ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3030/2004

Examinând recursurile de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 10 din 21

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj au fost condamnați, în baza art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

alin. (3), la câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare, următorii inculpați:

1. M.A.;

2. B.I.N.;

3. L.I.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedepsele aplicate durata detenției preventive după cum urmează:

- pentru inculpatul B.I.N.,

reținerea de 24 ore din 11 decembrie 2002 și arestarea preventivă de la 24

august 2003, la zi;

- pentru inculpatul M.A. reținerea

și arestarea preventivă de la 24 august 2003;

- pentru inculpatul L.I. reținerea

și arestarea preventivă de la 26 august 2003 la zi.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumei de 236.000 lei despăgubiri către partea civilă F.Șt.M.

S-a dispus obligarea inculpaților la

plata despăgubirilor civile.

În fapt s-au reținut următoarele:

La data de 10 decembrie 2002,

părțile vătămate F.Șt.M., G.I. și M.P.V. au intrat în barul SC T.D. SRL Agriji

unde au consumat băuturi alcoolice.

Când partea vătămată s-a dus la bar

să plătească consumația, inculpații, care se aflau și ei în local, au văzut că

aceasta are mulți bani în portofel și s-au înțeles să o urmărească după ce va

pleca pentru a-i lua banii.

Astfel, inculpații au ieșit din

local și au așteptat-o pe partea vătămată. Când aceasta și martorul G.I. au

plecat, inculpații i-au urmărit și profitând de întuneric, i-au atacat.

Inculpatul B.I. a lovit-o pe partea vătămată, iar inculpatul L.I. pe G.I., după

care cei doi au fost loviți și de inculpatul M.A.

După ce a fost lovită de mai multe

ori cu pumnii și picioarele, partea vătămată a reușit să fugă, a sărit un gard

și s-a ascuns într-o căpiță de fân dar a fost urmărită de inculpații B.I. și

M.A. care au ajuns-o din urmă și au lovit-o cu pumnii și picioarele până când

și-a pierdut cunoștința.

În tot acest timp inculpatul L.I. a

rămas lângă G.I. și a continuat să-l lovească pentru a-l împiedica să intervină

în ajutorul părții vătămate căruia ceilalți doi inculpați i-au luat portofelul,

din care i-au restituit buletinul de identitate.

F.Șt.M. și G.I. au fost lăsați apoi

să plece, iar inculpații au împărțit suma de 670.000 lei.

Pe parcursul cercetărilor s-au

recuperat 430.000 lei din care 220.000 lei s-au găsit la inculpatul B.I. și

210.000 lei la inculpatul L.I.

S-a mai reținut că în urma

violențelor exercitate de inculpați, partea vătămată a suferit leziuni care au

necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, iar martorul G.I. nu s-a prezentat la

medicul legist și nu a formulat plângere împotriva inculpaților.

Curtea de Apel Cluj prin decizia

penală nr. 87 din 16 martie 2004 a admis apelul declarat de procuror și a

desființat sentința sub aspectul laturii penale.

Rejudecând, instanța de apel i-a

condamnat pe cei trei inculpați la câte 7 ani închisoare fiecare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) prin schimbarea încadrării juridice

din art. 211 alin. (1) și (2) lit. d), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive la zi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a reținut că este întemeiată

critica formulată de procuror cu privire la individualizarea pedepselor,

întrucât cuantumul acestora de câte 3 ani și 6 luni închisoare apare ca fiind

necorespunzător proporționalizat în raport de elementele de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpații au declarat recurs

susținând că pedepsele nu au fost corect individualizate.

Recursurile își găsesc temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt

fondate.

Se apreciază astfel că în mod corect

instanța de apel a reținut că nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante,

conform art. 74 C. pen., în favoarea inculpaților.

Vârsta inculpaților și faptul că

aceștia nu au antecedente penale, iar inculpatul L.I. prezintă o întârziere

mintală ușoară cu tulburări de comportament, nu constituie împrejurări care,

raportate la pericolul social deosebit al faptei determinat de modul concret în

care aceasta a fost comisă, să constituie circumstanțe atenuante.

În consecință, corect s-a apreciat

că pedepsele aplicate de prima instanță sunt lipsite de fermitate și nu

reflectă pe deplin pericolul social accentuat al faptelor.

Întrucât din examinarea cauzei din

oficiu nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare din cele prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca

nefondate.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I., L.I. și M.A. împotriva deciziei penale nr. 87 din

16 martie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și

arestării preventive de la 26 august 2003 la 3 iunie 2004, pentru inculpatul

L.I., de la 24 august 2003 la 3 iunie 2004, pentru inculpatul M.A., iar pentru

inculpatul B.I. timpul reținerii de 24 ore din ziua de 11 decembrie 2002 și

timpul arestării preventive de la 24 august 2003 la 3 iunie 2004.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.