ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3072/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. Prin sentința penală 87 din 31 martie 2008, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul K.G.K.R., la pedeapsa de 19 ani închisoare și 6 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) și art. 71 C. pen. A mai condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. ( 1) și art. 71 C. pen.

A revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare, aplicată acestui inculpat, prin sentința penală nr. 9/2001 a Tribunalului Sibiu (definitivă prin decizia penală nr. 2868/2001 a C.S.J.), restul de pedeapsă rămas neexecutat fiind de 806 zile închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedeapsa de 19 ani închisoare cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicate ambele prin această hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 19 ani închisoare, ce s-a dispus a fi executată în final de inculpat, în regim de detenție, alături de care a fost aplicată pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani, conform prevederilor art. 35 alin. (3) C. pen.

I s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin (1) lit. a) și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 noiembrie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia, potrivit prevăzută art. 350 alin. (1), art. 160 b alin. (3) raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, o pereche de mănuși, o curea de geantă, obiecte de îmbrăcăminte, fragmentele unui telefon, cioburi de sticlă și 2 cuie metalice, depuse la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrate în registrul special la poziția nr. 4/2006.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1190 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile H.C.A. și D.V. și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 2620 RON. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente: a). Prin sentința penală nr. 39 din 20 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș s-a dispus conform prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului K.K.R. din prevederile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în prevederile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., respingând ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în prevederile art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

A fost condamnat inculpatul K.G.K.R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., deducând din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 26 noiembrie 2005 până la zi și în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 300 2 , 160 b și 148 lit. f) C. proc.

pen., a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a menținut această măsură față de inculpat. În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H.C.A. și D.V. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D.V. suma de 5870 lei cu titlu de pagubă materială și suma de 1000 lei lunar cu titlu de rentă lunară, de la data de 23 noiembrie 2005 până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de către partea civilă; să plătească părților civile H.C.A. și D.V., în calitate de creditori solidari, suma de 20000 de lei, cu titlu de daune morale, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părților civile H.C. și D.V., în calitate de creditori solidari suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș înregistrat la această instanță la nr. 1141/335/2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului K.K.R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că, în data de 22 noiembrie 2005, pe raza comunei Albești, județul Mureș, inculpatul a sustras un telefon mobil, o sumă de bani și o servietă prin agresarea victimei D.V., cu rezultatul decesului victimei. Din probele dosarului, respectiv declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, părților vătămate D.V., H.C., martorilor D.T., P.V., P.M.A. și S.E. coroborate cu probele din dosarul de urmărire penală, prima instanță a reținut că: Inculpatul avea domiciliul în comuna Albești, însă obișnuia să vagabondeze pe raza municipiului Sighișoara, dormind prin podurile de la WC-urile din gară. În noaptea de 21 noiembrie 2005 a dormit într-un astfel de pod, iar o parte din ziua de 22 a petrecut-o tot în incinta Gării C.F.R., pe care a părăsit-o abia în jurul orei 16,00.

De acolo s-a deplasat la barul T. din comuna Albești, unde a rămas până în jurul orelor 18,30 - 19,40. Din localul respectiv s-a deplasat la barul victimei, unde a ajuns în jurul orei 20,00, fiind observat de martorii P.M. și D.T., s-a așezat la o masă și a comandat o bere și țigări și a început să se uite la televizor. În timp ce viziona un film artistic, inculpatului i-a venit ideea de a o tâlhări pe victimă, cunoscând faptul că aceasta locuiește singură, iar după ora închiderii nu are cine să îi sară în ajutor. După ce a luat hotărârea, a ieșit din bar cu câteva minute înainte de închidere, a escaladat un gard de sârmă și a pătruns în curte. A traversat curtea, a ajuns la ușa de la intrare și constatând că aceasta era neîncuiată, a pătruns în holul casei.

