ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 18 martie 2009 a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.N. (fiul lui N. și D.), la pedeapsa închisorii de 17 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 1485 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei Sibiu, și s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 16 octombrie 2008 emis pe numele inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 Dosar nr. 2344/85/2008 nu a fost pus în executare.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M. (fiul lui N. și D.), la pedeapsa închisorii de 17 ani, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 16 octombrie 2008 emis pe numele inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 Dosar nr. 2344/85/2008 nu a fost pus în executare.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G.C. (fiul lui G. și A., la pedeapsa închisorii de 17 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen.

s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194 din 15 februarie 2006 a Judecătoriei Sibiu, și s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 26 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile B.E., și Ș.L.G., și au fost obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 2202,46 lei cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă B.E., și la plata daunelor morale de câte 50.000 lei către fiecare din părțile civile B.E. și Ș.L.G. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș.A.L., prin reprezentant legal, Ș.L.G., și au fost obligați inculpații în solidar la plata daunelor morale de 50.000 lei către partea civilă și la plata unor despăgubiri periodice civile în sumă de 150 lei, începând cu data de 01 aprilie 2008 și până la majoratul părții civile, sau alte dispoziții ale instanței.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu în faza de judecată. În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.E., de 900 lei și către partea civilă Ș.G. de 1.000 lei, câte 640 lei pentru fiecare inculpat. Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 01 aprilie 2008, în jurul orelor 2000, victima Ș.S.C., însoțită de martorii A.T.G., A.N. și A.T., se întorcea cu căruța de la saivane spre satul Nou.

În locul numit D.Z. aceștia s-au întâlnit cu cei trei inculpați care se deplasau cu căruța inculpaților H., înspre saivane. La un moment dat, cei trei inculpați au sărit din căruță, inculpatul H.M. având în mână o furcă, inculpatul H.N. având asupra sa un topor iar inculpatul P.G.C. fiind înarmat cu o sapă, hotărâți să atace victima, sens în care inculpatul H.N. a înjurat victima încercând să determine verbal martorii să nu intervină în conflictul lor cu victima. Prin spatele căruței, inculpatul H.M. a lovit victima cu furca pe care o avea asupra sa, în spate, iar inculpatul P. a lovit-o cu coda sapei, la nivelul umărului, fapt ce a determinat-o pe acesta să fugă de la locul incidentului, spre vale, cei trei inculpați pornind în urma victimei, fiecare fiind înarmat.

După aproximativ 400 de metri victima a fost ajunsă de către inculpați care, cu ajutorul obiectelor cu care erau înarmați, au lovit-o în zone anatomice vitale, determinând producerea unei hemoragii externe consecutive unei amputații cvasitotale de membru inferior stâng la nivelul genunchiului, care au determinat moartea victimei (fila 38 dosar urmărire penală).

De asemenea, raportul de constatare medico-legală a constatat, la autopsia victimei, prezența unor leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur de formă alungită, leziunile traumatice fiind produse prin loviri active repetate, aplicate din poziții variabile în timp, leziunile de la nivelul capului fiind produse prin lovire dinapoia-înaintea victimei cu un corp tăietor despicător, iar cele de la nivelul genunchiului stâng, prin lovire repetată cu un corp tăietor-despicător, cu victima probabil căzută la pământ (posibil în stare de inconștiență datorită leziunilor de la nivelul capului - filele 33-39 dosar urmărire penală). Deși au realizat că loviturile aplicate au afectat grav starea de sănătate a victimei, acesta având nevoie urgentă de investigație medicală, inculpații au abandonat victima pe câmp, în acest sens, martorul A.N.

(fila 197 dosar fond) relatând faptul că, după incident, unul dintre inculpați a afirmat că „au omorât victima". În momentul imediat următor comiterii faptei, inculpații au părăsit localitatea Nou, inculpatul P.G.C., fiind depistat în municipiul Curtea de Argeș, județul Argeș, iar ceilalți doi inculpați părăsind țara. Sub aspectul contribuției fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, împrejurare contestată de inculpatul P.G.C., care, a invocat faptul că el nu a lovit victima ci doar ceilalți doi inculpați au exercitat acte de violență asupra victimei, tribunalul a constatat, din cuprinsul raportului medico-legal, că leziunile victimei sunt numeroase, localizate atât la nivelul capului, cât și la nivelul membrelor superioare și inferioare, ele fiind determinate de lovirea cu un corp tăietor despicător, dar și de un corp dur alungit, posibil cu coda unei sape, obiect pe care inculpatul P. l-a avut asupra sa în momentul atacării victimei.

