ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2005

Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2003 sub nr. 10753, pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul P.I. în contradictoriu cu Primăria municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze dispoziția nr. 1434 din 6 august 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara prin care i s-a respins cererea făcută prin notificare în baza Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara. În motivarea acțiunii reclamantul arată că imobilul a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 223/1974 cu acordarea unor despăgubiri derizorii.

Mai arată reclamantul că imobilul nu a fost vândut către chiriași în temeiul Legii 112/1995 și deci poate fi restituit în natură. La termenul din 28 octombrie 2003 reclamantul își precizează acțiunea solicitând introducerea în cauză și a Consiliului Local al Municipiului Timișoara ca reprezentant al Statului Român, fiind formulate distinct de cerere a contestației, respectiv anularea dispoziției emise de Primarul Municipiului Timișoara, restituirea în natură a imobilului și revenirea la situația anterioară în C.F., în sensul recunoașterii calității de proprietar al imobilului în favoarea reclamantului. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fond , arătând că reclamantul a fost despăgubit.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 136 din 10 februarie 2004, a admis în parte acțiunea precizată de către reclamant, a dispus anularea dispoziției 1434/2003 emisă de Primarul Municipiului Timișoara a dispus restituirea în natură a imobilului, casă, situat în Timișoara înscris în C.F. nr. 38168 nr.top 16374/3/S, condiționat de rambursarea sumei de 40.000 lei primite în temeiul Decretului nr. 223/1974, actualizată cu indicele de inflație, precum și cu respectarea prevederilor privind contractele de închiriere cuprinse în O.U.G. nr. 40/1999 (de protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuință). A dispus înscrierea în C.F. nr. 38168 Timișoara nr. top 16374/3/S a dreptului de proprietate dobândit de reclamant prin restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001 condiționat de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor de 40.000 lei actualizată cu indicele inflației.

A respins contestația cu privire la restituirea terenului aferent casei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a fost proprietarul construcțiilor în litigiu, că acestea au fost preluate de către stat în baza Decretului nr. 223/1974, primind o despăgubire de 40.000 lei. A mai reținut instanța, că reclamantul, prin notificare, a solicitat restituirea imobilului, iar Primarul Municipiului Timișoara a respins prin dispoziție cererea, arătând că imobilul nu a fost preluat abuziv. S-a mai reținut de asemenea că destinația cu sau fără titlu valabil nu are relevanță câtă vreme dispozițiile art. 2 lit. g) și h) din Legea nr. 10/2001 recunosc caracterul abuziv al măsurilor de preluare a imobilelor.

Au fost înlăturate susținerile pârâtei bazate pe prevederile H.G. nr. 498/2003 întrucât niște norme emise pentru aplicarea unei legi nu pot să o modifice. A constatat că în această situație se impune restituirea în natură a imobilului întrucât nu a fost vândut chiriașilor, dar totodată a făcut aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind respectarea drepturilor chiriașilor. Cu privire la termen, cererea de restituire a fost respinsă întrucât terenul nu a fost preluat de stat de la reclamant. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Consiliul Local Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara prin primar, arătând în esență că H.G. nr. 498/2003 a fost emis pentru organizarea executării legilor și ca atare el trebuie să fie aplicat de către instanța de fond care în aceste condiții trebuie să respingă acțiunea formulată de către reclamant ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 850 A din 3 mai 2004, a respins apelul ca nefondat reținând că imobilul a fost preluat în mod abuziv și nefiind înstrăinat către chiriași, soluția de restituire în natură este legală. Împotriva acestei decizii pronunțată de către instanța de apel, Consiliul Local Timișoara și Primăria Timișoara, prin primar, au declarat recurs, invocând enunțiativ motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Aceste motive nu au fost dezvoltate însă separat în cuprinsul motivării recursului care a fost foarte succintă. Se susține de către recurenți că apreciază decizia instanței de apel ca fiind greșită, întrucât instanța nu era abilitată să cenzureze H.G.

498/2003 (prin care au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001) și deci a făcut o apreciere greșită a legii. Susține de asemenea că preluarea imobilului nu s-a făcut în mod abuziv și în orice caz reclamantul nu a invocat excepția de neconstituționalitate a H.G. 498/2003. Recursul este nefondat. Astfel, în mod legal, instanțele au înlăturat apărările formulate de către pârâți bazate pe dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. 498/2003, deoarece ele contravin evident cu prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, iar H.G. mai înainte menționat este un act administrativ dat în aplicarea legii și cu forță juridică inferioară ei, neputând să o modifice sau să adauge ceva la prevederile ei.

Susținerea recurenților că reclamantul dacă era nemulțumit de dispozițiile H.G. 498/2003 ar fi putut să invoce excepția de neconstituționalitate a acesteia este greșită întrucât art. 144 din Constituție, art. 2 alin. (1) și (2), art. 23 din Legea nr. 47/1992 prevăd căror acte normative li se aplică excepția de neconstituționalitate, controlul constituționalității exercitat de Curtea Constituțională aplicându-se la legi, regulamente ale Parlamentului, Ordonanțe ale Guvernului, iar nu la hotărâri de guvern, tocmai datorită faptului că acestea sunt emise pentru a se organiza executarea legilor. Sub aspectul fondului cauzei, în mod legal făcând aplicare art. 1, art. 2 lit. g) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a admis în parte acțiunea cu o amplă și temeinică motivare.

Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 850/A din 3 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.