ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 18

martie 2009 a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008, în baza art. 174

alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul H.N. (fiul lui N. și D.), la pedeapsa închisorii de 17 ani

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În

baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 61 alin. (1),

(2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 383 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penala nr. 1485 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei Sibiu, și

s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin

prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 17

ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa

complementară.

În baza art.

350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a constatat

că mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 16 octombrie 2008 emis pe numele

inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 Dosar nr. 2344/85/2008

nu a fost pus în executare.

În baza art.

174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul H.M. (fiul lui N. și D.), la pedeapsa închisorii de 17 ani, și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea

pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art.

71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În baza art.

350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a constatat

că mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 16 octombrie 2008 emis pe numele

inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 Dosar nr. 2344/85/2008

nu a fost pus în executare.

În

baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul P.G.C. (fiul lui G. și A., la pedeapsa

închisorii de 17 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5

ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art.

71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru

restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194 din 15 februarie 2006 a

Judecătoriei Sibiu, și s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu

pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare la

care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art.

350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, și, în baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și

arestului preventiv, începând cu data de 26 aprilie 2008 la zi.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile B.E., și Ș.L.G., și au fost

obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 2202,46 lei cu titlu de

despăgubiri materiale, către partea civilă B.E., și la plata daunelor morale de

câte 50.000 lei către fiecare din părțile civile B.E. și Ș.L.G.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis

acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș.A.L., prin reprezentant legal, Ș.L.G.,

și au fost obligați inculpații în solidar la plata daunelor morale de 50.000

lei către partea civilă și la plata unor despăgubiri periodice civile în sumă

de 150 lei, începând cu data de 01 aprilie 2008 și până la majoratul părții

civile, sau alte dispoziții ale instanței.

Au fost respinse

celelalte pretenții civile formulate în cauză.

În baza art.

191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei reprezentând

onorariile avocaților din oficiu în faza de judecată.

În baza art.

193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către partea civilă B.E., de 900 lei și către partea

civilă Ș.G. de 1.000 lei, câte 640 lei pentru fiecare inculpat.

Pentru

a pronunța aceasta hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În seara

zilei de 01 aprilie 2008, în jurul orelor 2000, victima Ș.S.C., însoțită de

martorii A.T.G., A.N. și A.T., se întorcea cu căruța de la saivane spre satul

Nou. În locul numit D.Z. aceștia s-au întâlnit cu cei trei inculpați care se

deplasau cu căruța inculpaților H., înspre saivane. La un moment dat, cei trei

inculpați au sărit din căruță, inculpatul H.M. având în mână o furcă,

inculpatul H.N. având asupra sa un topor iar inculpatul P.G.C. fiind înarmat cu

o sapă, hotărâți să atace victima, sens în care inculpatul H.N. a înjurat

victima încercând să determine verbal martorii să nu intervină în conflictul

lor cu victima. Prin spatele căruței, inculpatul H.M. a lovit victima cu furca

pe care o avea asupra sa, în spate, iar inculpatul P. a lovit-o cu coda sapei,

la nivelul umărului, fapt ce a determinat-o pe acesta să fugă de la locul

incidentului, spre vale, cei trei inculpați pornind în urma victimei, fiecare

fiind înarmat. După aproximativ 400 de metri victima a fost ajunsă de către

inculpați care, cu ajutorul obiectelor cu care erau înarmați, au lovit-o în

zone anatomice vitale, determinând producerea unei hemoragii externe

consecutive unei amputații cvasitotale de membru inferior stâng la nivelul

genunchiului, care au determinat moartea victimei (fila 38 dosar urmărire

penală).

De

asemenea, raportul de constatare medico-legală a constatat, la autopsia

victimei, prezența unor leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire

repetată cu un corp dur de formă alungită, leziunile traumatice fiind produse

prin loviri active repetate, aplicate din poziții variabile în timp, leziunile

de la nivelul capului fiind produse prin lovire dinapoia-înaintea victimei cu

un corp tăietor despicător, iar cele de la nivelul genunchiului stâng, prin

lovire repetată cu un corp tăietor-despicător, cu victima probabil căzută la

pământ (posibil în stare de inconștiență datorită leziunilor de la nivelul

capului - filele 33-39 dosar urmărire penală).

