ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 41 din 11 martie

2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în Dosarul nr.

1905/85/2008, s-a dispus condamnarea inculpaților D.M.G., K.I.D., P.I.C.,

G.C.P. și G.N., după cum urmează:

I. În baza art. 174 -

176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost

condamnat inculpatul D.M.G. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat

aceleași inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În temeiul art. 33

lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele

sus-menționate, urmând ca inculpatul D.M.G. să execute pedeapsa de 20 ani

închisoare, sporită la 22 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

II. În baza art. 174

- 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul

K.I.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a)

și c) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa

de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de lipsire de libertate.

În temeiul art. 33

lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite - pedepsele

sus-menționate, urmând ca inculpatul K.I.D. să execute pedeapsa de 15 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

III. În baza art. 174

- 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul

P.I.C. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a)

și c) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa

de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de lipsire de libertate.

În temeiul art. 33

lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele

sus-menționate, urmând ca inculpatul P.I.C. să execute pedeapsa de 12 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

IV. În baza art. 174

- 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

art. 74 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 99 și art. 109 C. pen. a fost

condamnat inculpatul minor G.C.P. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 99 și

art. 109 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În temeiul art. 33

lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând

ca inculpatul G.C.P. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

V. În baza art. 174 -

176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art.

74 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 99 și art. 109 C. pen. a fost

condamnat inculpatul minor G.I.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 99 și

art. 109 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În temeiul art. 33

lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând

ca inculpatul G.I.N. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C.

pen. a fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei

închisorii.

A fost menținută

starea de arest a inculpaților și dedusă din pedepsele aplicate durata

arestului preventiv, cu începere de la 18 aprilie 2008 la zi.

Au fost respinse

cererile inculpaților privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin

rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C.

pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.

pen. și, în subsidiar, în complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C.

pen., precum și cererea formulată separat de inculpatul P.I.C. privind

înlăturarea circumstanței agravante de la art. 75 lit. c) C. pen. din

încadrarea prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

A fost admisă în

parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B.A., B.I., B.V.Ș. și T.A. și

s-a dispus obligarea solidară a inculpaților, inculpații minori în solidar cu

partea responsabilă civilmente G.S., la plata sumei de 9.000 RON despăgubiri

materiale și 50.000 RON daune morale către partea civilă B.A., 10.000 RON daune

morale către partea civilă B.I. și câte 5.000 RON daune morale către părțile civile

B.V.Ș. și T.A.

În baza art. 163 C.

proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și

imobile aparținând inculpaților și părții responsabile civilmente până la

concurența sumei acordate cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat M.G.S. a două lopeți și o bâtă

ciobănească folosite la comiterea faptei, depuse la camera de corpuri delicte

din cadrul instanței.

Au fost obligați

inculpații, în solidar, inculpații minori în solidar cu partea responsabilă

civilmente G.S., la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Între inculpatul

D.M.G. și victima B.I.I. exista o stare conflictuală determinată de conduita

anterioară a victimei care, împreună cu alte persoane, exercitase acte de

agresiune asupra inculpatului, în cursul lunii octombrie 2007.

Pe fondul acestui

conflict și a consumului de alcool, la data de 17 aprilie 2008, inculpatul

D.M.G. s-a hotărât să se răzbune pe victimă.

În acest scop,

inculpatul i-a invitat la domiciliul său pe inculpații K.I.D., P.I.C., G.C.P.

și G.N., aceștia din urmă minori, cărora le-a împărtășit intenția de a se

deplasa la stâna de oi a victimei pentru a-i aplica o corecție fizică.

Toți inculpații au

fost de acord cu propunerea gazdei și, după ce au consumat împreună băuturi

alcoolice, s-au înarmat fiecare în parte cu bâte, furci și lopeți luate din

gospodăria inculpatului D.M.G., deplasându-se cu căruța aceluiași inculpat spre

stâna de oi a victimei, situată în extravilanul localității Rășinari, la locul

denumit STUPU.

Ajunși la stână, în

jurul orelor 1,00, inculpatul D. le-a cerut celorlalți coinculpați să caute

victima și să o imobilizeze pentru a putea el însuși să o agreseze.

Ca urmare, cei 5

inculpați s-au îndreptat spre coliba în care dormea victima; aceasta, trezită

de zgomot, a ieșit afară înarmată cu o bâtă și, văzându-i pe inculpați, a

încercat să fugă. În acel moment, inculpatul D. a aplicat victimei o lovitură,

după care a fost lovită și de inculpații P.I. cu o furcă și de G.I. cu o

lopată, ambele lovituri fiind aplicate în zona spatelui în timp ce victima

continua să fugă. În momentele următoarele, victima a fost prinsă de inculpații

K.l. și G.P. care și ei au aplicat mai multe lovituri victimei până a căzut la

pământ. După ce victima a căzut la pământ, toți inculpații s-au adunat în jurul

ei și i-au aplicat lovituri cu obiectele cu care erau înarmați.

Această agresiune

săvârșită în comun a durat aproximativ 10 minute, după care inculpatul D. i-a

cerut inculpatului P.C. să meargă să aducă căruța pentru a urca în ea victima.

Cei patru inculpați

rămași în jurul victimei au fost văzuți de martorii S.M. și Ș.V. care au sosit

la fața locului.

Martorii în cauză

aveau asupra lor o lanternă, ceea ce le-a permis să vadă cum victima era lovită

de cei patru inculpați.

La vederea luminii

lanternei, inculpatul D. i-a strigat martorului Ș.V. să stingă lanterna,

amenințând martorul cu bătaia.