Este adevărat că decesul victimei s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei amputații cvasitotale de membru inferior stâng, însă aceste leziuni au fost produse pe fondul stării de inconștiență a victimei, datorită leziunilor de la nivelul capului, acestea din urmă fund produse cu un corp tăietor despicător, ele producând fracturi la nivelul capului. În acest context, tribunalul a apreciat că inculpații au acționat împreună, lovind concomitent victima, în cadrul unei activități indivizibile și în realizarea aceleași intenții de a suprima viața victimei, toți inculpații fiind conștienți de urmările pe care le va produce fapta lor, acceptând consecințele acțiunii lor comune.

Ca atare, susținerea inculpatului P.G.C., potrivit căreia el nu a participat cu acte materiale la uciderea victimei, s-a constatat a fi în afara probatoriului administrat în cauză, în condițiile în care victima prezenta leziuni multiple, unele produse cu un corp de formă alungită (fila 98 dosar urmărire penală) iar martorii A.T., A.T.G. și A.N. (filele 196, 197, 283 dosar fond) confirmând faptul că și inculpatul P., în prima fază a incidentului, a lovit victima cu coada sapei, iar, în a doua fază a urmărit victima fiind înarmat cu aceeași sapă.

În consecință, fapta inculpaților de a aplica victimei, lovituri multiple, cu o sapă, toporul și furca, care i-au cauzat leziuni traumatice grave, inclusiv o amputație cvasitotală a membrului inferior stâng, și de a o abandona în câmp, deși acesta avea nevoie de ajutor medical de urgență, determinând, în acest fel, decesul victimei, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Sub aspectul încadrării juridice a faptei, tribunalul a constatat că fapta inculpaților se încadrează în infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită prin cruzimi, întrucât inculpații au aplicat multiple lovituri intense, la nivelul capului, care au determinat starea de inconștiență a victimei, pentru ca, apoi, să îi secționeze piciorul stâng cu toporul.

Pe de altă parte, inculpații, cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, au invocat existența, unei contribuții a victimei la producerea incidentului, constând în aceea că acesta din urmă a făcut aluzii de natură sexuală la adresa inculpaților H.N. și P.G.C., având un comportament violent la adresa inculpaților, însă, în contextul în care a fost comisă fapta, s-a reținut că, starea conflictuală anterior existentă între părți a favorizat săvârșirea faptei, fără, însă, a se putea reține existența unei provocări sau a unei contribuții a victimei la săvârșirea acesteia. Astfel, martorii prezenți la începutul incidentului, au relatat faptul că victima nu a adresat nici un cuvânt inculpaților, având o atitudine pasivă față de aceștia, inculpații fiind cei care au pornit incidentul prin faptul că au coborât din căruță înarmați și cu intenția de a ataca pe victimă.

În consecință, tribunalul, reținând aplicabilitatea, în speță, a circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 pct. 1 lit. a) C. pen., respectiv, săvârșirea faptei de trei persoane împreună, a aplicat acestora o pedeapsă de 17 ani închisoare. Față de dispozițiile art. 176 pct. 1 alin. ultim C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen., tribunalul a aplicat acestora și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

De asemenea, față de împrejurarea că inculpații vor fi condamnați la pedeapsa închisorii, în baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis acestora exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe durata executării pedepsei, apreciind că, față de natura faptei săvârșite (infracțiuni contra vieții unei persoane), de gravitatea acesteia (fapta prezentând un grad ridicat de pericol social), de împrejurările în care a fost comisă fapta (prin cruzimi, de către trei persoane împreună, toate înarmate cu obiecte variate, asupra victimei care nu s-a putut apăra), dar și de persoana inculpaților (doi dintre ei fiind recidiviști), s-a impus a fi interzise drepturile electorale, dar și dreptul de a fi tutori sau curatori, inculpații neavând calitățile morale pentru a putea îndeplinii aceste atribuții.