Deși au

realizat că loviturile aplicate au afectat grav starea de sănătate a victimei,

acesta având nevoie urgentă de investigație medicală, inculpații au abandonat

victima pe câmp, în acest sens, martorul A.N. (fila 197 dosar fond) relatând

faptul că, după incident, unul dintre inculpați a afirmat că „au omorât

victima".

În

momentul imediat următor comiterii faptei, inculpații au părăsit localitatea

Nou, inculpatul P.G.C., fiind depistat în municipiul Curtea de Argeș, județul

Argeș, iar ceilalți doi inculpați părăsind țara.

Sub

aspectul contribuției fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, împrejurare

contestată de inculpatul P.G.C., care, a invocat faptul că el nu a lovit

victima ci doar ceilalți doi inculpați au exercitat acte de violență asupra

victimei, tribunalul a constatat, din cuprinsul raportului medico-legal, că

leziunile victimei sunt numeroase, localizate atât la nivelul capului, cât și

la nivelul membrelor superioare și inferioare, ele fiind determinate de lovirea

cu un corp tăietor despicător, dar și de un corp dur alungit, posibil cu coda

unei sape, obiect pe care inculpatul P. l-a avut asupra sa în momentul atacării

victimei.

Este

adevărat că decesul victimei s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei

amputații cvasitotale de membru inferior stâng, însă aceste leziuni au fost

produse pe fondul stării de inconștiență a victimei, datorită leziunilor de la

nivelul capului, acestea din urmă fund produse cu un corp tăietor despicător,

ele producând fracturi la nivelul capului.

În

acest context, tribunalul a apreciat că inculpații au acționat împreună, lovind

concomitent victima, în cadrul unei activități indivizibile și în realizarea

aceleași intenții de a suprima viața victimei, toți inculpații fiind conștienți

de urmările pe care le va produce fapta lor, acceptând consecințele acțiunii

lor comune.

Ca

atare, susținerea inculpatului P.G.C., potrivit căreia el nu a participat cu

acte materiale la uciderea victimei, s-a constatat a fi în afara probatoriului

administrat în cauză, în condițiile în care victima prezenta leziuni multiple,

unele produse cu un corp de formă alungită (fila 98 dosar urmărire penală) iar

martorii A.T., A.T.G. și A.N. (filele 196, 197, 283 dosar fond) confirmând

faptul că și inculpatul P., în prima fază a incidentului, a lovit victima cu

coada sapei, iar, în a doua fază a urmărit victima fiind înarmat cu aceeași

sapă.

În

consecință, fapta inculpaților de a aplica victimei, lovituri multiple, cu o

sapă, toporul și furca, care i-au cauzat leziuni traumatice grave, inclusiv o

amputație cvasitotală a membrului inferior stâng, și de a o abandona în câmp,

deși acesta avea nevoie de ajutor medical de urgență, determinând, în acest

fel, decesul victimei, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174

alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sub aspectul

încadrării juridice a faptei, tribunalul a constatat că fapta inculpaților se

încadrează în infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită prin cruzimi,

întrucât inculpații au aplicat multiple lovituri intense, la nivelul capului,

care au determinat starea de inconștiență a victimei, pentru ca, apoi, să îi

secționeze piciorul stâng cu toporul.

Pe de altă

parte, inculpații, cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, au invocat existența,

unei contribuții a victimei la producerea incidentului, constând în aceea că

acesta din urmă a făcut aluzii de natură sexuală la adresa inculpaților H.N. și

P.G.C., având un comportament violent la adresa inculpaților, însă, în contextul

în care a fost comisă fapta, s-a reținut că, starea conflictuală anterior

existentă între părți a favorizat săvârșirea faptei, fără, însă, a se putea

reține existența unei provocări sau a unei contribuții a victimei la săvârșirea

acesteia.

Astfel,

martorii prezenți la începutul incidentului, au relatat faptul că victima nu a

adresat nici un cuvânt inculpaților, având o atitudine pasivă față de aceștia,

inculpații fiind cei care au pornit incidentul prin faptul că au coborât din

căruță înarmați și cu intenția de a ataca pe victimă.

În

consecință, tribunalul, reținând aplicabilitatea, în speță, a circumstanțelor

agravante prevăzute de art. 75 pct. 1 lit. a) C. pen., respectiv, săvârșirea

faptei de trei persoane împreună, a aplicat acestora o pedeapsă de 17 ani

închisoare.

