ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7019/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7019/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 491 din 18

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 8756/2003, în

temeiul art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav la pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prin schimbarea încadrării juridice din art. 211

alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a dispus revocarea beneficiului

liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 475 zile închisoare, rămas

de executat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 2457/2000 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 3 octombrie 2000 și au

fost contopite fiecare din pedepsele aplicate în cauză cu restul arătat în

pedepsele rezultante care, în urma contopirii în pedeapsa cea mai grea au

condus la pedeapsa de executat de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 174 – art. 176 lit.

d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice, a fost condamnat inculpatul D.N.V. la pedeapsa de 18 ani închisoare

și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 9 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Au fost contopite cele două pedepse

în pedeapsa cea mai grea, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și dedusă perioada arestării preventive.

A fost interzis inculpaților

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată F.E.

nu se constituie parte civilă în cauză. În temeiul art. 109 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus păstrarea la Camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul

Bacău, până la soluționarea definitivă a cauzei, a unui tricou cu mâneci lungi,

culoarea „oului de rață”, inscripționat DIESEL, aparținând inculpatului D.N.V.

și a unui ciocan din lemn, folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-a dispus păstrarea la camera de

corpuri delicte de pe lângă I.P.J. Bacău, până la rămânerea definitivă a

cauzei, a unui televizor marca STYLE, diagonala 30 cm, cu carcasă de culoare

neagră, s-a dispus și asupra cheltuielilor judiciare, conform art. 189 și art.

191 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, că în ziua de 24 octombrie 2002, cei doi inculpați au

aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele și apoi cu un ciocan de lemn,

care în final au condus la decesul R.F. în vârstă de 74 ani.

Prin decizia penală nr. 91 din 9

martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 551/2004, a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel, formulată de

inculpații A.G. și D.N.V., iar în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

au fost respinse, ca tardive, apelurile declarate de cei doi inculpați,

reținându-se că în cauză nu a fost dovedită existența cauzei temeinice de

împiedicare, prevăzută de art. 364 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 2669 din 18

mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.

1683/2004, au fost admise recursurile declarate de inculpații A.G. și D.N.V.,

împotriva deciziei penale nr. 91 din 9 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, a

fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor

inculpaților la Curtea de Apel Bacău. A fost menținută starea de arest a

inculpaților.

Instanța supremă a stabilit că

apelurile celor doi inculpați au fost declarate peste termen, fiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 364 C. proc. pen., astfel că a dispus trimiterea

cauzei pentru rejudecare în apel.

Curtea de Apel Bacău, constatând

insuficiența sistemului probator, dar și contradicții între unele mijloace de

probă, în special acte medico-legale, prin decizia penală nr. 286 din 21

septembrie 2004, a admis apelurile inculpaților împotriva sentinței penale nr.

491/ D din 18 decembrie 2004 a Tribunalului Bacău, a desființat această

hotărâre și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

După completarea probatoriilor,

Tribunalul Bacău, prin sentința penală nr. 130/ D din 3 martie 2005 a

condamnat:

- inculpatul A.G., în temeiul art.

211 alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

la 7 ani închisoare, iar în temeiul art. 174 – art. 176 lit. d), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 475

zile rămas de executat din pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2457 din 22 august 2000 a Judecătoriei Bacău.

S-a contopit acest rest cu fiecare

din cele două pedepsei și în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai mare de 15 ani

închisoare, dispunând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică din art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen., cu 37 lit.

a) C. pen., și din art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen, cu art. 37 lit. a) C.

pen., în art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) cu art. 37 lit. b) C.

pen., și art. 174 – art. 176 lit. d) cu art. 37 lit. b) C. pen., pentru

inculpatul D.N.V.

În baza art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul D.N.V. a fost

condamnat la 7 ani închisoare.

În baza art. 174 – art. 176 lit. d)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost

condamnat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost contopite pedepsele în

pedeapsa cea mai grea dispunându-se să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat detenția de la 26

octombrie 2002 la zi pentru ambii inculpați și s-a menținut starea de arest a

acestora.