Potrivit fișei de cazier a inculpatului H.N. (fila 144 dosar urmărire penală), acesta a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, prin sentința penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), alin. (2) lit. a) C. pen., fiind arestat la data de 09 septembrie 2006 și eliberat condiționat la data de 19 februarie 2008 cu un rest de pedeapsă de executat de 383 zile.

În această situație, inculpatul, săvârșind o infracțiune de omor deosebit de grav, după liberarea sa condiționată, instanța, în baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu, și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În ceea ce privește pe inculpatul P.G.C., acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 5 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 194/2006 a Judecătoriei Sibiu, fiind arestat la data de 03 decembrie 2005 și eliberat la data de 04 martie 2008 cu un rest de neexecutat de 424 zile.

În această situație, tribunalul, văzând dispozițiile art. 61 alin. (2) C. pen., constatând că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav, după liberarea sa condiționată, a revocat măsura liberării condiționate, pentru restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 194/2006 a Judecătoriei Sibiu, și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

De asemenea, instanța a aplicat dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpații H.N. și P.G.C., aceștia aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnările anterioare suferite de aceștia. În baza art. 350 C. proc. pen. instanța a menținut starea de arest a inculpatului H.N., constatând că mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 16 octombrie 2008 emis pe numele inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 nu a fost pus în executare, întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății. De asemenea, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului H.M., în baza art. 350 C. proc. pen., și a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 2/2008 emis pe numele inculpatului în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008, nu a fost pus în executare.

În baza art. 350 C. proc. pen., tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului P.G.C. și, în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestului preventiv, începând cu data de 26 aprilie 2008 la zi. În ceea ce privește acțiunea civilă, tribunalul a constatat că, în cauză, s-au constitut părți civile: B.E. - mama victimei și Ș.L.G. - soția victimei, cu suma de 2.202,46 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastasul de 6 săptămâni, și suma de 100.000 lei daune morale, precum și fiica victimei Ș.A.L., cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, și despăgubiri periodice civile calculate la venitul mediu lunar pe economie (file 69 dosar urmărire penală, fila 98 dosar fond, fila 136 dosar fond).

Prin facturile și chitanțele depuse la dosarul cauzei (filele 70-82 dosar urmărire penală), partea civilă B.E. face dovada cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei - 120 lei pentru pâine, 835 lei pentru sicriu și accesorii, 101 lei pentru actele de deces, 100 pentru îmbălsămare, 143 lei pentru colaci și cruci, 501 lei pentru băutură, 97,50 lei pentru colaci la parastasul de 6 săptămâni, 20,62 lei, 99 lei, 225 lei, 112 lei, 126,64 lei, 189 și 126 lei - toate pentru alimente. Față de acțiunea civilă formulată în cauză, tribunalul a acordat integral despăgubirile materiale solicitate, acestea fiind dovedite în cauză, prejudiciul material fiind cert, lichid, eligibil, și în legătură de cauzalitate directă cu fapta inculpaților, astfel că aceștia, în baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., art. 998, art. 999 C. civ., vor fi obligați în solidar la plata sumei de 2202,46 lei cu titlu de despăgubiri materiale către parte civilă B.E., acesta făcând dovada efectuării acestor cheltuieli. Sub aspectul prejudiciului moral, instanța a rețint, din declarațiile martorilor V.A., G.G., faptul că familia victimei este profund afectată de decesul victimei, acesta fiind sigurul întreținător al familiei și un real sprijin pentru ea. În contextul în care a fost suprimată viața victimei, și în condițiile în care părțile civile Ș.L.G. și Ș.A.L. au rămas tară soț, respectiv, fără tată la o vârstă mică, minora având doar 6 luni la momentul decesului, tribunalul a apreciat că se impune acordarea unor daune morale părților civile care să acopere măcar în parte, suferința provocată de decesul victimei.