Ca urmare, martorul

Ș.V. s-a conformat și împreună cu S.M. s-au retras la o distanță de circa 15 -

20 metri de locul infracțional.

Cei doi martori au

continuat să urmărească ceea ce se întâmpla la locul faptei, auzind cum

inculpații loveau cu ferocitate victima, precum și strigătele de durere și

planșetele victimei care erau din ce în ce mai rare, pe măsură ce loviturile se

înmulțeau.

Această nouă

agresiune a fost săvârșită numai de inculpații D.M.G., K.l. și G.P. și a durat

circa 30 - 60 minute.

În continuare, cei

trei inculpați au urcat cu forța victima în căruță, după care s-au așezat și ei

în jurul acesteia, inculpații P.I. și G.I. ocupând locurile din față și

conducând căruța spre locuința inculpatului D.

Pe parcursul

deplasării cu căruța, victima a fost din nou agresată de inculpații D.M.G.,

G.P. și K.I., primii doi inculpați lovind victima cu pumnii și picioarele, iar

inculpatul K.I. cu o rangă de fier, pe care o folosise și în episoadele

anterioare ale agresiunii. La un moment dat, victima a încercat să sară din

căruță, în efortul de a scăpa de violențele la care era supusă, fără a reuși

însă; în continuare, aceeași trei inculpați care se aflau lângă victimă, în

căruță, i-au scos hainele și le-au aruncat pe drum.

Ajunși la domiciliul

inculpatului D., acesta i-a cerut victimei să coboare din căruță; din cauza

leziunilor provocate, victima nu a putut să o facă, motiv pentru care a fost

trasă din căruță de acest inculpat, trântită la pământ și lovită în continuare

de inculpat.

În acel moment,

conform declarațiilor celorlalți inculpați, victima era complet dezbrăcată și

plină de sânge, inculpatul D. cerându-le să plece.

Între timp, în curtea

imobilului a venit soția inculpatului D., martora D.M. care a insistat ca

ceilalți inculpați să nu plece și să intervină pentru încetarea violențelor.

Ca urmare, victima a

fost dusă în casă de inculpații P.I. și G.P., după care în locuință au intrat

și inculpații K.I., D.M.G. și G.I..

Actele de agresiune

au continuat și în locuință, inculpatul D. lovind victima cu o scândură. După

ce scândura s-a rupt, inculpatul a luat o găleată cu apă pe care a aruncat-o

peste victimă.

La insistențele

soției sale, inculpatul D. a fost scos din cameră de inculpatul P.I. care a

rămas să îl supravegheze într-o altă încăpere a imobilului până în jurul orelor

5,00.

Între timp,

inculpații G.I., G.P. și K.I. au îmbrăcat victima cu hainele primite în acest

scop de la martora D.M. și, întrucât aceasta nu se mai putea deplasa singură, a

fost așezată într-o roabă, cu ajutorul căreia a fost transportată în stradă și

abandonată la groapa de gunoi.

Victima a fost

acoperită cu o plapumă de către inculpați, pe care o primiseră tot de la

martora D.M.

Cei trei inculpați au

revenit la locuința inculpatului D.M.G., unde au rămas să consume băuturi

alcoolice împreună.

Ulterior, inculpații

D. și G.P. s-au reîntors la stâna de oi, amenințându-i pe cei doi martori să nu

dezvăluie nimic din cele întâmplate, iar inculpații K.I. și P.I. s-au deplasat

la groapa de gunoi unde fusese abandonată victima pentru a verifica starea

acesteia.

Constatând că victima

decedase, cei doi inculpați l-au anunțat telefonic pe coinculpatul D., după

care, conform instrucțiunilor primite, au acoperit cadavrul cu crengi și cu o

plapumă.

Constatarea

medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu

plăgi hemoragice ale scalpului și multiple hematoame cauzate prin lovire

repetată cu corpuri dure, unele de formă alungită, între leziunile traumatice

în ansamblul lor și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești,

prima instanță a constatat vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor

menționate în rechizitoriu, în încadrarea prevăzută de art. 174 - 176 lit. a)

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 189 alin. (1) și 2 C. pen.

Toți inculpații au

recunoscut implicarea lor în activitatea infracțională, prezentând fiecare însă

propria versiune în ceea ce privește modalitatea de derulare a evenimentelor și

a scopului în vederea căruia a acționat.

Astfel, inculpatul

D.M.G. a menționat starea conflictuală dintre el și victimă și și-a justificat

comportamentul infracțional ca ripostă la actele de violență comise anterior de

victimă care ar fi încercat să îl ucidă prin incendierea unei barăci în care a

fost inițial încuiat.

Inculpatul a negat

însă că ar fi acționat în scopul uciderii victimei, apărare invocată și de

inculpații G.I., G.P. și K.I. și P.I.C. care au arătat că participarea lor la

actele de agresiune a avut loc la cererea și sub influența coinculpatului

D.M.G., urmărind exclusiv aplicarea unei corecții fizice victimei.

Având în vedere

numărul mare de lovituri aplicate victimei și intensitatea deosebită a acestora,

felul obiectelor folosite în exercitarea actelor de violență - furci, pari și o

rangă de fier, dar și conduită ulterioară adoptată după abandonarea victimei,

inculpații verificând dacă intervenise sau nu decesul, prima instanță a

constatat că toți inculpații au prevăzut și acceptat producerea morții

victimei.