Față de dispozițiile art.

176 pct. 1 alin. ultim C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen., tribunalul a

aplicat acestora și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după

executarea pedepsei.

De

asemenea, față de împrejurarea că inculpații vor fi condamnați la pedeapsa

închisorii, în baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis acestora

exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe

durata executării pedepsei, apreciind că, față de natura faptei săvârșite

(infracțiuni contra vieții unei persoane), de gravitatea acesteia (fapta

prezentând un grad ridicat de pericol social), de împrejurările în care a fost

comisă fapta (prin cruzimi, de către trei persoane împreună, toate înarmate cu

obiecte variate, asupra victimei care nu s-a putut apăra), dar și de persoana

inculpaților (doi dintre ei fiind recidiviști), s-a impus a fi interzise

drepturile electorale, dar și dreptul de a fi tutori sau curatori, inculpații

neavând calitățile morale pentru a putea îndeplinii aceste atribuții.

Potrivit

fișei de cazier a inculpatului H.N. (fila 144 dosar urmărire penală), acesta a

mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, prin sentința

penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 26, art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), alin. (2) lit. a) C.

pen., fiind arestat la data de 09 septembrie 2006 și eliberat condiționat la

data de 19 februarie 2008 cu un rest de pedeapsă de executat de 383 zile.

În această

situație, inculpatul, săvârșind o infracțiune de omor deosebit de grav, după

liberarea sa condiționată, instanța, în baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen., a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 383 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu, și a dispus contopirea acestui rest

de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani

închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În ceea ce

privește pe inculpatul P.G.C., acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii

de 3 ani și 5 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208, art. 209

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penală

nr. 194/2006 a Judecătoriei Sibiu, fiind arestat la data de 03 decembrie 2005

și eliberat la data de 04 martie 2008 cu un rest de neexecutat de 424 zile.

În

această situație, tribunalul, văzând dispozițiile art. 61 alin. (2) C. pen.,

constatând că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav, după

liberarea sa condiționată, a revocat măsura liberării condiționate, pentru

restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 194/2006 a Judecătoriei Sibiu, și a dispus

contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta

hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani

închisoare, sporită la 18 ani, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de

5 ani.

De

asemenea, instanța a aplicat dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. pentru

inculpații H.N. și P.G.C., aceștia aflându-se în stare de recidivă

postcondamnatorie față de condamnările anterioare suferite de aceștia.

În baza art. 350 C. proc.

pen. instanța a menținut starea de arest a inculpatului H.N., constatând că

mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 16 octombrie 2008 emis pe numele

inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 nu a fost pus în

executare, întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății.

De asemenea, tribunalul

a menținut starea de arest a inculpatului H.M., în baza art. 350 C. proc. pen.,

și a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 2/2008 emis pe numele

inculpatului în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008, nu a fost pus în

executare.

În baza art. 350 C. proc.

pen., tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului P.G.C. și, în baza art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestului preventiv,

începând cu data de 26 aprilie 2008 la zi.

În

ceea ce privește acțiunea civilă, tribunalul a constatat că, în cauză, s-au

constitut părți civile: B.E. - mama victimei și Ș.L.G. - soția victimei, cu

suma de 2.202,46 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastasul de 6

săptămâni, și suma de 100.000 lei daune morale, precum și fiica victimei Ș.A.L.,

cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, și despăgubiri periodice civile

calculate la venitul mediu lunar pe economie (file 69 dosar urmărire penală,

fila 98 dosar fond, fila 136 dosar fond).

Prin facturile și

chitanțele depuse la dosarul cauzei (filele 70-82 dosar urmărire penală),

partea civilă B.E. face dovada cheltuielilor efectuate cu înmormântarea

victimei - 120 lei pentru pâine, 835 lei pentru sicriu și accesorii, 101 lei

pentru actele de deces, 100 pentru îmbălsămare, 143 lei pentru colaci și cruci,

501 lei pentru băutură, 97,50 lei pentru colaci la parastasul de 6 săptămâni,

20,62 lei, 99 lei, 225 lei, 112 lei, 126,64 lei, 189 și 126 lei - toate pentru

alimente.

