ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3072/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3072/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. 1. Prin sentința penală 87 din 31 martie 2008, Tribunalul Mureș a

condamnat pe inculpatul K.G.K.R., la pedeapsa de 19 ani închisoare și 6 ani

interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu

aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) și art. 71 C. pen.

A mai condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 9 ani închisoare și

3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit.

c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (

1) și art. 71 C.

pen.

A revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de

6 ani și 8 luni închisoare, aplicată acestui inculpat, prin sentința penală nr.

9/2001 a Tribunalului Sibiu (definitivă prin decizia penală nr. 2868/2001

a C.S.J.), restul de pedeapsă rămas neexecutat

fiind de 806 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedeapsa de 19 ani

închisoare cu pedeapsa de 9 ani închisoare,

aplicate ambele prin această

hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, aceea

de 19 ani închisoare, ce s-a dispus a fi executată în final de inculpat, în

regim de detenție, alături de care a fost aplicată pedeapsa complementară cea

mai grea, aceea a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani, conform prevederilor art. 35 alin. (3)

C. pen.

I s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, timpul reținerii

și al arestării preventive de la 26 noiembrie 2005 la zi și s-a menținut starea

de arest a acestuia, potrivit prevăzută art. 350 alin. (1), art. 160

b

alin. (3) raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, o pereche de

mănuși, o curea de geantă, obiecte de îmbrăcăminte, fragmentele unui telefon,

cioburi de sticlă și 2 cuie metalice, depuse la camera de corpuri delicte a

instanței și înregistrate în registrul special la poziția nr. 4/2006.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1190 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către părțile civile H.C.A. și D.V. și la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 2620 RON.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut următoarele

considerente:

a). Prin sentința penală nr. 39 din 20 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Mureș s-a dispus conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului K.K.R.

din prevederile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în prevederile art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3)

C. pen., respingând ca neîntemeiată cererea de

schimbare a încadrării

juridice a faptei în prevederile art. 176 lit. d)

și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

A fost condamnat inculpatul K.G.K.R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c)

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., la

pedeapsa de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., deducând din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 26 noiembrie 2005

până la zi și în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., i-a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe

durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 300

2

, 160

b

și 148 lit. f) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia arestării

preventive și a menținut această măsură față de inculpat.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de părțile civile H.C.A. și D.V. și a fost obligat inculpatul să

plătească părții civile D.V. suma de 5870 lei cu titlu de pagubă materială și

suma

de 1000 lei lunar cu titlu de rentă

lunară, de la data de 23 noiembrie 2005 până la terminarea studiilor, dar nu

mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de

către partea civilă; să

plătească părților civile H.C.A. și

D.V.,

în calitate de creditori solidari, suma de 20000 de lei, cu titlu de daune

morale, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să

plătească părților civile H.C. și D.V., în calitate de creditori solidari suma

de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș înregistrat la

această instanță la nr. 1141/335/2006 s-a dispus

trimiterea în judecată în

stare de arest preventiv a inculpatului K.K.R.

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) și alin. (3) C. pen.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că, în data de 22 noiembrie 2005,

pe raza comunei Albești, județul Mureș, inculpatul a sustras un telefon mobil,

o sumă de bani și o servietă prin agresarea

victimei D.V., cu

rezultatul decesului victimei.

Din probele dosarului, respectiv declarațiile inculpatului, care a

recunoscut săvârșirea faptei, părților vătămate D.V., H.C., martorilor D.T., P.V.,

P.M.A. și S.E. coroborate cu probele din dosarul de urmărire penală, prima

instanță a reținut că:

Inculpatul avea domiciliul în comuna Albești, însă obișnuia să

vagabondeze pe raza municipiului Sighișoara,

dormind prin podurile de la

WC-urile din gară. În noaptea de 21

noiembrie 2005 a dormit într-un astfel de pod, iar o parte din ziua de 22 a

petrecut-o tot în incinta Gării C.F.R., pe care a părăsit-o abia în jurul orei

16,00. De acolo s-a deplasat la barul T. din comuna Albești, unde a rămas până

în jurul orelor 18,30 - 19,40. Din localul respectiv s-a deplasat la barul

victimei, unde a ajuns în jurul orei 20,00, fiind observat de martorii P.M. și

D.T., s-a așezat la o masă și a comandat o bere și țigări și a început să se

uite la televizor. În timp ce viziona un film artistic, inculpatului i-a venit

ideea de a o tâlhări pe victimă, cunoscând faptul că aceasta locuiește singură,

iar după ora închiderii nu are cine să îi sară în ajutor. După ce a luat

hotărârea, a ieșit din bar cu câteva minute înainte de închidere, a escaladat

un gard de sârmă și a pătruns în curte. A traversat curtea, a ajuns la ușa de

la intrare și constatând că aceasta era neîncuiată, a pătruns în holul casei.