S-a arătat de către

instanță că intenția specifică infracțiunii de omor era îndeplinită și în

privința inculpaților P.I.C. și G.I.N. care, deși au avut o contribuție mai

redusă la exercitarea actelor de violență, au prevăzut și acceptat la rândul

lor posibilitatea producerii morții victimei.

S-a reținut astfel că

și acești inculpați au lovit victima cu obiecte apte să provoace decesul, au

împiedicat victima să se apere de agresiunea celorlalți trei inculpați, au

supravegheat și transportat victima la domiciliul inculpatului D., cunoscând că

acesta va continua exercitarea actelor de violență.

De asemenea, s-a

reținut că pe tot parcursul desfășurării evenimentelor, inculpații nu au avut

niciun moment intenția de a se retrage ori de a-i convinge pe ceilalți

inculpați să înceteze actele de agresiune.

În plus, s-a arătat

că nici faptul că nu toți inculpați au aplicat lovituri de aceeași intensitate

și în zone vitale victimei nu era de natură a conduce la schimbarea încadrării

juridice, prin reținerea complicității la infracțiunea de omor.

În acest sens, s-a

arătat că există coautorat nu numai dacă toți participanții aplică lovituri

letale victimei, ci și atunci când unii dintre participanți zădărnicesc

eforturile victimei de a se apăra. Loviturile neletale aplicate victimei de

unii coinculpați nu pot fi desprinse de ansamblul acțiunilor agresive la care a

fost supusă victima, neputându-se delimita măsura în care o lovitură sau alta,

obiectiv neletală, a împiedicat victima să se apere ori i-a diminuat

capacitatea de ripostă față de toți inculpații.

S-a concluzionat

astfel că toți inculpații din cauză au exercitat în comun o presiune psihică

asupra victimei și au acționat direct și nemijlocit și asupra corpului

victimei.

Având în vedere

modalitatea în care inculpații au înțeles să suprime viața victimei, prin

cauzarea unor suferințe puternice prelungite în timp, altele decât cele care

însoțesc moartea violentă, precum și sentimentul de oroare și groază produs în

rândul comunității, activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost

încadrată în dispozițiile art. 174 - 176 lit. a) C. pen., reținându-se că

omorul asupra victimei s-a săvârșit prin cruzimi.

A fost reținută, de

asemenea, și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., din probatoriul administrat rezultând că

victima a fost transportată cu aportul tuturor inculpaților la locuința

coinculpatului D.M.G., unde a fost ținută timp de câteva ore și, ulterior,

abandonată la groapa de gunoi.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptelor,

contribuția concretă avută de fiecare inculpat în parte raportat la inițiativa

și contribuția esențială a inculpatului D.M.G., urmarea produsă, circumstanțele

personale ale inculpaților și conduita adoptată în proces.

Pentru inculpații

K.I. și P.I.C. și inculpații minori G.I.N., G.C.P., au fost reținute

circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

decurgând din lipsa antecedentelor penale și buna conduită adoptată în cursul

procesului penal.

Sub aspectul laturii

civile, constatând dovedite pretențiile civile reprezentate de contravaloarea

cheltuielilor de înmormântare a victimei, edificarea monumentului funerar și

slujbele ulterioare de pomenire, instanța a dispus obligarea solidară a

inculpaților către partea civilă B.A. la plata sumei de 9.000 RON, cu acest

titlu de despăgubiri materiale.

Totodată, s-a dispus

obligarea solidară a inculpaților și la plata daunelor morale către rudele

victimei B.I.I., părinții și frații acesteia, ca echivalent al traumei și

suferințelor psihice încercate prin acțiunea ilicită a inculpaților.

Complementar

rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea de la inculpați a

obiectelor de care s-au servit la comiterea omorului.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost atacată cu apel de către inculpați, părțile civile B.A., B.I.,

T.A. și B.V.Ș., partea responsabilă civilmente G.S. și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu.

Apelul procurorului a

vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților,

solicitându-se majorarea acestora raportat la gravitatea și periculozitatea

socială deosebită a inculpaților, nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului

D.M.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., stabilită

sub cuantumul minimului special fără fi incidență existența vreunei cauze de

reducere a pedepsei, greșita obligare solidară a inculpaților în ceea ce

privește plata cheltuielilor judiciare către stat și omisiunea primei instanțe

de dispune prelevarea de probe biologice de la inculpați, conform Legii nr.

7/2008.

Și în apelul părților

civile a fost criticată greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților, solicitându-se majorarea acestora și aplicarea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege pentru inculpatul D.M.G. în ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., precum și majorarea

cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, menționându-se în acest

sens caracterul și dimensiunea traumei suferite de membrii familiei victimei.

La rândul său, partea

responsabilă civilmente G.S. a solicitat reducerea daunelor materiale și morale

stabilite prin hotărârea instanței de fond, susținând că fiecare participant

trebuie să contribuie la repararea pagubei proporțional cu gradul de

participare avut la comiterea faptei; ca urmare, invocând contribuția redusă a

celor doi inculpați la comiterea faptei, a solicitat reducerea corespunzătoare

a despăgubirilor la care au fost obligați către părțile civile B.A., B.I., T.A.

și B.V.Ș.

