ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3753/2008

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28/ A din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Bacău, secția penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpații: - M.A.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - C.V., la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; În baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

- C.F., la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; În baza art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 254 zile rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 21 septembrie 2004 a Judecătoriei Bacău. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea de 24 ore din data de 02. 11. 2006; În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cuțit aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

A dispus păstrarea ca mijloc de probă a unei lopeți, a scaunelor de lemn, a plicurilor de la nr. 1 - 12, coletele nr. 1 - 2 și a plicurilor de la 1A - 6D aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpații în solidar, iar pe fiecare inculpat minor în solidar cu părțile responsabile civilmente M.G., M.V. și C.I., C. V. la plata sumei de 16.385, 45 lei despăgubiri civile și la 10.000 lei daune morale față de partea civilă B.C. A obligat inculpații în solidar, iar pe inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 2809, 88 lei către SPITALUL CLINC NR. 3 IAȘI și la 818,9 lei către S.A.

BACĂU. În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpații în solidar iar pe inculpații, minori în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de câte 33,3 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.C. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații în solidar, iar pe inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de câte 400 iei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 30 septembrie 2006, la barul aparținând numitului B.M. situat în satul Valea Mare, com. Roșiori s-a organizat o discotecă la care au participat tineri din Roșiori și Valea Mare. Totul s-a derulat în mod normal, fără incidente până, în jurul orei 4.00, când a intrat în discotecă C.O.

care a afirmat că fratele său, C.S. se afla lovit în drum, în stare de inconștiență. În acel moment au ieșit afară toți din discotecă, atât cei din satul Valea Mare cât și cei din Roșiori, inculpatul C.F. împreună cu B.M. și C.O. l-au adus pe C.S. care era lovit în zona capului, lângă o fântână unde l-au udat cu apă pentru a-și reveni. În acest timp, dată fiind relația conflictuală dintre tinerii din cele două localități s-a produs o altercație între mai mulți tineri din Roșiori printre care se afla și victima B.C. și frații C. care erau împreună cu C.F. și M.A.C., în sensul că cei din Roșiori aruncau cu scânduri rupte din gardul ce împrejmuia localul înspre terasa barului unde se aflau tinerii din satul Valea Mare, iar aceștia din urmă aruncau cu scaune în drum asupra celor din Roșiori.

În urma acestui incident nici o persoană nu a fost rănită. La un moment dat victima B.C., împreună cu frații săi D. și C., au reușit să forțeze poarta de acces ce a fost asigurată cu un zăvor de B.M. și au pătruns în curtea barului unde au început să-l lovească pe C.E., ripostând și lovindu-l și el pe B.C. cu pumnul în zona feței, fără însă ca lovitura să fie de o intensitate care să-i provoace urme de lovituri, așa cum reiese și din depozițiile martorilor audiați în cauză. În continuare, victima B.C. a încercat să-l lovească pe C.S. care însă s-a ferit, astfel încât a lovit-o din greșeală cu pumnul în zona feței pe numita G.M., iar apoi l-a lovit cu o scândură în regiunea capului pe C.O. Văzând acest lucru, inculpatul M.A.C.

a luat o lopată din curtea barului ce era rezemată de un nuc, inculpatul C.V. a luat o scândură iar inculpatul C.F., ce avea asupra sa un cuțit cu care îl tăiase anterior la mâna stângă pe G.V., a mai luat un scaun din lemn de pe terasa localului și toți trei au pornit în urmărirea victimei B.C. După circa 20 de metri de curtea barului victima B.C. a fost ajunsă de către inculpatul C.V., care a lovit-o cu o scândură în regiunea capului și peste corp, după care inculpatul M.A.C. a lovit victima în regiunea capului, peste corp și picioare, în urma loviturilor aplicate cu partea fioroasă a lopeții, B.C. căzând jos la pământ. După ce acesta a căzut în marginea drumului, inculpatul C.F. a tăiat victima B.C.

cu cuțitul pe care îl avea asupra sa la nivelul coapselor și apoi s-a urcat deasupra victimei și a lovit-o în mod repetat cu un scaun din lemn peste tot corpul. Când au observat că victima se află în stare de inconștiență, cei trei inculpați au abandonat-o în drum, aceasta fiind găsită după aproximativ 30 de minute de către numitul O.D. care l-a anunțat pe B.M. care, la rândul său, a dat telefon la Poliție și salvare. Victima B.C. a fost internată la Spitalul Clinic nr. 3 Iași unde ca urmare a leziunilor suferite a decedat la data de 18 octombrie 2006. Împotriva sentinței penale mai sus-menționată au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelanții inculpați M.A.C., C.V.

și C.F. pentru nelegalitate, invocând greșita aplicare a dispozițiilor privind revocarea beneficiului liberării condiționate în ceea ce îl privește pe inculpatul C.F., greșita aplicare a dispozițiilor privind aplicarea pedepselor complementare pentru inculpații minori și, respectiv, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de încăierare, reținerea dispozițiilor privind scuza provocării, reducerea cuantumului fiecărei pedepse aplicate și în consecință, reducerea despăgubirilor civile acordate părților civile. În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță a redat în mod fidel rechizitoriul în considerentele hotărârii apelate.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 79 din 27 mai 2008, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații M.A.C., C.V. și C.F. împotriva sentinței penale nr. 28/ D din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 735/110/2007, cu privire la următoarele aspecte: a) greșita aplicare a pedepsei complementare în cazul inculpaților minori M.A.C. și C.V.; b) omisiunea revocării liberării condiționate în cazul inculpatului C.F. și indicarea sentinței penale anterioare; c) nereținerea circumstanțelor atenuante în favoarea celor trei inculpați și cuantumul pedepsei complementare aplicată inculpatului C.F.

