă era nemulțumit de dispozițiile H.G. 498/2003 ar fi putut să

invoce excepția de neconstituționalitate a acesteia este greșită întrucât art. 144

din Constituție, art. 2 alin. (1) și (2), art. 23 din Legea nr. 47/1992 prevăd

căror acte normative li se aplică excepția de neconstituționalitate, controlul

constituționalității exercitat de Curtea Constituțională aplicându-se la legi,

regulamente ale Parlamentului, Ordonanțe ale Guvernului, iar nu la hotărâri de

guvern, tocmai datorită faptului că acestea sunt emise pentru a se organiza

executarea legilor.

Sub aspectul fondului cauzei, în mod

legal făcând aplicare art. 1, art. 2 lit. g) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

instanța a admis în parte acțiunea cu o amplă și temeinică motivare.

Astfel fiind, pentru considerentele mai

înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara și Primăria

municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 850/A din 3 mai 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 mai 2005.