ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2011

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin Sentința penală nr. 41 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în Dosarul nr. 1905/85/2008, s-a dispus condamnarea inculpaților D.M.G., K.I.D., P.I.C., G.C.P. și G.N., după cum urmează: I. În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.G. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate. În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul D.M.G. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare, sporită la 22 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. II. În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate. În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite - pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul K.I.D. să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. III. În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I.C. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate. În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul P.I.C.

să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. IV. În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 99 și art. 109 C. pen. a fost condamnat inculpatul minor G.C.P. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate. În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.

au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul G.C.P. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare. V. În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 99 și art. 109 C. pen. a fost condamnat inculpatul minor G.I.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen. a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate. În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul G.I.N.

să execute pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. A fost menținută starea de arest a inculpaților și dedusă din pedepsele aplicate durata arestului preventiv, cu începere de la 18 aprilie 2008 la zi. Au fost respinse cererile inculpaților privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și, în subsidiar, în complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și cererea formulată separat de inculpatul P.I.C. privind înlăturarea circumstanței agravante de la art. 75 lit. c) C. pen. din încadrarea prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B.A., B.I., B.V.Ș. și T.A. și s-a dispus obligarea solidară a inculpaților, inculpații minori în solidar cu partea responsabilă civilmente G.S., la plata sumei de 9.000 RON despăgubiri materiale și 50.000 RON daune morale către partea civilă B.A., 10.000 RON daune morale către partea civilă B.I. și câte 5.000 RON daune morale către părțile civile B.V.Ș. și T.A. În baza art. 163 C. proc.

pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și părții responsabile civilmente până la concurența sumei acordate cu titlu de despăgubiri. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat M.G.S. a două lopeți și o bâtă ciobănească folosite la comiterea faptei, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul instanței. Au fost obligați inculpații, în solidar, inculpații minori în solidar cu partea responsabilă civilmente G.S., la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Între inculpatul D.M.G. și victima B.I.I. exista o stare conflictuală determinată de conduita anterioară a victimei care, împreună cu alte persoane, exercitase acte de agresiune asupra inculpatului, în cursul lunii octombrie 2007. Pe fondul acestui conflict și a consumului de alcool, la data de 17 aprilie 2008, inculpatul D.M.G.

s-a hotărât să se răzbune pe victimă. În acest scop, inculpatul i-a invitat la domiciliul său pe inculpații K.I.D., P.I.C., G.C.P. și G.N., aceștia din urmă minori, cărora le-a împărtășit intenția de a se deplasa la stâna de oi a victimei pentru a-i aplica o corecție fizică. Toți inculpații au fost de acord cu propunerea gazdei și, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, s-au înarmat fiecare în parte cu bâte, furci și lopeți luate din gospodăria inculpatului D.M.G., deplasându-se cu căruța aceluiași inculpat spre stâna de oi a victimei, situată în extravilanul localității Rășinari, la locul denumit STUPU. Ajunși la stână, în jurul orelor 1,00, inculpatul D. le-a cerut celorlalți coinculpați să caute victima și să o imobilizeze pentru a putea el însuși să o agreseze.

Ca urmare, cei 5 inculpați s-au îndreptat spre coliba în care dormea victima; aceasta, trezită de zgomot, a ieșit afară înarmată cu o bâtă și, văzându-i pe inculpați, a încercat să fugă. În acel moment, inculpatul D. a aplicat victimei o lovitură, după care a fost lovită și de inculpații P.I. cu o furcă și de G.I. cu o lopată, ambele lovituri fiind aplicate în zona spatelui în timp ce victima continua să fugă. În momentele următoarele, victima a fost prinsă de inculpații K.l. și G.P. care și ei au aplicat mai multe lovituri victimei până a căzut la pământ. După ce victima a căzut la pământ, toți inculpații s-au adunat în jurul ei și i-au aplicat lovituri cu obiectele cu care erau înarmați. Această agresiune săvârșită în comun a durat aproximativ 10 minute, după care inculpatul D. i-a cerut inculpatului P.C.