În consecință, instanța, în baza art. 998, art. 999 C. civ. a admis în parte cererea de acordare a daunelor morale, obligând inculpații, în solidar la plata unor daune morale în sumă de câte 50.000 lei către fiecare parte civilă, apreciind că această sumă este necesară și, totodată, suficientă pentru a constitui o compensație morală pentru pierderea suferită, respingând celelalte pretenții. De asemenea, inculpații au fost obligați și la plata unor despăgubiri periodice lunare în sumă de 150 lei în favoare minorei Ș.A.L., începând cu data de 01 aprilie 2008 și până la majoratul acesteia sau alte dispoziții ale instanței, sumă calculată la venitul minim pe economie, întrucât nu s-a probat în cauză, faptul că inculpații realizează venituri.

În baza art. 191 C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu în faza de judecată. În ce privește cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile, din cuprinsul chitanțelor depuse la dosarul cauzei (fila 278- 280 dosar fond) s-a reținut faptul că partea civilă B.E. a efectuat cheltuieli în sumă de 900 lei, iar partea civilă Ș.G. în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat, motiv pentru care, în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.E. de 900 lei și, către Ș.G. de 1000 lei, respectiv câte 640 lei în sarcina fiecărui inculpat.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpații și partea civilă B.E. Apelurile au fost declarate în termen. În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând majorarea pedepselor aplicate deoarece inculpații au comis fapta în circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpații H.N. și P.G.C. în stare de recidivă postcondamnatorie, iar după săvârșirea unui omor deosebit de grav inculpații s-au sustras urmăririi penale și judecății. Apelurile inculpaților H.N. și H.M. au fost declarate de mama acestora, H.D.

și nu au fost însușite de inculpați, care nu au fost prezenți în fața instanței de apel, sustrăgându-se judecății. În motivarea apelului inculpatul P.G.C. a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că nu a lovit victima, nu s-a stabilit contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptei, nefiind ascultați cei doi inculpați care se sustrag urmăririi penale. Apelul părții civile B.E. nu a fost motivat în scris, iar reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului și majorarea daunelor morale. Prin Decizia penală nr. 72/ A din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă B.E.

împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008; A desființat sentința primei instanțe, sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și sub aspectul laturii civile, privind cuantumul daunelor morale acordate părții civile B.E., și procedând la o nouă judecată în aceste limite a condamnat pe inculpați astfel: - H.N., la 21 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.; în baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1485 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei Sibiu, și în temeiul art. 61 alin. (1) a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. - H.M., la pedeapsa de 20 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. - P.G.C. la pedeapsa de 21ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194 din 15 februarie 2006 a Judecătoriei Sibiu, și în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen.

a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului P.G.C., și, în baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, de la 26 aprilie 2008 la 24 septembrie 2009. A majorat daunele morale acordate părții civile B.E. la 100.000 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpații H.M., H.N.

și ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008. A obligat pe fiecare inculpat apelant să plătească statului suma de câte 260 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de câte 100 lei, reprezentând cota parte din onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, va fi avansată din fondurile M.J.L.C. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, fapta de omor deosebit de grav săvârșită de inculpați fiind pe deplin dovedită. De altfel și contribuția infracțională a inculpatului P.G.

a fost dovedită prin declarațiile martorilor care se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală. În ceea ce privește pedepsele aplicate, curtea de apel a apreciat că se impune majorarea cuantumului acestora în raport de ferocitatea acțiunii, de sentimentul de oroare produs în conștiința comunității și de comportamentul inculpaților după săvârșirea faptelor. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a apreciat că acordarea unor daune morale în cuantum de 100.000 lei părții civile B.E. constituie o reparație echitabilă și o justă despăgubire. În ceea ce privește apelurile inculpaților H.N. și H.M., acestea au fost considerate inadmisibile, fiind declarate de o persoană care nu are aptitudinea de a face apel (mama inculpaților), aceștia neprezentându-se la judecarea cauzelor și nu s-a putut verifica dacă își însușesc apelul, consimțământul lor neputând fi prezumat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpații H.N., H.M. prin apărător și P.G.C. personal. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a invocat în recursul declarat, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedepsele au fost greșit individualizate, participarea inculpaților trebuia privită unitar și sancționată la fel, solicitând casarea hotărârii, condamnarea la pedepse majorate și egale în cuantum. Inculpații H.N. și H.M. au invocat același caz de casare, solicitând însă reducerea pedepselor aplicate, deoarece nu au urmărit producerea morții victimei, iar circumstanțele personale (au copii, provin din familii organizate) impun reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul P.G., atât în motivele de recurs scrise, cât și în susținerea orală a acestora, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine implicarea ca în activitatea infracțională, cât și art. 385 9 pct. 10, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe, caz ce ar atrage trimiterea cauzei spre rejudecare. Concluziile apărătorilor inculpaților, ale reprezentantului M.P., cât și ultimul cuvânt al inculpatului P.G. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. constată fondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și nefondate recursurile celor trei inculpați pentru următoarele considerente: 1. Conform art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză conform speței (D. contra României). Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte, consideră că în cauză, prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpaților care, la 1 aprilie 2008, în jurul orelor 20 00 în extravilanul localității Nou din județul Sibiu, înarmați astfel: H.M. înarmat cu o furcă, H.N.