De acolo s-a deplasat în dormitorul victimei, unde s-a apucat să caute prin dulapuri. Inculpatul purta o pereche de mănuși din material textil, de culoare albă, pentru a nu lăsa amprente. În timp ce căuta prin dormitor, la un moment dat a observat că victima închide ușa barului, așa încât s-a deplasat în holul locuinței, unde a deșurubat becul din tavan, pentru ca victima să nu poată aprinde lumina și să îl descopere. După aceea a luat o sticlă de 1 litru de apă de pe masă, a golit-o de conținut în chiuvetă, a luat-o de gât și s-a ascuns după ușă. în momentul în care victima a intrat în interior și a încercat să aprindă lumina, inculpatul a lovit-o cu sticla în cap. Victima a început să strige că o doare capul, iar inculpatul a prins-o de gură, a încuiat ușa de la intrare, dar în acel moment a scăpat-o din mâini, femeia căzând și lovindu-se cu capul de pragul de la ușa de intrare în sufrageria locuinței.

Inculpatul a declarat că după ce victima a căzut, aceasta a început să horcăie, iar el s-a gândit că trebuie să o ucidă, pentru a nu fi recunoscut de aceasta și denunțat la poliție. Inculpatul a hotărât să o stranguleze, scop în care a luat de pe clanța ușii de la bucătărie o curea de geantă din material textil sintetic, de culoare neagră, și i-a înfășurat-o în jurul gâtului. A renunțat însă la idee, întrucât victima nu mai horcăia și a avut impresia că aceasta a decedat. A încercat să-i ia pulsul, murdărindu-se pe mănuși de sânge, însă nu I-a mai simțit. Din buzunarele victimei a luat un telefon Nokia 3310 de culoare albastru închis și o sumă de bani. Apoi, de după ușa din hol a luat o servietă neagră, părăsind locuința pe același traseu.

La colțul gardului s-a oprit, a deschis servieta și a constatat că în aceasta nu se găseau decât niște documente fără valoare, abandonând-o în locul respectiv. După aprecierea sa, inculpatul a comis fapta în jurul orei 22,45 - 23. După comiterea faptei s-a deplasat la barul T. din localitate, a lăsat banii, telefonul și mănușile într-o clădire părăsită, luând asupra sa numai 110.000 lei, cu care a consumat o bere și-a cumpărat țigări și a ieșit în stradă, fiind ora închiderii. A revenit la locul unde a depozitat bunurile, ocazie cu care a constatat că banii erau în sumă de 7.170.000 lei, legați în teancuri. A luat banii și telefonul, abandonând mănușile, după care a luat un taxi și s-a deplasat în Sighișoara.

Cu ocazia audierii inculpatul a indicat exact locul unde a abandonat mănușile, care au fost ridicate de organele de cercetare. Potrivit concluziilor expertizei biocriminalistice A.D.N. dispusă în cauză s-a stabilit că atât mănușile cât și cureaua prezentau urme de sânge uman, acesta evidențiind un „profil genetic al unei persoane de sex feminin identic cu profilul genetic al victimei D.V.”. Din cuprinsul aceleiași expertize a rezultat că frecvența de regăsire a profilului genetic al victimei în populația europeană este de 2,66 x 10 18 , probabilitatea de regăsire a acestui profil genetic este de 1 la un număr de 4,42 x 10 17 persoane. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului K.G.K.R.

de a-i sustrage victimei D.V., aflată în locuința ei, pe timp de noapte, bani și bunuri aflate asupra sa, prin întrebuințarea de acte de violență, care au produs leziuni traumatice, care în cele din urmă au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen. Deși s-a reținut în rechizitoriu că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării prevăzută 37 lit. b) C. proc. pen., întrucât inculpatul era reabilitat de drept la data faptei.