În apelul

inculpatului D.M.G., s-a solicitat desființarea sentinței și restituirea cauzei

la procuror în vederea refacerii urmării penale, conform art. 332 C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Cererea principală a

fost motivată în raport de neregularitatea actului de sesizare a instanței,

precum și de caracterul superficial al anchetei penale, prin neadministrarea

unui probatoriu complet în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Personal, inculpatul

D.M.G. a criticat și greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în

sarcina sa, forma de participare și vinovăția raportat la rezultat produs,

precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Criticile formulate

de inculpatul K.I. au vizat deopotrivă încadrarea juridică dată faptelor

reținute în sarcina sa, solicitând să se rețină în cauză incidența prevederilor

art. 183 C. pen. și complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 C. pen., invocând în

acest sens elementul intențional în a cărui concretizare a acționat, fiind

evidentă intenția inculpatului doar de a aplica o corecție victimei și aceasta

la solicitarea coinculpatului D. și pe fondul consumului de alcool. De

asemenea, inculpatul a menționat că nu avea niciun fel de raporturi cu victima,

pe care de altfel nici nu o cunoștea și, la cererea aceluiași coinculpat, l-a

ajutat pe acesta din urmă să o transporte la locuința lui.

Sub aspectul laturii

civile, inculpatul K.I. a solicitat ca despăgubirile civile acordate familiei

victimei să fie defalcate între inculpați, corespunzător gradului și contribuției

avute la comiterea faptelor.

Și în apelul

inculpatului P.I.C. a fost criticată greșita caracterizare a faptei ca

infracțiune de omor, solicitându-se să se constate că inculpații nu au

intenționat uciderea victimei, ci doar aplicarea unei corecții fizice,

situându-se astfel în culpă față de rezultatul mai grav produs.

În același sens, s-a

arătat că activitatea inculpatului P.I. s-a rezumat la o singură lovitură cu

furca aplicată pentru imobilizarea victimei și că respectiva lovitură nu a fost

determinantă în producerea rezultatului morții.

S-a mai arătat și că

inculpatul nu a avut niciun fel de implicare în activitatea materială de

lipsire de libertate a victimei, motiv pentru care s-a solicitat să se dispună

achitarea inculpatului de sub această acuză.

Deopotrivă,

inculpatul a solicitat și înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art.

75 lit. c) C. pen. reținută în încadrarea faptei de omor deosebit de grav,

susținându-se că din nicio probă administrată în cauză nu rezulta ca inculpatul

să fi cunoscut că frații G. erau minori.

Ca atare,

corespunzător apărărilor formulate, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate

inculpatului P.I.C.

Prin apelurile

inculpaților G.I.N. și G.C.P. s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate,

invocându-se starea de minoritate pentru ambii inculpați și problemele de

sănătate ale inculpatului G.C.P., cât și contribuția concretă avută la

comiterea faptelor.

De asemenea, s-a

solicitat și reducerea cuantumului daunelor morale la care au fost obligați,

menționându-se că cei doi inculpați au fost singurii care au achitat

cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei B.I.I.

Prin Decizia penală

nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu

minori și de familie au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sibiu, inculpații D.M.G., K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P.,

precum și ale părților civile B.A., B.I., T.A. și B.V.Ș. și desființată în

parte sentința primei instanțe în ceea ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului D.M.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2)

C. pen., greșita stabilire în conținut a pedepselor accesorii și complementare

aplicate inculpaților și prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. e) C. pen., omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008

cu referire la toți inculpații din cauză, greșita obligare solidară a

inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat și cuantumul daunelor

morale stabilite în favoarea părților civile, iar în rejudecare:

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.G. și repuse

pedepsele componente în individualitatea lor.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul D.M.G. la pedeapsa de de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate

cu pedepsele aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. a)

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., urmând ca inculpatul D.M.G.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare sporită la 22 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei

închisorii.

A fost înlăturată din

conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților D.M.G.,

K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P. interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.

e) C. pen.

S-a dispus prelevarea

de probe biologice de la inculpații D.M.G., K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P. în

vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Au fost obligații

inculpații la plata sumei de câte 7.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare

statului efectuate în cursul urmăririi penale și la judecata în fond a cauzei,

inculpații minori G.I.N. și G.C.P. în solidar cu partea responsabilă civilmente

G.S.

Au fost majorate

daunele morale și obligați inculpații în solidar la plata acestora, inculpații

minori în solidar și cu partea responsabilă civilmente G.S., după cum urmează:

60.000 RON către partea civilă B.A., 20.000 RON către partea civilă B.I.,

10.000 RON către partea civilă T.A. și 10.000 RON către partea civilă B.V.Ș.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente G.S. împotriva

aceleiași sentințe.

A fost menținută

starea de arest a inculpaților și dedusă prevenția la zi.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra

existenței faptelor și vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima

instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate

în cauză.

De asemenea, s-a

constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost

corespunzător încadrată juridic pentru fiecare inculpat în parte, faptele

reținute în sarcina lor realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor

pentru care au fost condamnați.

În considerentele

deciziei pronunțate în apel au fost examinate criticile inculpaților invocate

în susținerea cererilor privind schimbarea de încadrare juridică și solicitarea

de achitare formulată de inculpatul P.I.C. și indicate motivele pentru care nu

au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea

instanței de fond.

A fost înlăturată și

cererea inculpatului D.M.G. privind restituirea cauzei la procuror,

reținându-se că motivele invocate, cu referire la administrarea unor probe în

favoare și a altor probatorii, nu aveau semnificația unor cauze de nulitate

care să necesite refacerea urmăririi penale sau să afecteze valabilitatea actului

se sesizare.

În ceea ce privește

nelegala sesizare a instanței, susținută în raport de lipsa mențiunii privind

verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul

ierarhic superior, instanța de apel a constatat că respectiva neregularitate a

fost complinită prin înscrierea mențiunii corespunzătoare, conform art. 264

alin. (3) C. proc. pen.