să meargă să aducă căruța pentru a urca în ea victima. Cei patru inculpați rămași în jurul victimei au fost văzuți de martorii S.M. și Ș.V. care au sosit la fața locului. Martorii în cauză aveau asupra lor o lanternă, ceea ce le-a permis să vadă cum victima era lovită de cei patru inculpați. La vederea luminii lanternei, inculpatul D. i-a strigat martorului Ș.V. să stingă lanterna, amenințând martorul cu bătaia. Ca urmare, martorul Ș.V. s-a conformat și împreună cu S.M. s-au retras la o distanță de circa 15 - 20 metri de locul infracțional. Cei doi martori au continuat să urmărească ceea ce se întâmpla la locul faptei, auzind cum inculpații loveau cu ferocitate victima, precum și strigătele de durere și planșetele victimei care erau din ce în ce mai rare, pe măsură ce loviturile se înmulțeau.

Această nouă agresiune a fost săvârșită numai de inculpații D.M.G., K.l. și G.P. și a durat circa 30 - 60 minute. În continuare, cei trei inculpați au urcat cu forța victima în căruță, după care s-au așezat și ei în jurul acesteia, inculpații P.I. și G.I. ocupând locurile din față și conducând căruța spre locuința inculpatului D. Pe parcursul deplasării cu căruța, victima a fost din nou agresată de inculpații D.M.G., G.P. și K.I., primii doi inculpați lovind victima cu pumnii și picioarele, iar inculpatul K.I. cu o rangă de fier, pe care o folosise și în episoadele anterioare ale agresiunii. La un moment dat, victima a încercat să sară din căruță, în efortul de a scăpa de violențele la care era supusă, fără a reuși însă; în continuare, aceeași trei inculpați care se aflau lângă victimă, în căruță, i-au scos hainele și le-au aruncat pe drum.

Ajunși la domiciliul inculpatului D., acesta i-a cerut victimei să coboare din căruță; din cauza leziunilor provocate, victima nu a putut să o facă, motiv pentru care a fost trasă din căruță de acest inculpat, trântită la pământ și lovită în continuare de inculpat. În acel moment, conform declarațiilor celorlalți inculpați, victima era complet dezbrăcată și plină de sânge, inculpatul D. cerându-le să plece. Între timp, în curtea imobilului a venit soția inculpatului D., martora D.M. care a insistat ca ceilalți inculpați să nu plece și să intervină pentru încetarea violențelor. Ca urmare, victima a fost dusă în casă de inculpații P.I. și G.P., după care în locuință au intrat și inculpații K.I., D.M.G.

și G.I.. Actele de agresiune au continuat și în locuință, inculpatul D. lovind victima cu o scândură. După ce scândura s-a rupt, inculpatul a luat o găleată cu apă pe care a aruncat-o peste victimă. La insistențele soției sale, inculpatul D. a fost scos din cameră de inculpatul P.I. care a rămas să îl supravegheze într-o altă încăpere a imobilului până în jurul orelor 5,00. Între timp, inculpații G.I., G.P. și K.I. au îmbrăcat victima cu hainele primite în acest scop de la martora D.M. și, întrucât aceasta nu se mai putea deplasa singură, a fost așezată într-o roabă, cu ajutorul căreia a fost transportată în stradă și abandonată la groapa de gunoi. Victima a fost acoperită cu o plapumă de către inculpați, pe care o primiseră tot de la martora D.M.