În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de partea vătămată, prin apărător la termenul de judecată din 27 octombrie 2006, instanța a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât moartea victimei a fost cauzată cu praeterintenție, iar nu cu intenție ceea ce a rezultat atât din declarațiile inculpatului, care erau singurele probe directe cu privire la detaliile faptei și erau sprijinite și de declarația martorului P.V., cât și de constatările raportului de autopsie, din care a reieșit că loviturile și agresiunile inculpatului nu au cauzat ele însele decesul, ci șocul psihic și reflex pe care l-a suferit victima. În latura civilă, instanța a reținut că părțile vătămate H.C.

A. și D.V., fiicele victimei, s-au constituit părți civile în cauză, solicitând despăgubiri civile, după cum urmează: 50.000 RON cu titlu de daune morale, 5.000 RON cheltuieli de înmormântare, 1.000 RON lunar cu titlu de rentă de la data comiterii faptei și până la absolvirea facultății de drept, Sibiu și 70.000 RON cu titlu de daune morale. Cum inculpatul a fost de acord cu plata sumelor arătate, în momentul în care se va elibera și va avea un loc de muncă și cum părțile vătămate au depus acte în sprijinul unor dintre pretenții, instanța a admis acțiunea civilă, în ceea ce privește paguba materială. În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că sumele solicitate sunt exagerate față de practica judiciară curentă, iar acordarea lor nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, iar pe de altă parte s-a avut în vedere și faptul că achiesarea inculpatului la pretențiile civile nu este condiționată.

În altă ordine de idei, instanța a constatat că fiecare parte civilă a cerut în mod separat daune morale, dar consideră că o asemenea obligație este indivizibilă prin natura ei, întrucât cauza ei constă în solidaritatea și afecțiunea din cadrul unei familii, ca urmare este o obligație in solidum. Pentru aceste motive, a acordat părților civile, în calitate de creditori solidari, doar o parte din suma solicitată și a respins restul pretențiilor. b). Apelul declarat de părțile civile H.C.A. și D.V. împotriva sentinței penale nr. 39/2007 a Tribunalului Mureș a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 51/ A din 5 iunie 2007 dată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 401/43/2007, prin aceeași decizie instanța luând act de retragerea apelului declarat de inculpatul K.G.K.R.

împotriva aceleiași sentințe, fiind menținută starea de arest preventiv a acestuia. c). Prin decizia nr. 4579 din 5 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 401/43/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de părțile civile H.C.A. și D. V. împotriva deciziei penale date în apel, a casat decizia penală cât și sentința penală nr. 39/2007 a Tribunalului Mureș, numai cu privire la latura penală a cauzei și, rejudecând, a dispus conform prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului K.G.K.R., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c), alin. (3) C. pen.

, în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. și de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. Pe cale de consecință, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Mureș în vederea rejudecării cauzei sub aspectul noii încadrări juridice date faptei, fiind însă menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În considerentele deciziei date în recurs, instanța supremă a reținut că faptele inculpatului de a fi lovit victima cu o sticlă de un litru, în cap, pentru a putea comite, apoi o tâlhărie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen.

și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. și nu a infracțiunii de tâlhărie, având ca urmare moartea victimei, decesul victimei fiind rezultatul unui act intenționat, voit și acceptat și nu al unui act din culpă, ca urmare a intervenirii unei intenții depășite. Pentru a se da posibilitatea efectuării expertizei psihiatrice obligatorii, necesare în cazul omorului deosebit de grav și pentru a se da posibilitatea inculpatului de a-și face probe, în raport de noua încadrare juridică, a trimis cauza în vederea rejudecării la Tribunalul Mureș. d). Această instanță, primind cauza spre rejudecare în primă instanță, înregistrată sub nr. de dosar 5353/R/2007 (nr. vechi 401/43/2007), având în vedere indicațiile date de către instanța de recurs și care vizează exclusiv latura penală a cauzei a procedat la citarea părților în vederea clarificării aspectelor menționate în decizia de recurs, obligatorie pentru această instanță.