Tot astfel, s-a mai

constatat că pedepsele principale stabilite de prima instanță au fost corect

individualizate pentru fiecare inculpat în parte, neexistând temeiuri care să

justifice aplicarea unui regim sancționator mai sever ori reducerea pedepselor,

conform solicitării formulate de parchet și apărare.

În schimb, instanța

de apel a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de prima instanță

inculpatului D.M.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2)

C. pen. era nelegală întrucât respectiva infracțiune în încadrarea reținută se

sancționează cu închisoarea de la 7 la 15 ani.

Ca urmare, instanța

de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 10 ani închisoare, ținându-se

seama de gravitatea și modalitatea de comitere a faptei, precum și de

circumstanțele personale ale inculpatului.

În cadrul controlului

de legalitate exercitat din oficiu, instanța de apel a constatat că pedepsele

complementare și accesorii aplicate în cauză au fost greșit stabilite prin

interzicerea dreptului inculpaților de a fi tutore sau curator, neindicându-se

în cuprinsul sentinței motivele pentru care se apreciase că ar exista o

nedemnitate sub acest aspect.

Prin urmare, a fost

modificat conținutul pedepselor complementare și accesorii stabilite de prima

instanță, înlăturându-se interdicția prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen.

O altă nelegalitate

constatată în apel a vizat greșita aplicare a dispozițiilor legale care

reglementează plata cheltuielilor judiciare efectuate în procesul penal.

S-a constatat astfel

că prima instanță a dispus obligarea în comun a inculpaților condamnați la

plata cheltuielilor judiciare către stat, deși prin dispozițiile art. 191 alin.

(2) C. proc. pen. se prevede că instanța hotărăște partea din cheltuielile

datorate de fiecare inculpat corespunzător cu cât le-a provocat.

Ca urmare, instanța

de apel a înlăturat această nelegalitate, stabilind în sarcina fiecărui

inculpat în parte, cota parte din cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea cauzei în primă instanță și la urmărirea penală.

S-a mai constatat că

prima instanță nu făcuse aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008

în sensul de a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea

introducerii în baza de date a S.N.D.G.J., deși raportat de natura infracțiunii

pentru care intervenise condamnarea, era obligatorie luarea măsurii.

Hotărârea primei

instanțe a fost cenzurată și sub aspectul laturii civile a cauzei,

apreciindu-se că părțile civile erau îndreptățite la acoperirea prejudiciului

de ordin nepatrimonial încercat prin fapta ilicită a inculpaților într-un

cuantum superior celui stabilit de judecătorul fondului, având în vedere

intensitatea suferințele cauzate de pierderea victimei în contextul relațiilor

de rudenie și vârsta tânără a acesteia.

Pe cale de

consecință, au fost respinse solicitările inculpaților și ale părții

responsabile civilmente privind reducerea daunelor morale acordate părților

civile, inclusiv cererea de defalcare a daunelor între inculpați, reținându-se

că toți inculpați au contribuit împreună la producerea aceluiași prejudiciului.

Și împotriva acestei

decizii și, în esență, pentru aceleași motive, în termen legal, a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, părțile civile B.A.,

B.I., T.A. și B.V.Ș. și inculpații D.M.G. și P.I.C.

Prin recursul

procurorului, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen., a fost reiterată critica

referitoare la greșita individualizare a pedepselor pentru inculpați și

omisiunea instanței de apel de a dispune ca prelevarea probelor biologice de la

inculpați să se facă la eliberarea lor din penitenciar, conform prevederilor

art. 3 și ale art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În dezvoltarea

criticii vizând greșita individualizare a pedepselor, s-a susținut că pedepsele

aplicate în cauză nu reflectă periculozitatea socială deosebită a inculpaților

demonstrată de modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

A fost menționată

agresivitatea și cruzimea cu care inculpații au acționat în vederea suprimării

vieții victimei, numărul participanților și durata în timp a agresiunii, precum

și motivația care a determinat exercitarea violențelor, inculpatul D. acționând

în scop de răzbunare asupra victimei.

S-a arătat că toate

aceste elemente justifică majorarea pedepselor, inclusiv pentru inculpații în

favoarea cărora au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare care, dincolo

de faptul că nu se impunea a fi reținute pe temeiul bunei conduite adoptate în

proces, nici nu era obligatoriu a fi valorificate, în contextul existenței unor

cauze legale de agravare a pedepsei.

La rândul lor,

părțile civile B.A., B.I., T.A. și B.V.Ș., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17

1

și 18 C. proc. pen.,

au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților și a daunelor morale la

care au fost obligați peste limita stabilită de instanța de prim control

judiciar.

Referitor la critica

circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., părțile civile au susținut că fapta reținută în sarcina

inculpaților este de o gravitate deosebită prin modul în care a fost concepută

și executată acțiunea de ucidere a victimei, probatoriul administrat în cauză

stabilind că victima a fost supusă unor suferințe prelungite și de maximă

intensitate, ceea ce justifică aplicarea unor pedepse corespunzătoare,

proporționale cu periculozitatea socială a inculpaților.

Sub aspectul laturii

civile, a fost reiterată critica referitoare la greșita stabilire a daunelor

morale, solicitarea de majorare a cuantumului despăgubirilor fiind susținută în

esență în raport de gravitatea vătămărilor produse și intensitatea suferințelor

cauzate.