Față de

acțiunea civilă formulată în cauză, tribunalul a acordat integral despăgubirile

materiale solicitate, acestea fiind dovedite în cauză, prejudiciul material

fiind cert, lichid, eligibil, și în legătură de cauzalitate directă cu fapta

inculpaților, astfel că aceștia, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998,

art. 999 C. civ., vor fi obligați în solidar la plata sumei de 2202,46 lei cu

titlu de despăgubiri materiale către parte civilă B.E., acesta făcând dovada

efectuării acestor cheltuieli.

Sub

aspectul prejudiciului moral, instanța a rețint, din declarațiile martorilor V.A.,

G.G., faptul că familia victimei este profund afectată de decesul victimei,

acesta fiind sigurul întreținător al familiei și un real sprijin pentru ea.

În

contextul în care a fost suprimată viața victimei, și în condițiile în care

părțile civile Ș.L.G. și Ș.A.L. au rămas tară soț, respectiv, fără tată la o

vârstă mică, minora având doar 6 luni la momentul decesului, tribunalul a

apreciat că se impune acordarea unor daune morale părților civile care să

acopere măcar în parte, suferința provocată de decesul victimei.

În

consecință, instanța, în baza art. 998, art. 999 C. civ. a admis în parte

cererea de acordare a daunelor morale, obligând inculpații, în solidar la plata

unor daune morale în sumă de câte 50.000 lei către fiecare parte civilă,

apreciind că această sumă este necesară și, totodată, suficientă pentru a

constitui o compensație morală pentru pierderea suferită, respingând celelalte

pretenții.

De asemenea,

inculpații au fost obligați și la plata unor despăgubiri periodice lunare în

sumă de 150 lei în favoare minorei Ș.A.L., începând cu data de 01 aprilie 2008

și până la majoratul acesteia sau alte dispoziții ale instanței, sumă calculată

la venitul minim pe economie, întrucât nu s-a probat în cauză, faptul că

inculpații realizează venituri.

În baza art.

191 C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 1200 lei

reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei reprezintă

onorariile avocaților din oficiu în faza de judecată.

În

ce privește cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile, din cuprinsul

chitanțelor depuse la dosarul cauzei (fila 278- 280 dosar fond) s-a reținut

faptul că partea civilă B.E. a efectuat cheltuieli în sumă de 900 lei, iar

partea civilă Ș.G. în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat, motiv

pentru care, în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., inculpații vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.E. de 900 lei

și, către Ș.G. de 1000 lei, respectiv câte 640 lei în sarcina fiecărui

inculpat.

Împotriva

hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu, inculpații și partea civilă B.E.

Apelurile au fost

declarate în termen.

În

motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal,

privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând majorarea pedepselor

aplicate deoarece inculpații au comis fapta în circumstanțele agravante

prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpații H.N. și P.G.C. în

stare de recidivă postcondamnatorie, iar după săvârșirea unui omor deosebit de

grav inculpații s-au sustras urmăririi penale și judecății.

Apelurile

inculpaților H.N. și H.M. au fost declarate de mama acestora, H.D. și nu au

fost însușite de inculpați, care nu au fost prezenți în fața instanței de apel,

sustrăgându-se judecății.

În motivarea apelului

inculpatul P.G.C. a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că

nu a lovit victima, nu s-a stabilit contribuția fiecărui inculpat la comiterea

faptei, nefiind ascultați cei doi inculpați care se sustrag urmăririi penale.

Apelul

părții civile B.E. nu a fost motivat în scris, iar reprezentantul parchetului a

solicitat admiterea apelului și majorarea daunelor morale.

Prin Decizia

penală nr. 72/ A din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă

B.E. împotriva sentinței penale nr. 49 din 18 martie 2009 pronunțată de

Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008;

A

desființat sentința primei instanțe, sub aspectul laturii penale, privind

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și sub aspectul

laturii civile, privind cuantumul daunelor morale acordate părții civile B.E.,

și procedând la o nouă judecată în aceste limite a condamnat pe inculpați

astfel:

- H.N.,

la 21 ani închisoare și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. prev. și ped. de art. 174

alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.; în baza art. 71 alin. (2) C. pen.

a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.

61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul de 383 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1485 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei

Sibiu, și în temeiul art. 61 alin. (1) a contopit restul de pedeapsă cu

pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe

o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

- H.M., la

pedeapsa de 20 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav. prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1)

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

- P.G.C. la

pedeapsa de 21ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav. prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1)

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a)

C. pen.,

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În

baza art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul

de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194 din 15 februarie 2006 a

Judecătoriei Sibiu, și în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen. a contopit restul

de pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b),

e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului

P.G.C., și, în baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive, de la 26 aprilie 2008 la 24 septembrie 2009.

