ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8005/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1535 din 9 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții D.I. și D.F.L., astfel cum a fost precizată, împotriva pârâtului Primarul municipiului Timișoara, dispunându-se anularea dispoziției nr. 1666 din 27 iulie 2004 emisă de către acesta. A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanților o ofertă de despăgubire prin echivalent bănesc pentru imobilul (casă și teren) situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, nr. top 19555/1, corespunzător valorii actuale a imobilului, din care se va deduce suma încasată (79.006 lei în decembrie 1984), actualizată cu rata inflației.

A fost respinsă acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Timișoara pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că: - imobilul proprietatea reclamanților a fost trecut în patrimoniul statului prin decizia nr. 4603 din 26 decembrie 1984 a fostului Consilier Popular Timiș, potrivit prevederilor Decretului nr. 223/1974; - pentru construcții reclamanții au primit despăgubiri de 79006 lei, nu însă și pentru teren; - imobilul a fost ulterior înstrăinat către chiriași în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995; - prin notificarea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea imobilului în natură; - cererea le-a fost respinsă prin dispoziția nr. 1666 din 26 iulie 2004 a Primarului municipiului Timișoara, cu motivarea că preluarea imobilului de către stat nu a fost abuzivă, astfel cum stabilesc prevederile art. 1.4 lit. b) din H.G.

nr. 498/2003; - textul menționat, făcând parte din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, act normativ cu o forță juridică inferioară, nu poate însă prevala asupra prevederilor art. 2 și art. 12 din lege, așa cum în mod greșit s-a considerat de către pârât; - caracterul abuziv al Decretului nr. 223/1974 este vădit, această reglementare instituind, în situații de genul celor de față, o vânzare forțată de către stat, în termenii și condițiile impuse de acesta; - cum imobilul a fost înstrăinat în mod valabil unor terți, reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, susținând că în mod greșit a fost înlăturată aplicarea prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care stabilesc că trecerea imobilului în proprietatea statului nu a fost abuzivă.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1106 din 5 mai 2005, a respins apelul cu o motivare similară celei a instanței de fond. Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, reiterând critica referitoare la neaplicarea prevederilor H.G. nr. 498/2003 și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Recursul este nefondat. În mod corect instanțele au admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 și au soluționat cauza în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.

Textul Normelor metodologice, prin care s-a stipulat că preluarea imobilului nu este abuzivă în cazul în care proprietarul a formulat cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat, restrânge în mod nejustificat sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce, pentru un act normativ cu forță juridică inferioară, este inadmisibil. Nu poate fi primită nici afirmația recurentului pârât în sensul că instanțele ar fi depășit competența instanțelor judecătorești. Atât tribunalul cât și Curtea de Apel au observat în mod corect ierarhia actelor normative incidente în cauză, dând prevalență, așa cum este normal, prevederilor legii și pronunțând hotărâri legale și temeinice sub toate aspectele.

Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1106 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2005.