ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3285/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 619 din 1aprilie

2005, pronunțată în dosarul nr. 5801/c/2004, Tribunalul Timiș, secția civilă, a

admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul E.H. împotriva

pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, dispunând anularea în parte a

dispoziției nr. 1577 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara

și obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură a

apartamentelor nr. 2-5, situate în imobilul din Timișoara, înscris în C.F. Timișoara

și a terenului în suprafață de 1142 mp, aferent imobilului menționat anterior,

înscris în C.F. Timișoara, nr.top. 11880 și nr.top. 11881. Acțiunea a fost

respinsă față de pârâtul Consiliul local al Municipiului Timișoara.

Instanța a reținut că prin

dispoziția contestată a fost respinsă notificarea reclamantului, întrucât

imobilul a fost trecut cu plată în proprietatea statului, situație în care,

potrivit art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, preluarea imobilului nu s-ar

fi făcut în mod abuziv. Tribunalul a avut în vedere că reclamantul și tatăl său

au părăsit România înaintea intrării în vigoare a Decretului nr. 223/1974,

astfel că preluarea imobilului s-a făcut retroactiv, în condițiile art. 3 alin.

(3) din actul normativ, aspect ce pune în discuție nu doar principiul

neretroactivității legii civile, dar și faptul că nu s-a comunicat decizia

administrativă, pentru ca proprietarii să ia cunoștință de preluarea imobilului

și de dreptul de a încasa despăgubirile, statul nefăcând dovada plății vreunei

despăgubiri.

Instanța a mai constatat că

dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 contrar art. 2 din Legea

nr. 10/2001 și, având o forță juridică inferioară, nu pot nici să modifice și

nici să completeze legea.

Sentința a rămas definitivă, prin

respingerea ca nefondat a apelului formulat de pârât, potrivit deciziei civile

nr. 1617 din 5 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, în dosarul nr. 771/civ./2005.

Criticile invocate de apelant prin

invocarea H.G. nr. 498/2003 au fost înlăturate, cu motivarea că, în

conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, sunt

considerate a fi preluate abuziv de către stat nu numai terenurile dobândite în

baza unui titlu nevalabil, adică preluate fără respectarea dispozițiilor legale

în vigoare la data preluării, ci și cele dobândite cu titlu valabil, astfel cum

este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs apelantul-pârât Primarul municipiului Timișoara.

În cuprinsul motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., sunt reproduse

motivele de apel, fiind invocate prevederile normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Recurentul susține că prevederile

art. 1.4 lit. b) din Normele metodologice au un caracter obligatoriu pentru

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, că instanțele sunt limitate ca, în

cadrul contestațiilor la dispozițiile emise, să cerceteze legalitatea sau

temeinicia acestora, raportat la prevederile Legii nr. 10/2001 și a Normelor

metodologice și că sunt abilitate „să determine caracterul abuziv al măsurilor

de preluare a imobilelor în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 din

Legea nr. 10/2001 conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, pronunțându-se doar

asupra valabilității titlului de preluare a unor bunuri în patrimoniul statului

în cadrul unor acțiuni de drept comun.

Recursul nu este fondat.

H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, art. 1.4. lit. B)

pct. 2, contravine flagrant dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 și,

fiind un act administrativ cu forță juridică inferioară legii pentru a cărui

aplicare a fost adoptată, nu poate adăuga, modifica sau contrazice legea.

Aprecierea făcută în acest sens de

instanțele anterioare este rezultatul interpretării și aplicării corecte a

legii.

Însă, în prezenta cauză, nici măcar

nu se pune problema aplicabilității prevederilor din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, de care se prevalează recurentul-pârât.

Astfel, prin art. 1.4 lit. B) pct. 2

din H.G. nr. 498/2003 se prevede că nu ar fi abuzivă preluarea de către stat

întemeiată pe dispozițiile Decretului nr. 223/1974, în cazul în care „persoana

a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința sa către

stat”.

Or, în speță imobilul a fost preluat

prin deciziile nr. 1739/1976 și nr. 884/1984 emise de fostul Consiliu Popular

al județului Timiș „în temeiul Decretului nr. 223/1974” în condițiile în care

din înscrisurile depuse la dosar rezultă indubitabil că autorii reclamantului

au părăsit România în anul 1958 iar reclamantul în anul 1949, stabilindu-și

domiciliul în Germania.

De altfel, și în cuprinsul

deciziilor de preluare se menționează că domiciliul proprietarilor nu este

cunoscut, fără a se face referire la o eventuală „cerere de plecare” urmată de

înstrăinarea și încasarea prețului de către proprietari.

Singura mențiune, în sensul că „se

aprobă plata sumei de 20.000 lei proprietarului” „cu domiciliu recunoscut”, nu

este de natură a duce la concluzia că preluarea imobilului s-a făcut cu plata

unei despăgubiri rezonabile, mențiunea având un caracter pur formal, de

circumstanță.

Acest fapt rezultă și din adresa nr.

12142 din 16 decembrie 2004 emisă la solicitarea tribunalului de Consiliul

județean Timiș, conform căreia nu există „acte contabile emise de Serviciul

Contabilitate al fostului Consiliu Popular al județului Timiș privitoare la

achitarea de despăgubiri bănești pentru E.H. și E.P., reprezentând

contravaloarea imobilului”.

Or, în cazul imobilelor preluate de

stat fără plata unei juste despăgubiri, nu numai art. 2 din Legea nr. 10/2001

dar și art. 1.4. lit. B) pct. 1 din Normele metodologice statuează caracterul

abuziv al preluării.

Pentru considerentele prezentate,

care vor suplini parțial motivarea hotărârii judecătorești recurate, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă

recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1617

din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Obligă pe recurent la 1.000 lei

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant E.H.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 martie

2006.