A majorat daunele

morale acordate părții civile B.E. la 100.000 lei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

A

respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpații H.M., H.N. și ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva sentinței penale nr. 49

din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008.

A obligat pe fiecare

inculpat apelant să plătească statului suma de câte 260 lei, cheltuieli

judiciare avansate de stat în apel, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

cota parte din onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, va fi

avansată din fondurile M.J.L.C.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constatat că

situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în

cauză, fapta de omor deosebit de grav săvârșită de inculpați fiind pe deplin

dovedită.

De

altfel și contribuția infracțională a inculpatului P.G. a fost dovedită prin

declarațiile martorilor care se coroborează cu raportul de expertiză

medico-legală.

În

ceea ce privește pedepsele aplicate, curtea de apel a apreciat că se impune

majorarea cuantumului acestora în raport de ferocitatea acțiunii, de

sentimentul de oroare produs în conștiința comunității și de comportamentul

inculpaților după săvârșirea faptelor.

Cu

privire la latura civilă a cauzei s-a apreciat că acordarea unor daune morale

în cuantum de 100.000 lei părții civile B.E. constituie o reparație echitabilă

și o justă despăgubire. În ceea ce privește apelurile inculpaților H.N. și H.M.,

acestea au fost considerate inadmisibile, fiind declarate de o persoană care nu

are aptitudinea de a face apel (mama inculpaților), aceștia neprezentându-se la

judecarea cauzelor și nu s-a putut verifica dacă își însușesc apelul,

consimțământul lor neputând fi prezumat.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

inculpații H.N., H.M. prin apărător și P.G.C. personal.

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a invocat în recursul declarat, cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., apreciind că

pedepsele au fost greșit individualizate, participarea inculpaților trebuia

privită unitar și sancționată la fel, solicitând casarea hotărârii, condamnarea

la pedepse majorate și egale în cuantum.

Inculpații

H.N. și H.M. au invocat același caz de casare, solicitând însă reducerea

pedepselor aplicate, deoarece nu au urmărit producerea morții victimei, iar

circumstanțele personale (au copii, provin din familii organizate) impun

reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul

P.G., atât în motivele de recurs scrise, cât și în susținerea orală a acestora,

a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., în sensul că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine

implicarea ca în activitatea infracțională, cât și art. 385

9

pct. 10,

în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe, caz ce ar atrage

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Concluziile

apărătorilor inculpaților, ale reprezentantului M.P., cât și ultimul cuvânt al

inculpatului P.G. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri.

Înalta

Curte, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. constată fondat

recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și nefondate

recursurile celor trei inculpați pentru următoarele considerente:

proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și

în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană

care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici

o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul

penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea

persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor

precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru

aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în

cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În

desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu

privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana

făptuitorului.

Legea

obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ

și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de

stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal,

obligație respectată în prezenta cauză conform speței (D. contra României).

Orice persoană, bucurându-se de

prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea

vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul

beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în raport cu situația de fapt

reținută.

Înalta Curte, consideră că în cauză,

prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor, stabilind că fapta

inculpaților care, la 1 aprilie 2008, în jurul orelor 20

00

în

extravilanul localității Nou din județul Sibiu, înarmați astfel: H.M. înarmat

cu o furcă, H.N. înarmat cu un topor și P.G. înarmat cu o coasă, i-au aplicat

victimei S.S.C. mai multe lovituri cu uneltele cu care erau înarmați, în zone

anatomice vitale, acțiunea inculpaților având ca urmare decesul victimei,

întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al

infracțiunii de omor deosebit de grav.

Din mijloacele de probă

administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești

au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpați.

Inculpații H.N. și H.M. s-au sustras

urmăririi penale și cercetării judecătorești, iar inculpatul P.G. a negat orice

implicare în comiterea faptei.

La stabilirea vinovăției celor trei

inculpați, instanțele de judecată au avut în vedere întregul material probator

administrat în cauză.

Inculpaților li s-a respectat

dreptul la apărare și la un proces echitabil prin respectarea principiului

egalității de arme, promovat de C.E.D.O.

