ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8142/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1236/2004 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 218/2004 pronunțată de Tribunalul Timiș, menținând astfel soluția de anulare a dispoziției nr. 1460/2003 emisă de Primar și de restituire în natură a apartamentului nr. 5 înscris în C.F. individuală Timișoara. În fundamentarea hotărârii, Curtea de Apel a reținut în esență legalitatea sentinței decurgând din caracterul abuziv al preluării imobilului în baza Decretului nr. 223/1974 precum și neaplicabilitatea prevederilor art. 1.4. lit. B) din H.G. 498/2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara criticând-o pentru următoarele considerente: În mod greșit au fost înlăturate de la aplicare prevederile H.G.

498/2003 ce conțin normele de interpretare ale Legii nr. 10/2001, norme care precizează faptul că, în cazul speței, al plecării definitive din țară după înstrăinarea locuinței și plata unei despăgubiri îndestulătoare din partea Statului cumpărător, cererea de retrocedare în temeiul Legii 10/2001, trebuie respinsă. În lumina acestor prevederi legale, rezultă faptul că preluarea nu a avut caracter abuziv. Pe de altă parte, eventuala neconstituționalitate a prevederilor menționate ale H.G. 498/2003, nu a fost invocată și atâta timp cât ele au fost adoptate sub imperiul Constituției în vigoare în anul 2003, acțiunea trebuia respinsă. Examinând recursul pârâtului prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este nefondat iar decizia Curții de Apel este legală și temeinică.

Astfel, caracterul abuziv sau nu al preluării, în mod corect a fost examinat prin prisma actelor normative în vigoare la data trecerii bunului în proprietate de Stat. Este de notorietate faptul că, înstrăinările în cazul plecării definitive din țară se făceau în considerarea și ca o consecință a acestei plecări, înstrăinarea fiind impusă prin dispozițiile Decretului nr. 223/1974. Prin urmare, de vreme ce era impusă, ea contravenea dreptului la liberă circulație, drept pe care, România se angajase să-l respecte prin ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și libera circulație. De asemenea, Constituția din anul 1965, în vigoare la data înstrăinării, garanta dreptul de proprietate și prevedea imposibilitatea exproprierii decât pentru cauză de utilitate publică.

În speță, de vreme ce, proprietarul era obligat a înstrăina imobilul, chiar și cu plata unei despăgubiri, rezultă că nu numai că nu s-au respectat prevederile constituționale cu privire la ocrotirea proprietății, dar a fost viciat și consimțământul proprietarului prin violență morală. În acest context, excepția de neconstituționalitate a prevederilor H.G. 498/2003, nu trebuia invocată de vreme ce, instanțele s-au raportat în mod corect la Constituția în vigoare la data înstrăinării și preluării imobilului de către stat. Cât privește dispozițiile art. 1.4. lit. B) din H.G. 498/2003, instanțele tot în mod corect au reținut pe baza excepției de nelegalitate că, față de prevederile art. 9 alin. (1) și (7) din Legea 10/2001 care instituie regula clară a restituirii în natură, nu a mai fost nevoie de o precizare ori nuanțare din partea legiuitorului prin intermediul acestor Norme de aplicare a legii.

Pe de altă parte, nu se poate accepta concluzia că Normele de aplicare ale unei legi instituie situații distincte față de cele prevăzute de legea însăși iar dacă ar fi așa, forța probantă a legii fiind net superioară și, stabilind regula neîndoielnică a restituirii în natură, trebuie aplicată cu prioritate în raport cu Normele. Pentru aceste considerente se va reține a nu fi îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. urmând ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1236 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.