înarmat cu un topor și P.G. înarmat cu o coasă, i-au aplicat victimei S.S.C. mai multe lovituri cu uneltele cu care erau înarmați, în zone anatomice vitale, acțiunea inculpaților având ca urmare decesul victimei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor deosebit de grav. Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpați. Inculpații H.N. și H.M. s-au sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, iar inculpatul P.G. a negat orice implicare în comiterea faptei. La stabilirea vinovăției celor trei inculpați, instanțele de judecată au avut în vedere întregul material probator administrat în cauză.

Inculpaților li s-a respectat dreptul la apărare și la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C.E.D.O. În cauză, probele strinse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății, dovedesc în mod cert implicarea inculpatului P.G. în săvârșirea faptei. Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare. Dând sens și dispozițiilor art. 3 din C. proc. pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. Or, în cauză acestea nu se coroborează cu nici o probă administrată. În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către cele două instanțe, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale, vinovăția inculpatului P.G. rezultând din probele administrate. Astfel, martorul A.T.G. (f. 65-84 dos.urm.pen.) prin declarația sa precizează numărul inculpaților (trei), modalitatea în care au acționat, cât și cu ce obiect era înarmat fiecare inculpat. „Inculpații s-au apropiat de B. cu intenția să-l lovească (..) B. a luat-o la fugă, fiind urmat de cei trei agresori” (..) Am auzit vorbele celor trei aproximativ un minut.

H.N. avea un topor (..) H.M. avea o furcă, iar celălalt avea o coasă”. Aceeași situație de fapt este prezentată și de către martorul A.N. (f. 85 dos.urm.pen.) din a cărui declarație rezultă contribuția infracțională a inculpatului P.G., alături de cei doi inculpați H.M. și H.N.: „L-am văzut pe H.M., ocolind căruța noastră și lovindu-l din spate pe Ș.S. cu furca în cap (..) Frații H. și ciobanul lor au fugit după el, fiecare înarmat cu obiectele precizate (..) Am auzit pe frații H. și pe celălalt îndemnându-se să-l prindă pe Ș. (..) L-am auzit pe H.M.

afirmând că l-a prins pe Ș. și i-a chemat și pe ceilalți doi care-l înjurau pe cel prins și îi adresau cuvinte murdare, după care am auzit zgomote făcute de obiecte care lovesc cu un corp.” Aceste declarații se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit la 27 mai 2008 Serviciul de medicină Legală Sibiu din care rezultă că leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor despicător și cu un corp dur de formă alungită, sapa cu care era înarmat inculpatul fiind aptă să producă aceste leziuni (fila 38). De altfel, inculpatul P.G. a recunoscut că a avut în mână o sapă, lucru confirmat și prin declarațiile martorilor A., unul dintre aceștia, A.T., chiar l-a văzut când a vrut să-l lovească cu sapa pe Ș. Astfel, activitatea infracțională a celor trei inculpați este pe deplin dovedită, susținerile inculpatului P.G.

privind nevinovăția sa sunt infirmate de probele dosarului, inculpatul P.G. a urmărit victima împreună cu cei doi inculpați H.M. și H.N., lovind-o concomitent, în cadrul unei activități indivizibile și în realizarea aceleiași intenții de a suprima viața acesteia, fiind conștient de urmarea pe care o va produce, care converg fără dubiu, spre implicarea sa activă în fapta ce a avut ca urmare decesul victimei Ș., declarația sa fiind nesinceră și nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă. Probațiunea științifică și testimonială reliefează că inculpații H.M., H.N. și P.G. au fost cei care au lovit victima, fără ca aceasta să aibă o atitudine provocatoare, reacția lor extrem de violentă, neavând nici o justificare.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul P.G., negarea realității nu poate influența convingerea bazată pe probe certe de vinovăție. În raport de cele reținute este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, deoarece evidența existenței faptei, cât și săvârșirea acesteia de către inculpat sunt indubitabile. Întrucât condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. cu referire la art. 66 și art. 52 C. pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil, recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

2. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.invocat de către recurentul inculpat P.G. („instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate”), Înalta Curte îl consideră ca nefondat, recurentul inculpat P.G. neindicând în mod concret asupra căror probe nu s-a pronunțat instanța ci practic, susține că instanța a făcut o interpretare greșită a acestora, situație care nu se subsumează pct. 10 al art. 385 9 C. proc. pen., astfel încât acesta nu este incident în cauză. Cele două instanțe au făcut o analiză legală și temeinică a probelor administrate, constatând în mod fondat și corect vinovăția inculpatului P.G., cât și a celor doi inculpați H.N.

și H.M., în săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Vinovăția inculpatului P.G. fiind dovedită, Înalta Curte apreciază ca nefondat, recursul acestuia, motiv pentru care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca nefondat. 3. Analizând recursurile inculpaților H.N. și H.M., cât și al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, Înalta Curte apreciază ca fiind fondat recursul Parchetului, în raport de pericolul social al faptei și al făptuitorului, impunându-se majorarea cuantumului pedepselor și ca nefondat al celor doi inculpați.

Actele de violență comise de inculpați, îndreptate împotriva valorii sociale supreme - viața - atrag în numele dreptului inviolabil la viață, la integritate fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor, motiv pentru care în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și va casa Decizia penală nr. 72/ A din 24 septembrie 2009, numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale astfel: - pentru inculpații H.N. și P.G.C. se vor majora pedepsele de la 21 de ani închisoare la 24 de ani închisoare; - pentru inculpatul H.M. se va majora pedeapsa de la 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.

La individualizarea pedepselor, Înalta Curte va efectua o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale, ale săvârșirii ei, (modalitatea de comitere, urmările acesteia), dar și de circumstanțele personale ale inculpaților (inculpații H.N. și H.M. s-au sustras urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul P.G. nu a recunoscut fapta, sunt cunoscuți cu antecedente penale, atât P.G. fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de furt, cât și H.N. pentru infracțiunea de tâlhărie). Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen.

român, - art. 52 alin. (1) -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Gravitatea infracțiunii, modul feroce de săvârșire a agresiunii, abandonarea victimei demonstrează nu doar intenția provocării suferințelor extreme, ci și absența oricărei urme de regret pentru pierderea unei vieți, sunt aspecte relevante a fi reținute în operația complexă a individualizării tratamentului penal, motiv pentru care, Înalta Curte apreciază că resocializarea viitoare pozitivă a inculpaților nu este posibilă decât prin aplicarea acestor pedepse care sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., care prevbăd că „legea apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept”.

În ceea ce privește recursurile inculpaților H.N. și H.M., întrucât apelurile acestora au fost respinse ca inadmisibile, iar în calea de atac a apelurilor li s-au majorat pedepsele, recursurile lor pot privi numai acest aspect, Înalta Curte considerându-le nefondate pentru considerentele expuse anterior (gravitatea faptei, modul în care inculpații au acționat, urmările produse - moartea unei persoane - persoana inculpaților - s-au sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, cunoscuți cu antecedente penale – H.N., atitudinea acestora față de victimă, nu i-au acordat ajutor și l-au abandonat), motiv pentru care în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.G., durata reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2008 la 26 noiembrie 2009. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 72/ A din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpații H.N., H.M. și P.G.C. Casează decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate, astfel: - pentru inculpații H.N. și P.G.C. majorează pedepsele de la 21 de ani închisoare la 24 de ani închisoare; - pentru inculpatul H.M. majorează pedeapsa de la 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.G.C., durata reținerii și a arestării preventive de la 26 aprilie 2008, la 26 noiembrie 2009. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.N., H.M.

și P.G.C. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenții inculpați la plata a câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.