Prin recursul

inculpatului D.M.G. a fost criticată soluția de condamnare pronunțată de

instanțele anterioare, susținându-se în esență că evenimentele din noaptea

incidentului s-au derulat într-o altă modalitate decât cea prezentată în

rechizitoriu, în realitate, ceilalți inculpați din cauză având principala

contribuție în agresarea victimei. Prezentând propria versiune cu privire la

derularea faptelor, inculpatul a menționat că victima a plecat singură din

domiciliul său, ulterior fiind din nou agresată de inculpații K.I. și G.P. în

dreptul locuinței numitului G.I., unde a rămas căzută la pământ și transportată

de aceeași inculpați și de G.I.N. cu o roabă și abandonată pe un drum care

ducea spre casa victimei. De asemenea, inculpatul D. a susținut că a plecat în

căutarea victimei cu inculpatul G.P. și că în aceste împrejurări l-a întâlnit

și întrebat pe martorul S.M. dacă știe ceva despre victimă. La întoarcere,

inculpatul G.P. a fost anunțat telefonic de coinculpatul P.I. că victima

decedase.

În considerarea celor

arătate, inculpatul D. a susținut că nu el este cel vinovat de uciderea

victimei și că nu el a ordonat ascunderea cadavrului, așa cum s-a reținut prin

rechizitoriu.

A mai susținut că la

ora la care s-a predat organelor de urmărire penală, adică la orele 7,00

dimineața, victima era încă în viață și putea fi salvată dacă organele de

poliție ar fi ajuns imediat la fața locului.

De asemenea,

inculpatul a contestat că ar fi fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul

P.I. pentru a fi informat cu privire la decesul victimei, precum și faptul că

ar fi cerut acestui inculpat să îngroape cadavrul victimei.

Pentru toate aceste

motive, apărarea inculpatului D.M.G. a invocat necesitatea completării

judecătorești prin audierea martorilor asistenți la cercetarea locului faptei

în dovedirea aspectului că victima nu era decedată la orele 12,30 - 1,00,

precum și verificarea înregistrărilor stocate în memoria telefonului mobil al

inculpatului G.P., probă necesară pentru stabilirea realității acuzelor din

rechizitoriu, conform cărora, pe acel telefon, inculpatul P.I. îl anunțase pe

inculpatul D.M. despre decesul victimei și primise dispoziția de a ascunde

cadavrul victimei.

Criticile formulate

au fost invocate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar,

invocându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.,

susținându-se că inculpatul nu a urmărit uciderea victimei.

Totodată, în

susținerea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., apărarea aceluiași inculpat a invocat omisiunea instanțelor de a reține

în favoarea inculpatului circumstanța săvârșirii faptei în stare de provocare

din partea victimei.

Și în recursul

inculpatului P.I.C. au fost invocate aceleași cazuri de casare și cu aceeași

argumentare prezentată în recursul inculpatului D.M.G., cu precizarea că în

ceea ce privește critica vizând: greșita individualizare a pedepsei, solicitarea

de reducere a pedepsei a fost motivată în raport de contribuția concretă,

semnificativ redusă a acestui inculpat la comiterea actelor de agresiune asupra

victimei B.I.I.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce urmează:

Susținând că nu se

face vinovat de comiterea faptei de omor, inculpatul D.M.G. menționează în

recurs o altă modalitate de desfășurare a evenimentelor cauzei, în care

inițiativa activității infracționale, cât și agresiunea în sine, ar fi

aparținut celorlalți participanți, în principal inculpaților K.I. și G.P.

Astfel, invocând

incidentul anterior avut cu victima B.I.I., inculpatul D. a susținut că K.I. a

fost cel care, în ziua incidentului, i-a comunicat că știe unde se află unul

dintre agresori săi, la insistențele acestui inculpat acceptând să meargă

împreună în căutarea lui.

Conform susținerilor

formulate, tot inculpatul K.I. a fost cel care i-a chemat în ajutor și pe

inculpații G.P. și G.I., grupul celor 4 inculpați plecând astfel în căutarea

agresorului, spre locul cunoscut sub denumirea STUPU, situat la marginea

comunei Rășinari.

Descriind

împrejurările comiterii faptei, inculpatul D. a susținut că la locul

incidentului ar fi fost întâmpinați de victima B.I.I. și, întrucât aceasta era

înarmată cu o bâtă, a fost lovită inițial de inculpatul K.I. cu o lopată în

cap, precum și de inculpații G.P. și P.C.I., iar după ce victima a căzut la

pământ, a fost lovită și de inculpații D. și G.N.

În continuare,

inculpatul D. a susținut că la un moment dat, în timpul agresiunii, le-ar fi

cerut celorlalți coinculpați să înceteze violențele asupra victimei și chiar

s-a interpus între aceasta și inculpați pentru a pune capăt agresiunii.

Inculpatul D. a

subliniat că victima a rămas căzută la pământ, dar nu pentru că ar fi fost în

stare de inconștiență, ci pentru a împiedica un nou atac asupra sa din partea

inculpaților.

Înainte de a părăsi

locul faptei, martorul S.M. ar fi lovit și el victima cu piciorul, după care,

pe timpul deplasării cu căruța, toți inculpați au continuat să lovească

victima, loviturile grave fiind însă aplicate numai de coinculpații K.I. și

G.P.

Și pentru această

etapă a agresiunii, inculpatul D. a susținut că le-ar fi cerut celorlalți

coinculpați să înceteze actele de violență și, întrucât aceștia au refuzat, el

și inculpatul P.I. au coborât din căruță, ceea ce ulterior au făcut și

inculpații K. și G.I.