Au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată F.E.

nu s-a constituit parte civilă.

Onorarii avocat oficiu în cuantum de

câte 400.000 lei au fost suportate din fondul Ministerului Justiției.

Inculpații au fost obligați la câte

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond, după rejudecare a reținut, în fapt, următoarele:

Începând cu data de 18 octombrie

2002, inculpatul D.N.V. împreună cu concubina sa, S.C. au locuit cu chirie la

F.R., viitoarea victimă, în com. Hemeiuși, jud. Bacău. În același imobil mai

locuiau fiul acesteia, F.E. și concubina sa, H.R.

Întrucât inculpatul D.N.V. a văruit

camera s-au înțeles ca suma de 600.000 lei ce reprezintă contravaloarea

lucrării să rămână în contul chiriei.

În ziua de 24 octombrie 2002, F.R. și

fiul ei, i-au cerut inculpatului D.N.V. să plece din locuință, bănuindu-l că le

fură lemne. Reproșul, degenerat în conflict s-a produs și ca urmare a

consumului de băuturi alcoolice.

Deși i-au restituit suma de 600.000

lei, inculpatul D.N.V. a refuzat să părăsească locuința.

Fiind în dificultate, F.E. a mers și

i-a solicitat ajutorul inculpatului A.G.

Inițial acesta a susținut cererea

proprietarilor, dar luând în considerare argumentele inculpatului D.N.V. și-a

schimbat poziția sprijinindu-l pe acesta.

Discuția a degenerat în ceartă,

inculpatul D.N.V. solicitând o sumă de bani în plus. Întrucât cererea sa nu a

fost îndeplinită, acesta împreună cu inculpatul A.G. au luat hotărârea să

sustragă televizorul gazdei. De menționat că inițierea și amplificarea

conflictului s-au făcut în timp ce continuau să consume băuturi alcoolice.

F.R. și fiul ei, E. au fost

izgoniți, prima pe veranda casei, iar F.E. în camera unde se afla televizorul.

Sesizând intenția inculpaților de

a-i sustrage televizorul, victima F.R. s-a opus, dar ambii inculpați au

îmbrâncit-o violent, aceasta dezechilibrându-se a căzut.

Inculpații au pătruns în camera unde

se aflau F.E. și concubina sa, pe care i-au lovit, întrucât se opuneau să i-a

televizorul.

În continuare, inculpații au revenit

în verandă și au lovit-o cu pumnii și picioarele pe F.R., iar inculpatul A.G.

și cu un ciocan de lemn cu care i-a amenințat cu moartea pe toți cei prezenți

în casă.

Acest inculpat a lovit victima cu

ciocanul în cap, după care împreună cu inculpatul D.N.V. au furat televizorul

din cameră, părăsind locuința.

Inculpatul D.N.V. a dus acest obiect

la locuința martorului M.V. unde a și fost găsit.

Urmare leziunilor suferite F.R. în

vârstă de 74 ani a decedat.

Din raportul de necropsie rezultă că

moartea sa a fost violentă și s-a datorat hemoragiei cerebro-meningee,

consecința unui traumatism cranio-cerebral închis pe fondul de A.T.S.

cerebrală.

Situația de fapt reținută a fost

probată prin: acte medico-legale, proces-verbal de cercetarea locului faptei,

declarații martori și inculpați, buletine de analiză ale grupelor sanguine,

dovada de predare-primire a televizorului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, care au solicitat achitarea, motivând că nu se fac

vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost condamnați.

Instanța de apel, Curtea de Apel

Bacău a constatat că sentința atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul

cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați și cu privire la tehnica de

contopire a restului de pedeapsă pentru care s-a revocat liberarea condiționată

de care a beneficiat inculpatul A.G.

După suplimentarea probelor,

constatând că situația de fapt a fost corect reținută, ca și încadrarea

juridică dată acesteia, Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 309 din

20 septembrie 2005, a admis apelurile inculpaților împotriva sentinței penale

130 din 3 martie 2005 a Tribunalului Bacău pe care a desființat-o în parte.