Cei trei inculpați au revenit la locuința inculpatului D.M.G., unde au rămas să consume băuturi alcoolice împreună. Ulterior, inculpații D. și G.P. s-au reîntors la stâna de oi, amenințându-i pe cei doi martori să nu dezvăluie nimic din cele întâmplate, iar inculpații K.I. și P.I. s-au deplasat la groapa de gunoi unde fusese abandonată victima pentru a verifica starea acesteia. Constatând că victima decedase, cei doi inculpați l-au anunțat telefonic pe coinculpatul D., după care, conform instrucțiunilor primite, au acoperit cadavrul cu crengi și cu o plapumă. Constatarea medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu plăgi hemoragice ale scalpului și multiple hematoame cauzate prin lovire repetată cu corpuri dure, unele de formă alungită, între leziunile traumatice în ansamblul lor și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, în încadrarea prevăzută de art. 174 - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 189 alin. (1) și 2 C. pen. Toți inculpații au recunoscut implicarea lor în activitatea infracțională, prezentând fiecare însă propria versiune în ceea ce privește modalitatea de derulare a evenimentelor și a scopului în vederea căruia a acționat. Astfel, inculpatul D.M.G. a menționat starea conflictuală dintre el și victimă și și-a justificat comportamentul infracțional ca ripostă la actele de violență comise anterior de victimă care ar fi încercat să îl ucidă prin incendierea unei barăci în care a fost inițial încuiat.

Inculpatul a negat însă că ar fi acționat în scopul uciderii victimei, apărare invocată și de inculpații G.I., G.P. și K.I. și P.I.C. care au arătat că participarea lor la actele de agresiune a avut loc la cererea și sub influența coinculpatului D.M.G., urmărind exclusiv aplicarea unei corecții fizice victimei. Având în vedere numărul mare de lovituri aplicate victimei și intensitatea deosebită a acestora, felul obiectelor folosite în exercitarea actelor de violență - furci, pari și o rangă de fier, dar și conduită ulterioară adoptată după abandonarea victimei, inculpații verificând dacă intervenise sau nu decesul, prima instanță a constatat că toți inculpații au prevăzut și acceptat producerea morții victimei.

S-a arătat de către instanță că intenția specifică infracțiunii de omor era îndeplinită și în privința inculpaților P.I.C. și G.I.N. care, deși au avut o contribuție mai redusă la exercitarea actelor de violență, au prevăzut și acceptat la rândul lor posibilitatea producerii morții victimei. S-a reținut astfel că și acești inculpați au lovit victima cu obiecte apte să provoace decesul, au împiedicat victima să se apere de agresiunea celorlalți trei inculpați, au supravegheat și transportat victima la domiciliul inculpatului D., cunoscând că acesta va continua exercitarea actelor de violență. De asemenea, s-a reținut că pe tot parcursul desfășurării evenimentelor, inculpații nu au avut niciun moment intenția de a se retrage ori de a-i convinge pe ceilalți inculpați să înceteze actele de agresiune.

În plus, s-a arătat că nici faptul că nu toți inculpați au aplicat lovituri de aceeași intensitate și în zone vitale victimei nu era de natură a conduce la schimbarea încadrării juridice, prin reținerea complicității la infracțiunea de omor. În acest sens, s-a arătat că există coautorat nu numai dacă toți participanții aplică lovituri letale victimei, ci și atunci când unii dintre participanți zădărnicesc eforturile victimei de a se apăra. Loviturile neletale aplicate victimei de unii coinculpați nu pot fi desprinse de ansamblul acțiunilor agresive la care a fost supusă victima, neputându-se delimita măsura în care o lovitură sau alta, obiectiv neletală, a împiedicat victima să se apere ori i-a diminuat capacitatea de ripostă față de toți inculpații.

S-a concluzionat astfel că toți inculpații din cauză au exercitat în comun o presiune psihică asupra victimei și au acționat direct și nemijlocit și asupra corpului victimei. Având în vedere modalitatea în care inculpații au înțeles să suprime viața victimei, prin cauzarea unor suferințe puternice prelungite în timp, altele decât cele care însoțesc moartea violentă, precum și sentimentul de oroare și groază produs în rândul comunității, activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost încadrată în dispozițiile art. 174 - 176 lit. a) C. pen., reținându-se că omorul asupra victimei s-a săvârșit prin cruzimi. A fost reținută, de asemenea, și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., din probatoriul administrat rezultând că victima a fost transportată cu aportul tuturor inculpaților la locuința coinculpatului D.M.G., unde a fost ținută timp de câteva ore și, ulterior, abandonată la groapa de gunoi.

