ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2909/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 468 din 12

decembrie 2002, Tribunalul Bacău i-a condamnat pe inculpații:

- T.A.R., în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., art. 99 și urm. C. pen.,

art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare, dispunând în temeiul art. 81 C.

pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare

de 5 ani.

- D.C., în baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă și s-a dispus deducerea prevenției de la 11 august 2002, la zi.

- A.V., în baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de 653 zile închisoare din

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 390/1998 a

Tribunalului Bacău, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, urmând ca

inculpatul să execute 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C.

pen.

A fost menținută starea de arest și

s-a dispus deducerea prevenției de la 17 octombrie 2002, la zi.

Cei trei inculpați au fost obligați,

în solidar inculpata minoră, în solidar și cu partea responsabilă civilmente T.E.,

la plata sumei de 6.100.000 lei despăgubiri către partea civilă P.V. și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut în fapt,

următoarele:

Inculpata D.C., divorțată și având doi

copii, între care și inculpata T.A.R., neavând o locuință stabilă, a fost

găzduită împreună cu minora inculpată în municipiul Bacău, în garsoniera de pe

strada Stadionului, fără știrea proprietarului P.V. care, găsindu-le în imobil,

la începutul lunii august 2002, le-a evacuat.

În aceste împrejurări, inculpata D.C.,

împreună cu fiica inculpată T.A.R. l-au cunoscut pe inculpatul A.V., recent

liberat din penitenciar, care le-a oferit găzduire la o rudă în Cartierul C.F.R.

La data de 9 august 2002, inculpatele

D.C. și T.A.R. l-au întâlnit pe P.V., care abia își cumpărase un motofierăstrău

(drujbă) cu suma de 17.000.000 și acesta le-a invitat în garsonieră. De

menționat că boccelele cu lucrurile inculpatelor se mai aflau încă în

garsoniera părții vătămate P.V.

După ce au consumat bere,

inculpatele s-au întors în Cartierul C.F.R. și i-au comunicat inculpatului A.V.

achiziția făcută de partea vătămată. În aceste împrejurări, cei trei inculpați

au pus la cale un plan, potrivit căruia inculpata D.C. ar fi trebuit să revină

la partea vătămată și să o încurajeze să consume alcool după care, atunci când

aceasta va fi adormit, să deschidă ușa inculpatului A.V. și împreună să

sustragă drujba și alte bunuri.

De urmare, inculpații s-au deplasat

în strada Stadionului și fiind invitați de partea vătămată, inculpata D.C. a

mers cu aceasta la un local din apropiere, unde, la altă masă, se aflau

inculpații A.V. și T.A.R. Partea vătămată avea drujba asupra sa.

Aceasta a ajuns în stare de

ebrietate și întrucât nu dorea să plece din local, inculpata T.A.R., pretextând

o durere de măsea, a cerut cheia garsonierei în care a intrat împreună cu

inculpatul A.V.

Inculpata D.C. și partea vătămată au

ajuns în garsonieră pe la miezul nopții, în care se afla inculpata T.A.R., iar

inculpatul A.V. era ascuns în baie.

Cum partea vătămată nu a adormit ci

și-a exprimat dorința de a avea relații sexuale cu cele două inculpate,

profitând de întuneric, întrucât garsoniera nu era racordată la rețeaua

electrică, inculpatul A.V. a ieșit din baie și l-a lovit pe P.V. până l-a adus

în stare de inconștiență.

Același inculpat i-a sustras părții

vătămate banii găsiți în buzunar și un radiocasetofon, iar inculpata D.C. și-a

luat bocceluțele cu lucrurile personale.

Toți trei inculpați au părăsit

garsoniera, lăsând-o pe partea vătămată în stare de inconștiență pe dușumea și

încuind ușa prin exterior. Revenindu-și abia a doua zi, partea vătămată a

constatat că i-a dispărut suma de 3.500.000 lei și bunurile menționate, apelând

la vecini pentru a-i forța ușa pentru a putea ieși.

Potrivit actului medico-legal,

partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri

medicale.

Conform procesului-verbal de

percheziție, în locuința ocupată temporar de inculpata D.C. în Cartierul C.F.R.

au fost găsite drujba și radiocasetofonul, sus-numita inculpată recunoscând că

bunurile provin din fapta comisă în noaptea de 9 august 2002.

Hotărârea instanței a fost atacată

cu apel de către inculpații D.C. și A.V. și T.A.R.

Inculpatele D.C. și T.A.R. au

solicitat în principal, achitarea întrucât nu au urmărit altceva decât să-și ia

lucrurile personale din garsonieră, iar în subsidiar, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de furt, susținând că nu au comis acte de violență.