A desființat sentința sub aceste aspecte și rejudecând, în fond: A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului minor C.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 alin. (3) C. pen., de la 8 ani la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a efectelor prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen. A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului minor M.A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 alin. (3) C. pen., de la 8 ani la 6 (șase) ani închisoare ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

și a efectelor prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen. A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului C.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani la 11 (unsprezece) ani închisoare. A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului de la 10 la 6 ani. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată a restului de 254 zile rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 604 din 24 februarie 2006 a Judecătoriei Bacău, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta. Inculpatul C.F. urmează să execute pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

A înlăturat din sentință aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., în cazul inculpaților minori M.A.C. și C.V. A menținut celelalte dispoziții din sentința apelată. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs inculpații M.A.C., C.V. și C.F. invocând motivele pe larg prezentate în partea introductivă a prezentei decizii.

Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente: Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că instanțele de fond și apel, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, dându-se o corectă încadrare juridică faptelor săvârșite de aceștia . Situația de fapt reținută de instanță se probează cu declarațiile părții civile B.C., declarațiile martorilor O.M., G.M., C.E., C.O., N.B., C.D., G.G., B.D., P.C.O., P.I., C.S., A.C., M.G., A.D.C., T.C., B.C., G.V., G.D., A.C., A.L., F.I., C.I.; raportul de constatare medico - legală al I.M.L. Iași prin care au fost stabilite cauzele medico-legale ale morții numitului B.C.; procese-verbale de confruntare; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; dovadă de predare-primire; adrese cu relații; declarațiile inculpaților M.A.C., C.V.

și C.F.; Din probele administrate în cauză rezultă că, în noaptea de 30 octombrie 2006, inculpații M.A.C., C.V. și C.F. au urmărit victima B.C. și au lovit-o în mod repetat, concomitent și simultan cu obiecte contondente apte prin natura lor să provoace moartea (scândură, lopată, cuțit, scaune din lemn) după care au abandonat-o în drum. Inculpații, în declarațiile date au recunoscut comiterea faptelor cu excepția inculpatului minor M.A.C. care, deși inițial a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior a arătat că nu își mai menține declarațiile anterioare, întrucât a fost lovit de lucrătorii de poliție Este de menționat că inculpatul minor a recunoscut săvârșirea faptei și în declarația dată în fața judecătorului care a soluționat în primă fază propunerea de arestare preventivă.

De asemenea, inculpatul C.F. prin declarația dată la instanță, a arătat că l-a văzut pe inculpatul minor M.A.C. când o lovea pe victimă cu o lopată în spate. Așa fiind, în drept faptele săvârșite de inculpații M.A.C., C.V. și C.F., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. și nu ale infracțiunii de încăierare. Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 322 C. pen., se concretizează prin acțiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane. Încăierare este o luptă colectivă cu privire la care sunt aproape imposibil de identificat contribuțiile participanților.

În cauză, fapta inculpaților de a se alătura și de a exercita violențe asupra victimei prin acțiuni concomitente și simultane a fost stabilită în mod concret prin probatoriul administrat cunoscându-se în detaliu acțiunea și obiectul folosit de fiecare inculpat în comiterea faptei de omor, acțiunea acestora neputând fi încadrată și sancționată potrivit art. 322 C. pen. Din conținutul întregului material probator administrat în cauză nu rezultă că inculpații ar fi fost supuși unei activități ofensiv violente din partea victimei și că aceasta a declanșat conflictul printr-o acțiune vădit tulburătoare. Așa fiind în mod corect cele două instanțe nu au reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă a provocării.

Pentru existența circumstanței atenuante a provocării trebuie realizate mai multe condiții respectiv existența unei activități de provocare din partea victimei, activitatea de provocare să determine o puternică tulburare sau emoție persoanei provocatului, infractorul să fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoții și respectiv, infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului. Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reține circumstanța atenuantă a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare. Pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen., se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată și gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, încât să nu se poată fi în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea unei infracțiuni.

Din declarațiile date de martorii oculari, rezultă că agresivitatea verbală a victimei nu a fost în măsură să-i tulbure profund pe inculpați, însă aceștia, inițial prin lovitura aplicată de inculpatul C.F., au acționat extrem de violent. Instanța de fond a analizat temeinic probatoriul administrat în cauză din care rezultă neîndoielnic că inculpații au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei. Împrejurarea hotărârea primei instanțe redă fidel actul de sesizare nu poate conduce decât la concluzia că instanța de fond și-a însușit veridicitatea acuzațiilor aduse împotriva inculpaților și de altfel nu ar fi putut reține o altă modalitate de săvârșire a faptelor decât cea reală așa cum în detaliu a fost descrisă în actul de inculpare.

Nici criticile referitoare la greșita individualizare a pedepselor nu pot fi primite, instanța de apel, reducând cuantumurile pedepselor a aplicat și interpretat corespunzător dispozițiile art. 72 C. pen. Față de cele menționate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A.C., C.V. și C.F. împotriva deciziei penale nr. 79 din 27 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul inculpat M.A.C. la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați C.V. și C.F. la plata sumelor de câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2008.