La individualizarea judiciară a pedepsei, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptelor, contribuția concretă avută de fiecare inculpat în parte raportat la inițiativa și contribuția esențială a inculpatului D.M.G., urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpaților și conduita adoptată în proces. Pentru inculpații K.I. și P.I.C. și inculpații minori G.I.N., G.C.P., au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. decurgând din lipsa antecedentelor penale și buna conduită adoptată în cursul procesului penal. Sub aspectul laturii civile, constatând dovedite pretențiile civile reprezentate de contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei, edificarea monumentului funerar și slujbele ulterioare de pomenire, instanța a dispus obligarea solidară a inculpaților către partea civilă B.A.

la plata sumei de 9.000 RON, cu acest titlu de despăgubiri materiale. Totodată, s-a dispus obligarea solidară a inculpaților și la plata daunelor morale către rudele victimei B.I.I., părinții și frații acesteia, ca echivalent al traumei și suferințelor psihice încercate prin acțiunea ilicită a inculpaților. Complementar rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea de la inculpați a obiectelor de care s-au servit la comiterea omorului. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpați, părțile civile B.A., B.I., T.A. și B.V.Ș., partea responsabilă civilmente G.S. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Apelul procurorului a vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, solicitându-se majorarea acestora raportat la gravitatea și periculozitatea socială deosebită a inculpaților, nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului D.M.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., stabilită sub cuantumul minimului special fără fi incidență existența vreunei cauze de reducere a pedepsei, greșita obligare solidară a inculpaților în ceea ce privește plata cheltuielilor judiciare către stat și omisiunea primei instanțe de dispune prelevarea de probe biologice de la inculpați, conform Legii nr. 7/2008. Și în apelul părților civile a fost criticată greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, solicitându-se majorarea acestora și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru inculpatul D.M.G. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., precum și majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, menționându-se în acest sens caracterul și dimensiunea traumei suferite de membrii familiei victimei.

La rândul său, partea responsabilă civilmente G.S. a solicitat reducerea daunelor materiale și morale stabilite prin hotărârea instanței de fond, susținând că fiecare participant trebuie să contribuie la repararea pagubei proporțional cu gradul de participare avut la comiterea faptei; ca urmare, invocând contribuția redusă a celor doi inculpați la comiterea faptei, a solicitat reducerea corespunzătoare a despăgubirilor la care au fost obligați către părțile civile B.A., B.I., T.A. și B.V.Ș. În apelul inculpatului D.M.G., s-a solicitat desființarea sentinței și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmării penale, conform art. 332 C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Cererea principală a fost motivată în raport de neregularitatea actului de sesizare a instanței, precum și de caracterul superficial al anchetei penale, prin neadministrarea unui probatoriu complet în vederea stabilirii adevărului în cauză. Personal, inculpatul D.M.G. a criticat și greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina sa, forma de participare și vinovăția raportat la rezultat produs, precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil. Criticile formulate de inculpatul K.I. au vizat deopotrivă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina sa, solicitând să se rețină în cauză incidența prevederilor art. 183 C. pen. și complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 189 C. pen., invocând în acest sens elementul intențional în a cărui concretizare a acționat, fiind evidentă intenția inculpatului doar de a aplica o corecție victimei și aceasta la solicitarea coinculpatului D. și pe fondul consumului de alcool. De asemenea, inculpatul a menționat că nu avea niciun fel de raporturi cu victima, pe care de altfel nici nu o cunoștea și, la cererea aceluiași coinculpat, l-a ajutat pe acesta din urmă să o transporte la locuința lui. Sub aspectul laturii civile, inculpatul K.I. a solicitat ca despăgubirile civile acordate familiei victimei să fie defalcate între inculpați, corespunzător gradului și contribuției avute la comiterea faptelor. Și în apelul inculpatului P.I.C.