De acolo s-a deplasat în dormitorul victimei, unde s-a apucat să caute prin

dulapuri. Inculpatul purta o pereche de mănuși din material textil, de culoare

albă, pentru a nu lăsa amprente.

În timp ce căuta prin dormitor, la un moment dat a observat că victima

închide ușa barului, așa încât s-a deplasat în holul locuinței, unde a

deșurubat becul din tavan, pentru ca victima să nu poată aprinde lumina și să

îl descopere. După aceea a luat o sticlă de 1 litru de apă de pe

masă, a golit-o de conținut în chiuvetă, a luat-o

de gât și s-a ascuns după

ușă. în momentul în care victima a intrat în

interior și a încercat să aprindă

lumina,

inculpatul a lovit-o cu sticla în cap. Victima a început să strige că o

doare

capul, iar inculpatul a prins-o de gură, a încuiat ușa de la intrare, dar în

acel moment a scăpat-o din mâini, femeia căzând și lovindu-se cu capul de

pragul de la ușa de intrare în sufrageria locuinței. Inculpatul a declarat că

după ce victima a căzut, aceasta a început să horcăie, iar el s-a gândit că

trebuie să o ucidă, pentru a nu fi recunoscut de aceasta și denunțat la

poliție. Inculpatul a hotărât să o stranguleze, scop în care a luat de pe

clanța ușii de la bucătărie o curea de geantă din material textil sintetic, de

culoare neagră, și i-a înfășurat-o în jurul gâtului. A renunțat însă la idee,

întrucât victima nu mai horcăia și a avut impresia că aceasta a decedat. A încercat

să-i ia pulsul, murdărindu-se pe mănuși de sânge, însă nu I-a mai simțit. Din

buzunarele victimei a luat un telefon Nokia 3310 de culoare albastru închis și

o sumă de bani. Apoi, de după ușa din hol a luat o servietă neagră, părăsind

locuința pe același traseu. La colțul gardului s-a oprit, a deschis servieta și

a constatat că în aceasta nu se găseau decât niște documente fără valoare,

abandonând-o în locul respectiv. După aprecierea sa, inculpatul a comis fapta

în jurul orei 22,45 - 23.

După comiterea faptei s-a deplasat la

barul T. din localitate, a

lăsat banii, telefonul și

mănușile într-o clădire părăsită, luând asupra sa

numai 110.000 lei, cu care a consumat o bere și-a cumpărat țigări și a

ieșit

în stradă, fiind ora închiderii. A revenit la locul unde a

depozitat bunurile,

ocazie cu care a

constatat că banii erau în sumă de 7.170.000 lei, legați în

teancuri. A

luat banii și telefonul, abandonând mănușile, după care a luat un taxi și s-a

deplasat în Sighișoara. Cu ocazia audierii inculpatul a indicat exact locul

unde a abandonat mănușile, care au fost ridicate de organele de cercetare.

Potrivit concluziilor expertizei biocriminalistice A.D.N. dispusă în cauză s-a

stabilit că atât mănușile cât și cureaua prezentau urme de

sânge uman, acesta evidențiind un „profil genetic

al unei persoane de sex

feminin identic cu profilul genetic al victimei

D.V.”. Din cuprinsul aceleiași expertize a rezultat că frecvența de regăsire a

profilului genetic al victimei în populația europeană este de 2,66 x 10

18

,

probabilitatea de regăsire a acestui profil

genetic este de 1 la un număr de

4,42 x 10

17

persoane.

În drept, s-a apreciat că fapta

inculpatului K.G.K.R. de a-i

sustrage victimei D.V.,

aflată în locuința ei, pe timp de noapte, bani și bunuri aflate asupra sa, prin

întrebuințarea de acte de violență, care au produs leziuni traumatice, care în

cele din urmă au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave, faptă

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c)

și alin. (3) C. pen.

Deși s-a reținut în rechizitoriu că fapta a fost săvârșită în stare de

recidivă postexecutorie, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

în sensul înlăturării prevăzută 37 lit. b) C.

proc. pen., întrucât inculpatul

era reabilitat de drept la data faptei.

În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei

formulată de partea vătămată, prin apărător la termenul de judecată din 27

octombrie 2006, instanța a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât moartea

victimei a fost cauzată cu praeterintenție, iar nu cu intenție ceea ce a

rezultat atât din declarațiile inculpatului, care erau singurele probe directe

cu privire la detaliile faptei și erau sprijinite și de declarația martorului

P.V., cât și de constatările raportului de

autopsie, din care a

reieșit că loviturile și agresiunile inculpatului

nu au cauzat ele însele decesul, ci șocul psihic și reflex pe care l-a suferit

victima.

