ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 140 din 14 octombrie 2003, Tribunalul Olt i-a condamnat pe inculpații: - D.M.C., în baza art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 12 ani închisoare. - B.M.T., în baza art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 6 ani închisoare. S-a făcut aplicația art. 64 și art. 71 C. pen., pe timpul executării pedepselor. S-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și a fost dedusă prevenția pentru ambii inculpați de la 2 iunie 2003. Inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente B.I., la 50 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă E.A.E.

și, de asemenea, obligați fiecare, inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 31 mai 2003, partea vătămată E.A.E., în vârstă de 14 ani, aflându-se la festivalul berii în orașul Caracal, localitatea de domiciliu, a fost acostată de inculpații D.M.C. și B.M.T., care i-au cerut să-i însoțească în parcul municipal, aflat la o distanță de câteva sute de metri. Deși i-a refuzat, folosindu-se și de „argumentul” că este împreună cu părinții și cu toate că, la solicitarea minorei, în favoarea ei a intervenit martorul M.C., cerându-le să o lase în pace, inculpații au trecut la amenințări și au silit-o, astfel, pe partea vătămată să meargă cu ei în parc.

Profitând de ora târzie din noapte, când nu se mai aflau alte persoane în parc, inculpații, pentru a-i înfrânge rezistența minorei, au lovit-o peste față, ținând-o cu mâna la gură să nu țipe și, ignorând rugămințile și afirmațiile părții vătămate că este virgină, au dezbrăcat-o și, pe rând, mai întâi inculpatul D.M.C. și apoi inculpatul B.M.T. au întreținut raporturi sexuale cu aceasta. La plecare, inculpații au amenințat-o cu moartea pe minoră, dacă va reclama la poliție, ceea ce, însă, nu a împiedicat-o ca, în aceeași noapte, însoțită de bunici, să sesizeze organul de urmărire penală.

Conform certificatului medico-legal, partea vătămată prezenta o deflorare incompletă recentă, ce poate data din noaptea de 31 mai 2003. Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât, pe de o parte, raporturile sexuale au avut loc cu consimțământul părții vătămate iar, pe de altă parte, pedepsele aplicate sunt severe cerând reducerea acestora. Prin decizia penală nr. 589 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile inculpaților ca nefondate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul D.M.C. care, prin motivele scrise, a evocat o situație de fapt potrivit căreia violențele au fost doar accidental folosite și de care nu s-a ținut seama la aplicarea pedepsei, care este excesivă și solicitând reducerea acesteia.

Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat. Situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanțe pe baza materialului probator legal administrat. Declarațiile părții vătămate E.A.E. se coroborează cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei, planșe foto, certificatul medico-legal și declarațiile martorilor N.S., E.C.C., M.C.C. și G.L. Inculpații au recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății săvârșirea faptei, inclusiv a actelor de violență și a celorlalte forme de agresiune sub a căror constrângere partea vătămată a întreținut raporturile sexuale.

Încadrarea juridică este legală. La aplicarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Fapta, în circumstanțele în care a fost săvârșită, respectiv de două persoane împreună și asupra victimei care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prezintă un ridicat grad de pericol social, exprimat, de altfel, în caracterizarea acestor împrejurări ca temei legal de agravare a răspunderii penale, pedeapsa prevăzută fiind de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Ori, în raport de aceste limite legale, precum și de celelalte împrejurări care se impun a fi luate în considerare, respectiv vârsta inculpatului recurent, tânăr de 21 ani, fără antecedente penale, dar și săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată, orientată spre minimul legal special, este și justificată și necesară realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii precum și scopului acesteia, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Hotărârea instanței de fond este, însă, nelegală prin neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, obligatorie în cauză, omisiune care nu a putut fi înlăturată de instanța de control judiciar în lipsa apelului procurorului și, evident, neputând fi înlăturată nici în recursul inculpatului fără a încălca dispozițiile art. 385 8 C. proc.

pen., referitoare la neagravarea situației în propriul recurs. Față de cele ce preced, recursul inculpatului D.M.C. va fi respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 iunie 2003 la 3 martie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.C. împotriva deciziei penale nr. 589 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 iunie 2003 la 3 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.