Astfel, s-a procedat la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, din raportul de expertiză depus la dosar rezultând împrejurarea că inculpatul K.G.K.R. prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip disocial”, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, iar în ceea ce privește discernământul acesta este păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. În ceea ce privește cererile de probațiune ale părților s-a observat faptul că părțile civile, deși au propus noi probe testimoniale, ulterior, ele au renunțat la administrarea lor. De asemenea, inculpatul K.G.K.R., nu a dorit să facă noi declarații în fața acestei instanțe și nici nu a avut probe noi de propus în vederea administrării lor în această fază procesuală.

Așadar, având în vedere aceste împrejurări, indicațiile date de către instanța de recurs prin decizia amintită, precum și probele administrate cu ocazia judecății în primă instanță, cât și după casarea cu trimitere spre rejudecare această instanță a reținut că starea de fapt, cum a fost ea inițial reținută, este corectă, fiind cea care reiese din ansamblul probelor cauzei, aspect relevat și de către instanța de control judiciar în recurs. Față de această stare de fapt, așa cum a fost ea relevată de probele dosarului, s-a apreciat de către instanța de recurs, prin decizia amintită, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru instanța de fond, că în drept, fapta inculpatului K.G.K.R., de a-i aplica lovituri victimei D.L.

aflată în locuința sa, pe timp de noapte, în scopul de a comite o tâlhărie, prin însușirea prin acte de violență, de bunuri ale acesteia, precum și aceea de a suprima viața victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., dar și ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. d) C. pen., câtă vreme inculpatul a acționat cu intenție directă, el prevăzând rezultatul faptei sale și urmărindu-l în acest sens Dovedită fiind existența infracțiunilor, vinovăția inculpatului, precum și împrejurarea că acesta răspunde din punct de vedere penal, instanța l-a condamnat pe inculpat, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. , la o pedeapsă de 19 ani închisoare și 6 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și la o pedeapsă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Aceste pedepse au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 52 și ale art. 72 C. pen., ținând cont și de dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) și ale art. 71 C. pen.

Astfel, inculpatul a acționat cu premeditare în ceea ce privește intenția sa de a-și însuși bunurile victimei, iar apoi în ceea ce privește agresarea și suprimarea vieții victimei, el a făcut pregătiri în acest sens, a deșurubat becul din holul locuinței victimei și a golit o sticlă de conținutul ei, sticlă cu care a lovit-o apoi pe victimă în cap. De asemenea, relevant este și faptul că inculpatul a acționat în locuința victimei, pe timp de noapte, cunoscând faptul că aceasta locuia singură. în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, este relevantă poziția sa procesuală: el a recunoscut acuzele aduse, din chiar momentul identificării sale și apoi al reținerii lui, poziție pe care și-a menținut-o și pe parcursul judecății, manifestându-și și regretul relativ la cele petrecute.

Deși inculpatul avea antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar, ulterior, prin sentința penală nr. 261 din 16 iunie 2006 a Judecătoriei Sighișoara, s-a constatat intervenită reabilitarea sa, astfel că dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., au fost înlăturate de către instanța de control judiciar din recurs. Pe lângă toate aceste circumstanțe personale relevante sunt însă și celelalte aspecte vizând latura subiectivă, relativă la scopul și mobilul acestor infracțiuni, dar și latura obiectivă a cauzei, referitor la violența cu care inculpatul a acționat, numărul și intensitatea acțiunilor acestuia, a lovit-o pe victimă, a ținut-o de gură, a strangulat-o, etc., toate acestea în vederea însușirii de bunuri ale victimei dar și a suprimării vieții ei pentru a nu-l putea recunoaște ulterior.

B. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au înțeles să promoveze apel atât inculpatul K.K.R., cât și părțile civile H.C.A. și D.V. În calea de atac exercitată de către părțile civile și motivată, oral, de către apărătorul ales al acestora, s-a susținut faptul că hotărârea instanței de fond se impune a fi reformată în sensul de a se dispune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre infracțiunile comise. S-a susținut faptul că decesul victimei a cauzat fiicelor sale însemnate prejudicii moral-afective, în condițiile în care tatăl lor decedând cu câțiva ani înainte, mama lor constituia singurul lor sprijin.