În latura civilă, instanța a reținut că

părțile vătămate H.C.

A. și D.V., fiicele victimei, s-au

constituit părți civile în cauză, solicitând despăgubiri civile, după cum

urmează: 50.000 RON cu titlu de daune morale, 5.000 RON cheltuieli de

înmormântare, 1.000 RON lunar cu titlu de rentă de la data comiterii faptei și

până la absolvirea facultății de drept, Sibiu și 70.000 RON cu titlu de daune

morale.

Cum inculpatul a fost de acord cu plata sumelor arătate, în momentul în

care se va elibera și va avea un loc de muncă și cum părțile vătămate au depus

acte în sprijinul unor dintre pretenții, instanța a admis acțiunea civilă, în

ceea ce privește paguba materială.

În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că sumele

solicitate sunt exagerate față de practica judiciară curentă, iar acordarea lor

nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, iar pe de altă parte

s-a avut în vedere și faptul că achiesarea inculpatului la pretențiile civile

nu este condiționată. În altă ordine de idei, instanța a constatat că fiecare

parte civilă a cerut în mod separat daune morale, dar consideră că o asemenea

obligație este indivizibilă prin natura ei, întrucât cauza ei constă în

solidaritatea și afecțiunea din cadrul unei familii, ca urmare este o obligație

in solidum.

Pentru aceste motive, a acordat părților

civile, în calitate de creditori

solidari, doar o parte

din suma solicitată și a respins restul pretențiilor.

b). Apelul declarat de părțile civile H.C.A. și D.V. împotriva

sentinței penale nr. 39/2007 a Tribunalului Mureș a fost respins, ca nefondat,

prin decizia penală nr. 51/ A din 5 iunie

2007

dată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 401/43/2007, prin

aceeași

decizie instanța luând act de retragerea apelului declarat de

inculpatul K.G.K.R. împotriva aceleiași sentințe,

fiind menținută

starea de arest preventiv a acestuia.

c). Prin decizia nr. 4579 din 5 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr.

401/43/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

admis recursul declarat de părțile civile H.C.A.

și D.

V. împotriva deciziei penale date în apel, a casat decizia penală

cât și sentința penală nr. 39/2007 a Tribunalului Mureș, numai cu privire la

latura penală a cauzei și, rejudecând, a dispus conform prevederilor art. 334

C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului K.G.K.R., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c), alin. (3) C. pen.

, în infracțiunea de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. și de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen.

Pe cale de consecință, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Mureș

în vederea rejudecării cauzei sub aspectul noii încadrări juridice date faptei,

fiind însă menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În considerentele deciziei date în recurs, instanța supremă a reținut

că faptele inculpatului de a fi lovit victima cu o sticlă de un litru, în cap,

pentru a putea comite, apoi o tâlhărie, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzută și pedepsită de art.

174, art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen. și nu a infracțiunii de tâlhărie, având ca urmare moartea

victimei, decesul victimei fiind rezultatul unui act intenționat, voit și

acceptat și nu al unui act din culpă, ca urmare a intervenirii unei intenții

depășite.

Pentru a se da posibilitatea efectuării expertizei psihiatrice

obligatorii, necesare în cazul omorului deosebit de grav și pentru a se da

posibilitatea inculpatului de a-și face probe, în raport de noua încadrare

juridică, a trimis cauza în vederea rejudecării la Tribunalul Mureș.

d). Această instanță, primind cauza spre rejudecare în primă instanță,

înregistrată sub nr. de dosar 5353/R/2007 (nr. vechi 401/43/2007), având în

vedere indicațiile date de către instanța de recurs și care vizează exclusiv

latura penală a cauzei a procedat la citarea părților în vederea clarificării

aspectelor menționate în decizia de recurs, obligatorie pentru această

instanță.

Astfel, s-a procedat la efectuarea expertizei medico-legale

psihiatrice, din raportul de expertiză depus la

dosar rezultând împrejurarea

că inculpatul K.G.K.R. prezintă

diagnosticul „tulburare de personalitate de tip disocial”, dar păstrează

capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale, iar în ceea ce

privește

discernământul acesta este păstrat în raport cu fapta pentru care

este

cercetat.

În ceea ce privește cererile de probațiune ale părților s-a observat

faptul că părțile civile, deși au propus noi probe testimoniale, ulterior, ele

au renunțat la administrarea lor.

