ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10361/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10361/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta D.E.,

a chemat în judecată Primarul Municipiului Timișoara, solicitând anularea

Dispoziției nr. 1671 din 27 aprilie 2004 emisă de acesta, și constatarea

dreptului la despăgubiri bănești, condiționat de restituirea actualizată a

contravalorii construcției preluată de Statul Român, în baza Decretului nr.

223/1974.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 1557 din 15 decembrie 2004, a admis în parte acțiunea, a anulat

dispoziția nr. 1671 din 27 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara

privind respingerea notificării referitoare la imobilul situat în Timișoara . A

mai obligat Primarul Municipiului Timișoara să statueze asupra notificării

printr-o nouă dispoziție motivată, în coordonatele fixate de art. 19 alin. (2)

și (4), art. 11 alin. (1) teza II-a și alin. (7) din Legea nr. 10/2001; a

respins petitul privind acordarea de despăgubiri bănești ca măsură reparatorie

în echivalent.

S-a reținut pentru aceasta că:

Imobilul a intrat în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 223/1974, cu plată, iar notificarea adresată în

baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură sau acordarea de

despăgubiri bănești, a fost respinsă reținându-se că imobilul nu a fost preluat

abuziv.

Dispoziția art. 1.4 lit. B) din H.G.

nr. 498/2003 este nelegală, în raport de prevederile art. 2 lit. g) din Legea

nr. 10/2001 și art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.

Prin decizia civilă nr. 955 din 19

aprilie 2005 Curtea de Apel Timișoara, a respins apelurile declarate de

Primarul Municipiului Timișoara și de către reclamanta D.E. împotriva sentinței

civile nr. 1557 din 15 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, referitor la

apelul pârâtului, instanța de apel, și-a însușit considerentele hotărârii de

fond, prin care s-a stabilit nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în art. 1.4 B

din H.G. nr. 498/2003, întrucât organul executiv și-a depășit atribuțiile,

intrând în sfera legislativă, norma în discuție fiind de natură a modifica

dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (3) din Legea

nr. 213/1998.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține în esență că, raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Normelor

Metodologice de aplicare, art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, preluarea

imobilului nu s-a făcut abuziv.

Recursul nu este întemeiat.

Este adevărat că imobilul a trecut

în proprietatea statului, în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974,

urmare plecării definitive din țară a contestatoarei și în schimbul unei

despăgubiri.

Corect însă, prin hotărârea atacată,

în speță, a fost înlăturată aplicabilitatea, într-o asemenea situație, a

prevederilor art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 referitoare la Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Aceasta, desigur, și în considerarea

chiar a celor prevăzute în aceleași norme, conform cărora, în executarea legii,

se va avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate cu

privire la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, relevanță

deosebită având în acest sens, respectarea exigențelor pct. 1 din Primul

protocol adițional.

Nu mai puțin, s-a avut astfel în

vedere spiritul și rațiunea însăși a legii, guvernată explicit de principiile

prevalenței restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1),

art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Așadar, instanța a dat o

interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente, stabilind că preluarea

imobilului a fost abuzivă, potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele arătate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 955/A din 19 aprilie 2005 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2005.