În

cauză, probele strinse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei

de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății,

dovedesc în mod cert implicarea inculpatului P.G. în săvârșirea faptei.

Așadar,

declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au

ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind

vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dând

sens și dispozițiilor art. 3 din C. proc. pen. privind aflarea adevărului,

normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și apel au

reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de

întregul material administrat în cauză.

Declarațiile

inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la

aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. Or,

în cauză acestea nu se coroborează cu nici o probă administrată.

În speță, se observă

că dosarul a fost judicios soluționat de către cele două instanțe, avându-se în

vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor

procesuale, vinovăția inculpatului P.G. rezultând din probele administrate.

Astfel, martorul A.T.G.

(f. 65-84 dos.urm.pen.) prin declarația sa precizează numărul inculpaților

(trei), modalitatea în care au acționat, cât și cu ce obiect era înarmat

fiecare inculpat. „Inculpații s-au apropiat de B. cu intenția să-l lovească (..)

B. a luat-o la fugă, fiind urmat de cei trei agresori” (..) Am auzit vorbele celor

trei aproximativ un minut. H.N. avea un topor (..) H.M. avea o furcă, iar

celălalt avea o coasă”.

Aceeași situație de

fapt este prezentată și de către martorul A.N. (f. 85 dos.urm.pen.) din a cărui

declarație rezultă contribuția infracțională a inculpatului P.G., alături de

cei doi inculpați H.M. și H.N.: „L-am văzut pe H.M., ocolind căruța noastră și

lovindu-l din spate pe Ș.S. cu furca în cap (..) Frații H. și ciobanul lor au

fugit după el, fiecare înarmat cu obiectele precizate (..) Am auzit pe frații H.

și pe celălalt îndemnându-se să-l prindă pe Ș. (..) L-am auzit pe H.M. afirmând

că l-a prins pe Ș. și i-a chemat și pe ceilalți doi care-l înjurau pe cel prins

și îi adresau cuvinte murdare, după care am auzit zgomote făcute de obiecte

care lovesc cu un corp.”

Aceste declarații se

coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit la

27 mai 2008 Serviciul de medicină Legală Sibiu din care rezultă că leziunile

traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri repetate cu

corp tăietor despicător și cu un corp dur de formă alungită, sapa cu care era

înarmat inculpatul fiind aptă să producă aceste leziuni (fila 38). De altfel,

inculpatul P.G. a recunoscut că a avut în mână o sapă, lucru confirmat și prin

declarațiile martorilor A., unul dintre aceștia, A.T., chiar l-a văzut când a

vrut să-l lovească cu sapa pe Ș.

Astfel, activitatea

infracțională a celor trei inculpați este pe deplin dovedită, susținerile

inculpatului P.G. privind nevinovăția sa sunt infirmate de probele dosarului,

inculpatul P.G. a urmărit victima împreună cu cei doi inculpați H.M. și H.N.,

lovind-o concomitent, în cadrul unei activități indivizibile și în realizarea

aceleiași intenții de a suprima viața acesteia, fiind conștient de urmarea pe

care o va produce, care converg fără dubiu, spre implicarea sa activă în fapta

ce a avut ca urmare decesul victimei Ș., declarația sa fiind nesinceră și nu se

coroborează cu vreun alt mijloc de probă.

Probațiunea

științifică și testimonială reliefează că inculpații H.M., H.N. și P.G. au fost

cei care au lovit victima, fără ca aceasta să aibă o atitudine provocatoare,

reacția lor extrem de violentă, neavând nici o justificare. Simpla afirmație a

unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu

poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de

inculpatul P.G., negarea realității nu poate influența convingerea bazată pe

probe certe de vinovăție.

În raport de cele

reținute este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, deoarece

evidența existenței faptei, cât și săvârșirea acesteia de către inculpat sunt

indubitabile.

Întrucât condamnarea

inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se

poate vorbi de constatarea încălcării art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. cu

referire la art. 66 și art. 52 C. pen. care reglementează prezumția de

nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil, recunoscută persoanei

acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.invocat

de către recurentul inculpat P.G. („instanța nu s-a pronunțat cu privire la

unele probe administrate”), Înalta Curte îl consideră ca nefondat, recurentul

inculpat P.G. neindicând în mod concret asupra căror probe nu s-a pronunțat

instanța ci practic, susține că instanța a făcut o interpretare greșită a

acestora, situație care nu se subsumează pct. 10 al art. 385

9

C. proc.

pen., astfel încât acesta nu este incident în cauză.