Conform susținerilor

inculpatului D., numai inculpatul G.P. ar fi rămas cu victima în căruță,

exercitând în continuare acte de violență care au culminat cu răsturnarea

căruței.

După acest moment,

agresiunea a fost săvârșită și de inculpații K. și G.I., victima fiind ulterior

urcată în căruță și transportată la domiciliul inculpatului D., unde cei doi

inculpați au continuat să lovească victima.

Inculpatul D. a

recunoscut că după ce victima a fost dusă într-o altă încăpere a imobilului i-a

aplicat și el două lovituri cu pumnii și picioarele, chestionând victima cu

privire la identitatea celorlalte persoane împreună cu care aceasta îl agresase

anterior și încercase să îl omoare.

În fine, inculpatul a

susținut că victima a fost lăsată să plece din domiciliul său, după care ar fi

fost din nou lovită de inculpații K.I. și G.P. în dreptul locuinței lui G.I.,

unde a rămas căzută la pământ și transportată ulterior cu o roabă și abandonată

pe un drum care ducea spre casa victimei.

Examinând susținerile

formulate în apărare, Înalta Curte constată că acestea sunt infirmate de

celelalte probele administrate în cauză și chiar de propriile declarații făcute

succesiv de inculpat în cursul procesului penal, elementele de fapt cu

relevanță în ceea ce privește existența faptei și vinovăției inculpatului fiind

corespunzător reținute de instanțele anterioare, pe baza unei analize complete

și coroborate a probelor de la dosar.

O primă observație

este aceea că inculpatul D. nu contestă implicarea sa în agresiunea săvârșită

asupra victimei B.I.l., ci doar împrejurările și modalitatea în care s-ar fi

derulat evenimentele din noaptea incidentului, cu implicații în ceea ce

privește gradul de vinovăție, contribuția concretă și valoarea ei cauzală în

producerea rezultatului morții victimei.

De asemenea, se

contestă concluzia instanțelor anterioare în sensul că inițiativa comiterii

faptelor ar fi aparținut acestui inculpat.

Cu privire la

aspectele invocate, Înalta Curte constată că din nicio probă administrată în

cauză nu rezultă ca alt coinculpat să fi avut inițiativa comiterii faptei,

inculpatul D.M.G. fiind singurul care a urmărit să se răzbune pe victimă și i-a

cooptat în această activitate și pe ceilalți inculpați din cauză.

În încercarea de a

justifica violențele exercitate asupra victimei, inculpatul a invocat relațiile

tensionate existente între el și victimă, menționând conflictul inițiat

anterior de victimă asupra sa și tentativa de omor comisă în acele împrejurări.

Rezultă astfel că

inculpatul a avut motivația comiterii faptei, cel puțin în ceea ce privește

aplicarea unei corecții fizice victimei.

Concluzia exprimată

are în vedere declarațiile concordante și constant formulate sub aspectul

analizat de toți ceilalți inculpați din cauză, precum și ale martorelor D.M. și

G.S. care, prin declarațiile date, au confirmat împrejurările de fapt reținute

de instanțele anterioare, ca circumstanțe ale producerii faptei.

Astfel, martora D.M.

a infirmat susținerea inculpatului D.M.G. în sensul că în noaptea incidentului

ar fi venit la domiciliu, după terminarea orelor de program, însoțită de

coinculpatul K.I.

De asemenea, martora

nu a confirmat prezența în domiciliu său a coinculpatului K.I. în intervalul

orar 17,00 - 22,00, corespunzător duratei în care a revenit de la serviciu și

până a mers la culcare.

Conform declarației

martorei D.M., aceasta a fost trezită din somn, în jurul orelor 1,00, de mama

inculpaților G. care întrebat-o dacă fiii săi se află în domiciliul ei.

Declarația acestei

martore se coroborează cu declarațiile martorei G.S., mama inculpaților G.P. și

G.N., care a declarat că în noaptea incidentului, fiii săi au fost sunați de

coinculpatul D.M.G. și chemați la locuința lui. Deși martora i-a sfătuit să nu

se ducă, cei doi inculpați au plecat din domiciliu, spunându-i mamei că se vor

întoarce acasă imediat, fiind chemați de inculpatul D. să îl ajute cu animalele

din gospodărie. Întrucât minorii întârziau acasă și nu răspundeau la telefonul

mobil, în jurul orelor 1,00 martora G.S. a apelat-o telefonic pe soția

inculpatului D.

Pe de altă parte,

niciunul dintre inculpații din cauză nu a declarat să fi avut el inițiativa

comiterii faptei și nici din probele administrate în proces nu au rezultat

elemente care să susțină în mod obiectiv presupusul interes al inculpaților de

a acționa în acest fel.

Din declarațiile

inculpaților K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P. rezultă neechivoc că propunerea de

a merge la stâna de oi a victimei a venit din partea coinculpatului D.M.G.,

acesta făcându-le cunoscut și scopul deplasării, acela de a surprinde victima

și de a exercita violențe asupra acesteia.

Între inculpații din

cauză exista o relație de amiciție și în acest context aveau cunoștință de

incidentul anterior al victimei cu coinculpatul D.M.G..

De asemenea, între

inculpatul G.C.P. și fiica inculpatului D.M.G. exista o relație apropriată,

acest inculpat, cât și fratele său, G.I.N. obișnuind să petreacă mul timp în

compania inculpatului D.

Conform declarației

martorei G.S., inculpatul D.M.G. exercita o mare influență asupra copiilor săi,

autoritate explicabilă prin prisma relației întreținute de G.C.P. cu fiica

inculpatului D. și faptul că cei doi minori nu aveau sprijinul și suportul

tatălui lor care, la rândul său, fusese victima unui omor.