a fost criticată greșita caracterizare a faptei ca infracțiune de omor, solicitându-se să se constate că inculpații nu au intenționat uciderea victimei, ci doar aplicarea unei corecții fizice, situându-se astfel în culpă față de rezultatul mai grav produs. În același sens, s-a arătat că activitatea inculpatului P.I. s-a rezumat la o singură lovitură cu furca aplicată pentru imobilizarea victimei și că respectiva lovitură nu a fost determinantă în producerea rezultatului morții. S-a mai arătat și că inculpatul nu a avut niciun fel de implicare în activitatea materială de lipsire de libertate a victimei, motiv pentru care s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului de sub această acuză.

Deopotrivă, inculpatul a solicitat și înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. reținută în încadrarea faptei de omor deosebit de grav, susținându-se că din nicio probă administrată în cauză nu rezulta ca inculpatul să fi cunoscut că frații G. erau minori. Ca atare, corespunzător apărărilor formulate, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpatului P.I.C. Prin apelurile inculpaților G.I.N. și G.C.P. s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, invocându-se starea de minoritate pentru ambii inculpați și problemele de sănătate ale inculpatului G.C.P., cât și contribuția concretă avută la comiterea faptelor. De asemenea, s-a solicitat și reducerea cuantumului daunelor morale la care au fost obligați, menționându-se că cei doi inculpați au fost singurii care au achitat cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei B.I.I.

Prin Decizia penală nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpații D.M.G., K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P., precum și ale părților civile B.A., B.I., T.A. și B.V.Ș. și desființată în parte sentința primei instanțe în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului D.M.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., greșita stabilire în conținut a pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaților și prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la toți inculpații din cauză, greșita obligare solidară a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat și cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părților civile, iar în rejudecare: A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.G. și repuse pedepsele componente în individualitatea lor. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

a fost condamnat inculpatul D.M.G. la pedeapsa de de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate cu pedepsele aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., urmând ca inculpatul D.M.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A fost înlăturată din conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților D.M.G., K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P. interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen. S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații D.M.G., K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. Au fost obligații inculpații la plata sumei de câte 7.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului efectuate în cursul urmăririi penale și la judecata în fond a cauzei, inculpații minori G.I.N. și G.C.P. în solidar cu partea responsabilă civilmente G.S. Au fost majorate daunele morale și obligați inculpații în solidar la plata acestora, inculpații minori în solidar și cu partea responsabilă civilmente G.S., după cum urmează: 60.000 RON către partea civilă B.A., 20.000 RON către partea civilă B.I., 10.000 RON către partea civilă T.A.

și 10.000 RON către partea civilă B.V.Ș. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente G.S. împotriva aceleiași sentințe. A fost menținută starea de arest a inculpaților și dedusă prevenția la zi. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză. De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic pentru fiecare inculpat în parte, faptele reținute în sarcina lor realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

În considerentele deciziei pronunțate în apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în susținerea cererilor privind schimbarea de încadrare juridică și solicitarea de achitare formulată de inculpatul P.I.C. și indicate motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea instanței de fond. A fost înlăturată și cererea inculpatului D.M.G. privind restituirea cauzei la procuror, reținându-se că motivele invocate, cu referire la administrarea unor probe în favoare și a altor probatorii, nu aveau semnificația unor cauze de nulitate care să necesite refacerea urmăririi penale sau să afecteze valabilitatea actului se sesizare.