În apelul declarat de către inculpat s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea parțială a hotărârii atacate și, rejudecându-se cauza, pentru infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină, să se dispună aplicarea unor pedepse în cuantum mai redus, sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., în subsidiar, s-a solicitat aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special. S-a arătat de către inculpat în memoriul cuprinzând motivele de apel că sentința penală atacată cu privire la individualizarea și cuantumul pedepselor care i s-au aplicat, este criticabilă, deoarece instanța de fond nu a dat curs tuturor exigențelor dispozițiilor art. 72 C. pen.

și nu a manifestat o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea pedepsei. În aceste condiții apare ca îndoielnică necesitatea aplicării în vederea realizării scopului pedepsei a unei pedepse rezultante în cuantum de 19 ani închisoare, pedeapsă pe care o consider exagerată. A mai arătat că ținând seama că s-a aflat la momentul săvârșirii faptelor la primul conflict cu legea penală, a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunilor, a manifestat o conduită procesuală constant sinceră, provine dintr-o familie organizată unde a primit o bună educație, și a fost de acord cu repararea pagubei pricinuite prin plata despăgubirilor bănești solicitate de părțile civile, se impunea ca instanța de fond să rețină aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare, și să-i stabilească pedepse sub minimum special prevăzut de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen.

și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., sau cel puțin să conducă la orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 51/ A din 6 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul K.G.K.R. și de către părțile civile H.C.A., menținându-e starea de arest preventiv a inculpatului. C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile și inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, pentru motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acestea nu sunt întemeiate. Instanța de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta, încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, luând în considerare decizia instanței de control judiciar, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanța de apel a respins apelurile declarate în cauză, ca nefondate.

Circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră și lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie organizată unde a primit o bună educație, precum și împrejurarea că a fost de acord să despăgubească părțile vătămate, au fost avute în vedere de instanța de fond care a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat peste minimul de 15 ani prevăzută de art. 175 lit. b) C. pen., până la jumătatea dintre minimul și maximul prevăzut de lege. Solicitarea inculpatului de a se reține circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special sau, într-o altă variantă, reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, este nejustificată întrucât fapta comisă de acesta este de o gravitate deosebită, atât prin modalitatea de săvârșire, cât și prin consecința produsă.

Astfel, luând în considerare faptul că inculpatul a aplicat multiple lovituri victimei D.L., aflată în locuința sa, pe timp de noapte, în scopul de a comite o tâlhărie, prin însușirea, prin acte de violență, de bunuri ale acesteia, pentru ca apoi să suprime viața victimei în scopul de a nu-l putea recunoaște ulterior, faptă ce denotă lipsa de respect a acestuia față de una din valorile umane fundamentale, viața unui persoane, se constată că fapta inculpatului, deși singulară, prezintă în concret un pericol social ridicat. De altfel, pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicată inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.

În altă ordine de idei, recursurile declarate de părțile civile, ce vizează majorarea pedepsei aplicate inculpatului, sunt de asemenea nefondate, întrucât pedeapsa rezultantă, de 19 ani închisoare, este suficientă pentru reeducarea inculpatului, având în vedere atât vârsta acestuia, poziția procesuală sinceră, manifestată nu doar printr-o atitudine de regret a faptei cât și printr-un sprijin efectiv dat organelor de urmărire penală în vederea administrării probelor, precum și modul în care a înțeles să rezolve pretențiile părților civile. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpat și părțile civile, constatând că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel este bine dozată și nu se justifică reducerea/majorarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul K.G. K.R. și părțile civile H.C.A. și D.V. Împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 6 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat K.G.K.R. reținerea și arestarea preventivă de la 26 noiembrie 2005 la 1 octombrie 2008. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 octombrie 2008.