Prin declarațiile

formulate în cursul procesului penal, inculpații K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P.

au prezentat în esență aceeași modalitate de derulare a evenimentelor din

noaptea incidentului, declarațiile date fiind concordante în ceea ce privește

etapele pe care le-a parcurs agresiunea, începând de la momentul surprinderii

victimei la stâna de oi și până când aceasta a fost transportată și abandonată

la locul unde se depozitau resturile menajere.

Declarațiile

formulate evidențiază deopotrivă și modalitatea concretă în care a avut loc

consumarea agresiunii, cu detalierea aspectelor vizând obiectele folosite la

comiterea agresiunii, participația și contribuția avută de fiecare inculpat în

parte la exercitarea actelor de violență, elemente pe baza cărora se poate

concluziona că situația de fapt reținută de prima instanță a fost bine

stabilită în cauză și reflectă corespunzător evenimentele petrecute în noaptea

incidentului.

În contextul

probatoriului cauzei, Înalta Curte constată că agresiunea comisă asupra

victimei B.I.I. a avut ca unică cauză intenția de răzbunare a inculpatului

D.M.G. care a considerat că, în lipsa reacției imediate a autorităților

statului împotriva victimei infracțiunii, trebuie să-și facă singur dreptate și

să obțină astfel satisfacția dorită.

Că inculpatul a

acționat din dorința de a se răzbuna pe victimă rezultă și din declarațiile

martorei C.M. care au arătat că după incidentul din părți petrecut în toamna

anului 2007, inculpatul a amenințat victima cu moartea, în repetate rânduri.

Săvârșirea faptei pe

fondul unei stări conflictuale mai vechi nu poate avea însă semnificația unei

provocări în sensul art. 73 lit. b) C. pen., în lipsa altor elemente de fapt

care să determine concluzia că inculpatul a acționat sub impulsul unei

puternice tulburări sau emoții produse în psihicul său de comportamentul ilicit

și actual al victimei.

Din acest motiv,

Înalta Curte constată că în mod justificat instanțele anterioare nu au reținut

ca săvârșirea faptei să se fi produs în stare de provocare, circumstanță ce nu

va fi reținută nici de instanța de recurs, în cadrul criticii subsidiare

referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.M.G.

În raport de starea

de fapt reținută, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților din cauză,

inclusiv a inculpatului D.M.G., este stabilită indubitabil cu probele deja

enunțate, rezultând nu numai din materialul probator al urmăririi penale, ci și

din probatoriul administrat în fața instanței, fiecare dintre inculpații

participanți la comiterea faptelor indicând împrejurările în care le-au comis

cu participarea inculpatului D.M.G., care apare astfel ca inițiator și

conducător al grupului de agresori, încât încercările acestuia din urmă de a se

deroba de răspundere prin contestarea faptelor, nu pot fi considerate decât ca

fiind făcute de circumstanță și în scopul diminuării răspunderii sale.

Așa cum deja s-a

arătat, nu există motive pentru a se considera că declarațiile celorlalți în

redarea faptelor și a desfășurării lor în timp nu sunt corespunzătoare

adevărului, pe de o parte pentru că prin declarațiile făcute respectivii

inculpați își atrag și chiar își agravează propria răspundere, iar pe de altă

parte, pentru că nu se identifică motive verosimile de natură a le explica

conduita.

De altfel,

veridicitatea declarațiilor celorlalți inculpați în legătură cu rolul și

contribuția avută la comiterea agresiunii și exercitarea în concret a

violențelor este confirmată și chiar dovedită în mod direct cu declarațiile

martorilor oculari S.M. și S.M.V. și parțial cu declarațiile martorei D.M. în

ceea ce privește ultima etapă a agresiunii, dar și de conținutul și concluziile

raportului medico-legal de necropsie.

Raportul medico-legal

efectuat în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu plăgi

hemoragice ale scalpului și cu multiple hematoame.

La examinarea

cadavrului au fost identificate multiple leziuni traumatice situate pe întreaga

suprafață a corpului victimei, leziuni cu privire la care s-a stabilit că au

putut fi produse prin lovire repetată, din poziții variabile în timp, cu

corpuri contondente, între care unele de formă alungită.

Concluziile

constatării medico-legale se coroborează perfect cu declarațiile inculpaților

în ceea ce privește dinamica și instrumentele folosite la săvârșirea agresiunii

asupra victimei.

De asemenea, prin

raportul medico-legal efectuat în cauză, astfel cum a fost completat la

judecata în primă instanță, s-a stabilit că leziunile traumatice constatate la

autopsie, în ansamblul lor, au constituit cauza sigură și directă a morții,

șocul traumatic și hemoragie care a determinat decesul victimei fiind urmarea

tuturor respectivelor leziuni.

Concluziile actului

medico-legal prezintă o importanță deosebită în cauză raportat la împrejurarea

că apărarea inculpaților D.M.G. și P.I.C. au contestat încadrarea juridică a

faptei ca omor, între altele, și pe temeiul contribuției reduse și a valorii ei

cauzale în producerea rezultatului morții victimei.

Cu privire la

participația - sub forma coautoratului - în cazul infracțiunii de omor,

reamintind jurisprudența mai veche a fostului Tribunal Suprem, dar și decizii

de speță din practica recentă a instanței supreme, Înalta Curte arată că

aceasta subzistă și în cazul în care nu toți participanții la faptă contribuie

în aceeași măsură