În ceea ce privește nelegala sesizare a instanței, susținută în raport de lipsa mențiunii privind verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, instanța de apel a constatat că respectiva neregularitate a fost complinită prin înscrierea mențiunii corespunzătoare, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. Tot astfel, s-a mai constatat că pedepsele principale stabilite de prima instanță au fost corect individualizate pentru fiecare inculpat în parte, neexistând temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancționator mai sever ori reducerea pedepselor, conform solicitării formulate de parchet și apărare. În schimb, instanța de apel a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului D.M.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. era nelegală întrucât respectiva infracțiune în încadrarea reținută se sancționează cu închisoarea de la 7 la 15 ani. Ca urmare, instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 10 ani închisoare, ținându-se seama de gravitatea și modalitatea de comitere a faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului. În cadrul controlului de legalitate exercitat din oficiu, instanța de apel a constatat că pedepsele complementare și accesorii aplicate în cauză au fost greșit stabilite prin interzicerea dreptului inculpaților de a fi tutore sau curator, neindicându-se în cuprinsul sentinței motivele pentru care se apreciase că ar exista o nedemnitate sub acest aspect.

Prin urmare, a fost modificat conținutul pedepselor complementare și accesorii stabilite de prima instanță, înlăturându-se interdicția prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen. O altă nelegalitate constatată în apel a vizat greșita aplicare a dispozițiilor legale care reglementează plata cheltuielilor judiciare efectuate în procesul penal. S-a constatat astfel că prima instanță a dispus obligarea în comun a inculpaților condamnați la plata cheltuielilor judiciare către stat, deși prin dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen. se prevede că instanța hotărăște partea din cheltuielile datorate de fiecare inculpat corespunzător cu cât le-a provocat. Ca urmare, instanța de apel a înlăturat această nelegalitate, stabilind în sarcina fiecărui inculpat în parte, cota parte din cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în primă instanță și la urmărirea penală.

S-a mai constatat că prima instanță nu făcuse aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în sensul de a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii în baza de date a S.N.D.G.J., deși raportat de natura infracțiunii pentru care intervenise condamnarea, era obligatorie luarea măsurii. Hotărârea primei instanțe a fost cenzurată și sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciindu-se că părțile civile erau îndreptățite la acoperirea prejudiciului de ordin nepatrimonial încercat prin fapta ilicită a inculpaților într-un cuantum superior celui stabilit de judecătorul fondului, având în vedere intensitatea suferințele cauzate de pierderea victimei în contextul relațiilor de rudenie și vârsta tânără a acesteia.

Pe cale de consecință, au fost respinse solicitările inculpaților și ale părții responsabile civilmente privind reducerea daunelor morale acordate părților civile, inclusiv cererea de defalcare a daunelor între inculpați, reținându-se că toți inculpați au contribuit împreună la producerea aceluiași prejudiciului. Și împotriva acestei decizii și, în esență, pentru aceleași motive, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, părțile civile B.A., B.I., T.A. și B.V.Ș. și inculpații D.M.G. și P.I.C. Prin recursul procurorului, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen., a fost reiterată critica referitoare la greșita individualizare a pedepselor pentru inculpați și omisiunea instanței de apel de a dispune ca prelevarea probelor biologice de la inculpați să se facă la eliberarea lor din penitenciar, conform prevederilor art. 3 și ale art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În dezvoltarea criticii vizând greșita individualizare a pedepselor, s-a susținut că pedepsele aplicate în cauză nu reflectă periculozitatea socială deosebită a inculpaților demonstrată de modalitatea și împrejurările comiterii faptei. A fost menționată agresivitatea și cruzimea cu care inculpații au acționat în vederea suprimării vieții victimei, numărul participanților și durata în timp a agresiunii, precum și motivația care a determinat exercitarea violențelor, inculpatul D. acționând în scop de răzbunare asupra victimei. S-a arătat că toate aceste elemente justifică majorarea pedepselor, inclusiv pentru inculpații în favoarea cărora au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare care, dincolo de faptul că nu se impunea a fi reținute pe temeiul bunei conduite adoptate în proces, nici nu era obligatoriu a fi valorificate, în contextul existenței unor cauze legale de agravare a pedepsei.