De asemenea, inculpatul K.G.K.R., nu a

dorit să facă noi

declarații în fața acestei instanțe și

nici nu a avut probe noi de propus în vederea administrării lor în această fază

procesuală.

Așadar, având în vedere aceste

împrejurări, indicațiile date de către instanța de recurs prin decizia

amintită, precum și probele administrate cu

ocazia

judecății în primă instanță, cât și după casarea cu trimitere spre rejudecare

această instanță a reținut că starea de fapt, cum a fost ea inițial reținută,

este corectă, fiind cea care reiese din ansamblul probelor cauzei, aspect

relevat și de către instanța de control judiciar în recurs.

Față de această stare de fapt, așa cum a

fost ea relevată de probele

dosarului, s-a apreciat de

către instanța de recurs, prin decizia amintită, ale cărei dispoziții sunt

obligatorii pentru instanța de fond, că în drept, fapta inculpatului K.G.K.R.,

de a-i aplica lovituri victimei D.L. aflată în locuința sa, pe timp de noapte,

în scopul de a comite o tâlhărie, prin însușirea prin acte de violență, de

bunuri ale acesteia, precum și aceea de a suprima viața victimei, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen., dar și ale

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit.

d) C. pen., câtă vreme inculpatul a acționat cu intenție directă, el prevăzând

rezultatul faptei sale și urmărindu-l în acest sens

Dovedită fiind existența infracțiunilor, vinovăția inculpatului, precum

și împrejurarea că acesta răspunde din punct

de vedere penal, instanța l-a

condamnat pe inculpat, în conformitate cu

prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

,

la o pedeapsă de 19 ani închisoare și 6 ani interzicerea

exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și la o pedeapsă de 9 ani

închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Aceste pedepse au fost stabilite în

conformitate cu prevederile art. 52

și ale art. 72 C.

pen., ținând cont și de dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) și ale art. 71 C.

pen. Astfel, inculpatul a acționat cu premeditare în ceea ce privește intenția

sa de a-și însuși bunurile victimei, iar apoi în ceea ce privește agresarea și

suprimarea vieții victimei, el a făcut pregătiri în acest sens, a deșurubat

becul din holul locuinței victimei și a golit o sticlă de conținutul ei, sticlă

cu care a lovit-o apoi pe victimă în cap. De asemenea, relevant este și faptul

că inculpatul a acționat în locuința victimei, pe timp de noapte, cunoscând

faptul că aceasta locuia singură. în ceea ce privește circumstanțele personale

ale inculpatului, este relevantă poziția sa procesuală: el a recunoscut acuzele

aduse, din chiar momentul identificării sale și apoi al reținerii lui, poziție

pe care și-a menținut-o și pe parcursul judecății, manifestându-și și regretul

relativ la cele petrecute. Deși inculpatul avea antecedente penale, conform

fișei de cazier judiciar, ulterior, prin sentința penală nr. 261 din 16 iunie

2006 a Judecătoriei Sighișoara, s-a constatat intervenită reabilitarea sa,

astfel că dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., au fost înlăturate de către instanța

de control judiciar din recurs. Pe lângă toate aceste circumstanțe personale

relevante sunt însă și celelalte aspecte vizând latura subiectivă, relativă la

scopul și mobilul acestor infracțiuni, dar și latura obiectivă a cauzei,

referitor la violența cu care inculpatul a acționat, numărul și intensitatea

acțiunilor acestuia, a lovit-o pe victimă, a ținut-o de gură, a strangulat-o,

etc., toate acestea în vederea însușirii de bunuri ale victimei dar și a

suprimării vieții ei pentru a nu-l putea recunoaște

ulterior.

B. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au înțeles să promoveze

apel atât inculpatul K.K.R., cât și părțile civile H.C.A. și D.V.

În calea de atac exercitată de către

părțile civile și motivată, oral, de

către apărătorul ales

al acestora, s-a susținut faptul că hotărârea instanței de fond se impune a fi

reformată în sensul de a se dispune majorarea cuantumului pedepsei aplicate

inculpatului, pentru fiecare dintre

infracțiunile

comise. S-a susținut faptul că decesul victimei a cauzat fiicelor

sale

însemnate prejudicii moral-afective, în condițiile în care tatăl lor

decedând cu câțiva ani înainte, mama lor

constituia singurul lor sprijin.

În apelul declarat de către inculpat s-a solicitat admiterea căii de

atac, desființarea parțială a hotărârii atacate și, rejudecându-se cauza,

pentru infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină, să se dispună aplicarea

unor pedepse în cuantum mai redus, sub minimul

special prevăzut de lege

cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 și 76 C. pen., în subsidiar, s-a solicitat aplicarea unor pedepse

orientate spre minimul special.