Cele două instanțe au

făcut o analiză legală și temeinică a probelor administrate, constatând în mod

fondat și corect vinovăția inculpatului P.G., cât și a celor doi inculpați H.N.

și H.M., în săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Vinovăția

inculpatului P.G. fiind dovedită, Înalta Curte apreciază ca nefondat, recursul

acestuia, motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge ca nefondat.

recursurile inculpaților H.N. și H.M., cât și al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, Înalta

Curte apreciază ca fiind fondat recursul Parchetului, în raport de pericolul

social al faptei și al făptuitorului, impunându-se majorarea cuantumului

pedepselor și ca nefondat al celor doi inculpați.

Actele de violență

comise de inculpați, îndreptate împotriva valorii sociale supreme - viața -

atrag în numele dreptului inviolabil la viață, la integritate fizică, psihică

și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor, motiv

pentru care în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va

admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și va casa Decizia

penală nr. 72/ A din 24 septembrie 2009, numai sub aspectul cuantumului

pedepselor principale astfel:

-

pentru inculpații H.N. și P.G.C. se vor majora pedepsele de la 21 de ani

închisoare la 24 de ani închisoare;

- pentru inculpatul H.M. se va majora

pedeapsa de la 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.

La individualizarea pedepselor, Înalta

Curte va efectua o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen., ținând cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al

faptei comise, agravat de circumstanțele reale, ale săvârșirii ei, (modalitatea

de comitere, urmările acesteia), dar și de circumstanțele personale ale inculpaților

(inculpații H.N. și H.M. s-au sustras urmăririi penale și a cercetării

judecătorești, inculpatul P.G. nu a recunoscut fapta, sunt cunoscuți cu

antecedente penale, atât P.G. fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de

furt, cât și H.N. pentru infracțiunea de tâlhărie).

Exemplaritatea pedepsei produce

efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât

și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta,

sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și

de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este

aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării

morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al

pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte

gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și

proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea

acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, - art. 52

alin. (1) -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni".

Gravitatea infracțiunii, modul

feroce de săvârșire a agresiunii, abandonarea victimei demonstrează nu doar

intenția provocării suferințelor extreme, ci și absența oricărei urme de regret

pentru pierderea unei vieți, sunt aspecte relevante a fi reținute în operația

complexă a individualizării tratamentului penal, motiv pentru care, Înalta

Curte apreciază că resocializarea viitoare pozitivă a inculpaților nu este

posibilă decât prin aplicarea acestor pedepse care sunt în deplin acord cu

dispozițiile art. 1 C. pen., care prevbăd că „legea apără persoana, drepturile

și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept”.

În ceea ce privește recursurile inculpaților

H.N. și H.M., întrucât apelurile acestora au fost respinse ca inadmisibile, iar

în calea de atac a apelurilor li s-au majorat pedepsele, recursurile lor pot

privi numai acest aspect, Înalta Curte considerându-le nefondate pentru

considerentele expuse anterior (gravitatea faptei, modul în care inculpații au

acționat, urmările produse - moartea unei persoane - persoana inculpaților -

s-au sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, cunoscuți cu

antecedente penale – H.N., atitudinea acestora față de victimă, nu i-au acordat

ajutor și l-au abandonat), motiv pentru care în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge.

Va menține celelalte dispoziții ale

deciziei penale atacate.

Conform art. 88 C. pen., va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului P.G., durata reținerii și arestării

preventive de la 26 aprilie 2008 la 26 noiembrie 2009.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia

împotriva

Deciziei penale nr. 72/ A din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală, privind pe inculpații H.N., H.M. și P.G.C.

Casează

decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale

aplicate, astfel:

-

pentru inculpații H.N. și P.G.C. majorează pedepsele de la 21 de ani închisoare

la 24 de ani închisoare;

-

pentru inculpatul H.M. majorează pedeapsa de la 20 de ani închisoare la 22 de

ani închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului P.G.C., durata reținerii și a arestării

preventive de la 26 aprilie 2008, la 26 noiembrie 2009.

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de

inculpații H.N., H.M. și P.G.C. împotriva aceleiași

decizii penale.

Obligă

recurenții inculpați la plata a câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.