A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului A.G. și în consecință:

În baza art. 174 – art. 176 lit. d) C.

pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76

alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 5 ani pedeapsă complimentară, art. 64 lit. a) și b).

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) cu art. 37 lit. a) și cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b)

C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare în pedeapsa de 10 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a contopit

restul de pedeapsă de 475 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni

din sentința penală nr. 2457/2000 a Judecătoriei Bacău în pedeapsa de 10 ani

închisoare, urmând să execute în total pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani

pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului D.N.V. și în consecință:

În baza art. 174 și art. 176 lit. d)

C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76

alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul D.N.V. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu 37 lit. b) C. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (2)

și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut arestarea preventivă a inculpaților A.G. și D.N.V.

Conform art. 381 C. proc. pen., a

computat arestarea preventivă în continuare începând cu 3 martie 2005 la zi

pentru ambii inculpați.

Împotriva deciziei au declarat

recurs ambii inculpați.

Prin cererea scrisă, inculpatul

D.N.V. solicită achitarea sa.

Inculpatul A.G. declară în ultimul

cuvânt:

- recursul nefiind motivat, că nu a

lovit victima, ci numai pe fiul acesteia și nici nu și-a însușit vreun bun.

În subsidiar, ambii inculpați

solicită redozarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora.

Temeiul juridic al recursurilor

pentru ambii inculpați îl reprezintă prevederile art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare.

După rejudecare, instanța de fond, a

stabilit în mod corect starea de fapt pe care a încadrat-o în mod legal.

Probele administrate relevă fără

nici un dubiu că în zona respectivă conflictul a avut loc între inculpați pe de

o parte și familia victimei pe de altă parte.

Din raportul de constatare

medico-legală rezultă că victima a suportat mai multe lovituri în zona facială

și un impact cranian pe o suprafață dură.

Coroborând acest act cu depoziția

martorei H.R., rezultă că victima a fost lovită de ambii inculpați. Ea a fost

mai întâi îmbrâncită violent, iar într-o altă fază a conflictului a fost lovită

de inculpați cu pumnii și picioarele, ultima lovitură în cap fiindu-i aplicată

cu ciocanul de lemn de către inculpatul A.G.

Depozițiile martorilor F.E. și H.R.,

constante de altfel, prezintă acțiunile concordante ale celor doi inculpați în

lovirea victimei cu scopul de a înfrânge opunerea acesteia față de acțiunea lor

de sustragere a televizorului din camera alăturată în care se aflau cei doi

martori.

Inculpații au acționat simultan sau

succesiv pentru a anula rezistența victimei și a celor doi martori.

Cunoscând vârsta victimei (74 ani)

și starea în care acesta se afla, inculpații puteau lesne să prevadă că

violențele excesive pe care le-au folosit pentru a înfrânge minima rezistență a

acesteia pot conduce la producerea rezultatului letal.

Situația de fapt susținută de

martorii oculari și, mai ales de actele medico-legale a fost cert stabilită de

instanța de fond, după rejudecare.

În aceste condiții, primul motiv de

recurs, cel referitor la achitarea inculpaților va fi respins ca nefondat.

Tot ca nefondat urmează a fi

respinse recursurile inculpaților pentru cel de-al doilea motiv, cel referitor

la individualizarea pedepselor aplicate.

În apel, după rejudecare, reținând

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C.

pen., pedepsele aplicate au fost de câte 10 ani închisoare pentru fiecare

inculpat.

Reducerea lor nu se mai justifică.

Ținând cont de efectele circumstanțelor atenuante, dar și de modalitatea

concretă de comitere a faptei ca și de statutul de recidivist al fiecărui

inculpat, instanța a redus pedepsele sub minimul special care corespund

scopului coercitiv prevăzut de art. 52 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.G. și D.N.V. împotriva deciziei penale nr. 309 din 20

ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 26 octombrie 2002, la 13 decembrie 2005.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2005.