ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8005/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1535 din 9

decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă acțiunea formulată

de reclamanții D.I. și D.F.L., astfel cum a fost precizată, împotriva pârâtului

Primarul municipiului Timișoara, dispunându-se anularea dispoziției nr. 1666

din 27 iulie 2004 emisă de către acesta.

A fost obligat pârâtul să emită în

favoarea reclamanților o ofertă de despăgubire prin echivalent bănesc pentru

imobilul (casă și teren) situat în Timișoara, înscris în C.F.  Timișoara, nr.

top 19555/1, corespunzător valorii actuale a imobilului, din care se va deduce

suma încasată (79.006 lei în decembrie 1984), actualizată cu rata inflației.

A fost respinsă acțiunea

reclamanților împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Timișoara

pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că:

- imobilul proprietatea

reclamanților a fost trecut în patrimoniul statului prin decizia nr. 4603 din

26 decembrie 1984 a fostului Consilier Popular Timiș, potrivit prevederilor

Decretului nr. 223/1974;

- pentru construcții reclamanții au

primit despăgubiri de 79006 lei, nu însă și pentru teren;

- imobilul a fost ulterior

înstrăinat către chiriași în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995;

- prin notificarea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea imobilului

în natură;

- cererea le-a fost respinsă prin

dispoziția nr. 1666 din 26 iulie 2004 a Primarului municipiului Timișoara, cu

motivarea că preluarea imobilului de către stat nu a fost abuzivă, astfel cum

stabilesc prevederile art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003;

- textul menționat, făcând parte din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, act normativ cu o forță

juridică inferioară, nu poate însă prevala asupra prevederilor art. 2 și art.

12 din lege, așa cum în mod greșit s-a considerat de către pârât;

- caracterul abuziv al Decretului

nr. 223/1974 este vădit, această reglementare instituind, în situații de genul

celor de față, o vânzare forțată de către stat, în termenii și condițiile

impuse de acesta;

- cum imobilul a fost înstrăinat în

mod valabil unor terți, reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul, susținând că în mod greșit a fost înlăturată aplicarea

prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care

stabilesc că trecerea imobilului în proprietatea statului nu a fost abuzivă.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 1106 din 5 mai 2005, a respins apelul cu o motivare similară

celei a instanței de fond.

Împotriva acestei decizii pârâtul a

declarat recurs, reiterând critica referitoare la neaplicarea prevederilor H.G.

nr. 498/2003 și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Intimații reclamanți au formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recursul este nefondat.

În mod corect instanțele au admis

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003

și au soluționat cauza în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.

Textul Normelor metodologice, prin

care s-a stipulat că preluarea imobilului nu este abuzivă în cazul în care

proprietarul a formulat cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat

locuința către stat, restrânge în mod nejustificat sfera de aplicare a Legii

nr. 10/2001, ceea ce, pentru un act normativ cu forță juridică inferioară, este

inadmisibil.

Nu poate fi primită nici afirmația

recurentului pârât în sensul că instanțele ar fi depășit competența instanțelor

judecătorești. Atât tribunalul cât și Curtea de Apel au observat în mod corect

ierarhia actelor normative incidente în cauză, dând prevalență, așa cum este

normal, prevederilor legii și pronunțând hotărâri legale și temeinice sub toate

aspectele.

Așa fiind, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1)  teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1106

din 5 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2005.