Inculpatul A.V. a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, motivat de faptul că

actele de violență nu au legătură cu sustragerea bunurilor, fiind comise pentru

a le apăra pe cele două inculpate de hărțuiala sexuală la care erau supuse de

către partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 61 din 18

februarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins recursurile inculpaților ca

nefondate, constatând că fapta, vinovăția și încadrarea juridică sunt pe deplin

dovedite cu mijloacele de probă legal administrate, iar pedepsele au fost

corect individualizate.

Inculpații D.C. și A.V. au declarat

recurs împotriva deciziei penale sus-menționate, susținând motivele invocate și

în apel, respectiv, lipsa vinovăției și în subsidiar, greșita încadrare

juridică în cazul inculpatei D.C. și greșita încadrare juridică în cazul

inculpatului A.V.

Ambii inculpați au mai solicitat

reducerea pedepselor.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate

își găsesc temeiul în cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen., însă recursurile nu sunt fondate.

Situația de fapt astfel cum a fost

reținută de instanță este temeinic dovedită și rezultă din declarațiile celor

trei inculpați, date în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de percheziție

din 11 august 2002, declarațiile părții vătămate, precum și declarațiile

martorilor I.A., B.V., C.M., T.C., G.D. și B.N.

Din acest ansamblu probator rezultă

fără tăgadă că cei trei inculpați s-au înțeles să sustragă părții vătămate în

principal drujba, care era un obiect de valoare vizibil și recent achiziționat.

Schimbarea conținutului

declarațiilor inculpaților în cursul cercetării judecătorești nu este

justificat credibil și nici nu se coroborează cu celelalte probe.

Astfel, susținerea inculpatei D.C.

din fața instanței, potrivit căreia a urmărit doar să-și ia din garsoniera

părții vătămate sacoșele cu lucrurile personale, nu corespunde realității,

aceasta lăsându-și lucrurile în urmă cu o săptămână, când a fost evacuată

într-un spațiu din casa scării.

Apoi, afirmațiile inculpatei minore

la instanță, în contradictoriu cu cele din cursul urmăririi penale, în sensul

că ea a comis actele de violență și a și sustras bunurile părții vătămate ca o

corecție pentru comportamentul imoral al acesteia, urmează riguros

„instrucțiunile” pe care i le-a dat inculpatul A.V. prin biletul transmis din

penitenciar și interceptat.

Nici critica privind greșita

încadrare juridică nu este fondată. Între actele de violență și furt există

legătura cerută de conținutul încriminării prevăzută de art. 211 C. pen.

Chiar dacă violențele au fost comise

doar de inculpatul A.V., în aceste condiții, celelalte două inculpate au

participat la realizarea acțiunii principale de furt, luând și măsuri pentru

împiedicarea părții vătămate de a părăsi încăperea (a cărei ușă a încuiat-o

prin exterior) și de a transporta și păstra o parte din bunurile sustrase,

participând și la cheltuirea sumei de bani, toate acestea fiind precedate de

înțelegerea inculpaților pentru săvârșirea faptei. Aceste împrejurări

privitoare la faptă, cunoscute și în condițiile cărora inculpatele au cooperat

cu inculpatul A.V., se răsfrâng și asupra acestora.

Pedepsele aplicate, diferențiate ca

durată, sunt justificate atât de gradul ridicat al pericolului social concret

al faptei, cât și de persoana fiecăruia dintre inculpați, fiind urmarea

realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Inculpatei D.C., fără antecedente

penale, i s-a aplicat pedeapsa corespunzătoare minimului special prevăzut pentru

infracțiunea săvârșită, iar inculpatului A.V., cu un cazier judiciar din care

rezultă internări în centru de reeducare și apoi pedepse cu închisoare pentru

mai multe infracțiuni de furt și tâlhărie, fiind eliberat condiționat din penitenciar

la 4 ianuarie 2002, o pedeapsă între limitele legale speciale, fiind corect

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui

caz de casare a hotărârii atacate, recursurile inculpaților urmează să fie

respinse ca nefondate.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din

pedepsele aplicate urmează să fie dedus timpul reținerii și arestării

preventive de la 11 august 2002, până la 18 iunie 2003, pentru inculpata D.C.

și de la 17 octombrie 2002, la 18 iunie 2003 pentru inculpatul A.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.C. și A.V.

împotriva

deciziei penale nr. 61 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedepse durata reținerii

și arestării preventive de la 11 august 2002, până la 18 iunie 2003, pentru

inculpata D.C. și de la 17 octombrie 2002, până la 18 iunie 2003, pentru

inculpatul A.V.

Obligă recurenții la câte 1.400.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

iunie 2003.