S-a arătat de către inculpat în memoriul

cuprinzând motivele de apel

că sentința penală atacată cu

privire la individualizarea și cuantumul pedepselor care i s-au aplicat, este

criticabilă, deoarece instanța de fond nu a dat curs tuturor exigențelor

dispozițiilor art. 72 C. pen. și nu a manifestat o atitudine moderată și echilibrată

la stabilirea pedepsei. În aceste condiții apare ca îndoielnică necesitatea

aplicării în vederea realizării scopului pedepsei a unei pedepse rezultante în

cuantum de 19

ani închisoare, pedeapsă pe

care o consider exagerată.

A mai arătat că ținând seama că s-a aflat la momentul săvârșirii

faptelor la primul conflict cu legea penală, a avut o conduită bună anterior

săvârșirii infracțiunilor, a manifestat o conduită procesuală constant sinceră,

provine dintr-o familie organizată unde a primit o bună educație,

și a fost de acord cu repararea pagubei

pricinuite prin plata despăgubirilor bănești solicitate de părțile civile, se

impunea ca instanța de fond să rețină aceste împrejurări ca circumstanțe

atenuante judiciare, și să-i stabilească

pedepse sub minimum special

prevăzut de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen.

și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen.,

sau cel puțin

să conducă la orientarea pedepselor spre minimul special

prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 51/ A din 6 august

2008 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de către inculpatul K.G.K.R. și de către părțile civile H.C.A.,

menținându-e starea de arest preventiv a inculpatului.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile și

inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei, pentru motivele arătate pe larg în practicaua

prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că acestea nu sunt întemeiate.

Instanța de fond a stabilit în mod

corespunzător împrejurările în care

a fost comisă fapta,

încadrarea juridică

ce a fost dată acesteia, luând în

considerare decizia instanței de control judiciar, precum și vinovăția inculpatului,

date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând,

totodată, în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel

că, în mod corect, instanța de apel a respins apelurile declarate în cauză, ca

nefondate.

Circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în

atitudinea sa sinceră și lipsa antecedentelor

penale, faptul că are o familie

organizată unde a primit o bună

educație, precum și împrejurarea că a fost de acord să despăgubească părțile

vătămate, au fost avute în vedere

de

instanța de fond care a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat peste

minimul

de 15 ani prevăzută de art. 175 lit. b) C. pen., până la jumătatea

dintre minimul și maximul prevăzut de lege.

Solicitarea inculpatului de a se

reține

circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepsei

sub

minimul special sau, într-o altă variantă, reducerea pedepsei spre minimul

special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute

în sarcina sa, este nejustificată întrucât fapta

comisă de acesta este de o

gravitate deosebită, atât prin modalitatea de

săvârșire, cât și prin consecința produsă. Astfel, luând în considerare faptul

că inculpatul a aplicat multiple lovituri victimei D.L., aflată în locuința sa,

pe timp de noapte, în scopul de a comite o tâlhărie, prin însușirea, prin acte

de violență, de bunuri ale acesteia, pentru ca apoi să suprime viața victimei

în scopul de a nu-l putea recunoaște ulterior, faptă ce denotă

lipsa de respect a acestuia față de una din

valorile umane fundamentale,

viața unui persoane, se constată că fapta

inculpatului, deși singulară, prezintă în concret un pericol social ridicat.

De altfel, pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al

condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere

corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens

în care reducerea pedepsei aplicată inculpatului

ar conduce la deturnarea

scopului general al pedepsei.

În altă ordine de idei, recursurile declarate de părțile civile, ce

vizează majorarea pedepsei aplicate inculpatului, sunt de asemenea nefondate,

întrucât pedeapsa rezultantă, de 19 ani închisoare, este suficientă pentru

reeducarea inculpatului, având în vedere atât vârsta acestuia, poziția

procesuală sinceră, manifestată nu doar printr-o atitudine de regret a faptei

cât și printr-un sprijin efectiv dat organelor de

urmărire penală în vederea administrării probelor, precum și modul în

care

a înțeles să rezolve pretențiile părților civile.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, recursurile formulate de inculpat și părțile civile, constatând că

pedeapsa

aplicată de instanța de fond și

menținută în apel este bine dozată și nu se

justifică

reducerea/majorarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de

executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii

penale.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va

computa durata arestării

preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul K.G.

K.R. și părțile civile H.C.A. și D.V.

Împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 6 august 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat K.G.K.R. reținerea

și arestarea preventivă de la 26 noiembrie 2005 la 1 octombrie 2008.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 lei fiecare

reprezentând cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1

octombrie 2008.