ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5935/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 3 mai 2004, reclamanții D.A. și L.H. au solicitat

în contradictoriu cu primarul municipiului Timișoara anularea dispoziției cu

nr. 557 din 8 martie 2004 emisă de pârât și restituirea în natură a imobilului

situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara nr.top. 104 – 106/1.

Prin sentința civilă nr. 1161 din 20

octombrie 2004 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamanților și anulând

dispoziția atacată a dispus restituirea imobilului revendicat cu condiția

restituirii de către contestator a sumei de 23.556 lei actualizată cu indicele

de inflație.

Prin aceeași sentință a atribuit

reclamanților un drept special de folosință asupra suprafeței de teren de 3025

mp și a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate menționat mai sus.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut în motivarea hotărârii că imobilul din litigiu a fost

proprietatea reclamanților și a mamei acestora, numita D.S., iar prin decizia

nr. 1452 din 4 august 1980 a fostului Consiliu Popular al județului Timiș

imobilul a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974 cu

plata unei sume de 7.852 lei către proprietar. S-a mai reținut că dispoziția

nr. 557 din 8 martie 2004 prin care a fost respinsă notificarea reclamanților

în temeiul art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 este nelegală deoarece in

baza Legii nr. 10/2001 [art. 2 lit. d)] reclamanții erau îndreptățiți la

restituirea imobilului preluat în baza Decretului nr. 223/1974 si pentru că

aceștia sunt cetățeni străini, în baza O.G. 184/2002 li s-a atribuit un drept

de folosință asupra terenului în suprafață de 3025 mp.

Prin decizia civilă nr. 107 din 21

ianuarie 2005 Curtea de Apel Timiș a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtul primarul municipiului Timișoara, prin care a criticat hotărârea pentru

nelegalitatea și netemeinicia, rezultată din interpretarea greșită a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 in

sensul că s-a apreciat in mod gresit că preluarea imobilului a fost abuzivă.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut în motivarea hotărârii că potrivit dispozițiilor art. 2 lit.

d) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat nu

numai bunurile dobândite fără titlu valabil ci și cele cu titlu valabil iar

prin art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 din Normele metodologice adoptate

prin H.G. 498/2003 s-a modificat esențial Legea nr. 10/2001 în sensul că pentru

persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat

locuința către stat preluarea imobilului nu este abuzivă.

Având în vedere principiul ierarhiei

actelor normative, pe calea excepției de nelegalitate instanța de apel a

constatat nelegalitatea hotărârii de guvern și a apreciat ca nelegală

dispoziția emisă de pârâtă.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel pârâtul, primarul municipiului Timișoara a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat

că dispoziția art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 prevede o sancțiune

pentru cei care au formulat cereri de plecare definitivă din țară și au

înstrăinat locuința către stat, că din probele efectuate rezultă că imobilul

din litigiu a trecut în proprietatea statului cu acordarea către foștii

proprietari a unor despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor.

Recursul declarat de pârâți va fi

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 557 din 8 martie

2004 emisă de primarul municipiului Timișoara s-a respins notificarea nr. 128

din 30 ianuarie 2002 formulată de petenții D.A. și L.H. cu domiciliul în

străinătate prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului (casă,

curte și grădină) situat în Timișoara cu nr.top. 104-106/1, motivat de faptul

că imobilul a trecut cu plată în proprietatea statului și că potrivit art. 1.4

lit. B) din H.G. nr. 498/2003 preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv.

Cu

privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestui articol.

Prin această hotărâre de

guvern s-au aprobat normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 privind

regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989.

Aceste norme sunt de aplicare și

interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu pot adăuga la lege ori

modifica dispozitiile acesteia.

Potrivit Legii nr.

10/2001, Decretul nr. 223

din 3 decembrie 1974 privind reglementarea situației unor bunuri apare ca fiind

unul din actele

normative

în baza cărora preluarea s-a făcut abuziv, deoarece sancționa părăsirea țării

de către cetățenii români, condiționând eliberarea vizei de trecerea a

frontierei de înstrăinarea proprietății imobiliare.

Hotărârea instanței de

apel se privește ca legală iar decizia contestată ca nelegală, nefiind incident

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În aceste condiții, în raport de

cele mai sus arătate si de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul se

privește ca nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 107 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.