La rândul lor, părțile civile B.A., B.I., T.A. și B.V.Ș., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 1 și 18 C. proc. pen., au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților și a daunelor morale la care au fost obligați peste limita stabilită de instanța de prim control judiciar. Referitor la critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., părțile civile au susținut că fapta reținută în sarcina inculpaților este de o gravitate deosebită prin modul în care a fost concepută și executată acțiunea de ucidere a victimei, probatoriul administrat în cauză stabilind că victima a fost supusă unor suferințe prelungite și de maximă intensitate, ceea ce justifică aplicarea unor pedepse corespunzătoare, proporționale cu periculozitatea socială a inculpaților.

Sub aspectul laturii civile, a fost reiterată critica referitoare la greșita stabilire a daunelor morale, solicitarea de majorare a cuantumului despăgubirilor fiind susținută în esență în raport de gravitatea vătămărilor produse și intensitatea suferințelor cauzate. Prin recursul inculpatului D.M.G. a fost criticată soluția de condamnare pronunțată de instanțele anterioare, susținându-se în esență că evenimentele din noaptea incidentului s-au derulat într-o altă modalitate decât cea prezentată în rechizitoriu, în realitate, ceilalți inculpați din cauză având principala contribuție în agresarea victimei. Prezentând propria versiune cu privire la derularea faptelor, inculpatul a menționat că victima a plecat singură din domiciliul său, ulterior fiind din nou agresată de inculpații K.I.

și G.P. în dreptul locuinței numitului G.I., unde a rămas căzută la pământ și transportată de aceeași inculpați și de G.I.N. cu o roabă și abandonată pe un drum care ducea spre casa victimei. De asemenea, inculpatul D. a susținut că a plecat în căutarea victimei cu inculpatul G.P. și că în aceste împrejurări l-a întâlnit și întrebat pe martorul S.M. dacă știe ceva despre victimă. La întoarcere, inculpatul G.P. a fost anunțat telefonic de coinculpatul P.I. că victima decedase. În considerarea celor arătate, inculpatul D. a susținut că nu el este cel vinovat de uciderea victimei și că nu el a ordonat ascunderea cadavrului, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu. A mai susținut că la ora la care s-a predat organelor de urmărire penală, adică la orele 7,00 dimineața, victima era încă în viață și putea fi salvată dacă organele de poliție ar fi ajuns imediat la fața locului.

De asemenea, inculpatul a contestat că ar fi fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul P.I. pentru a fi informat cu privire la decesul victimei, precum și faptul că ar fi cerut acestui inculpat să îngroape cadavrul victimei. Pentru toate aceste motive, apărarea inculpatului D.M.G. a invocat necesitatea completării judecătorești prin audierea martorilor asistenți la cercetarea locului faptei în dovedirea aspectului că victima nu era decedată la orele 12,30 - 1,00, precum și verificarea înregistrărilor stocate în memoria telefonului mobil al inculpatului G.P., probă necesară pentru stabilirea realității acuzelor din rechizitoriu, conform cărora, pe acel telefon, inculpatul P.I. îl anunțase pe inculpatul D.M.

despre decesul victimei și primise dispoziția de a ascunde cadavrul victimei. Criticile formulate au fost invocate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, invocându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., susținându-se că inculpatul nu a urmărit uciderea victimei. Totodată, în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apărarea aceluiași inculpat a invocat omisiunea instanțelor de a reține în favoarea inculpatului circumstanța săvârșirii faptei în stare de provocare din partea victimei.

Și în recursul inculpatului P.I.C. au fost invocate aceleași cazuri de casare și cu aceeași argumentare prezentată în recursul inculpatului D.M.G., cu precizarea că în ceea ce privește critica vizând: greșita individualizare a pedepsei, solicitarea de reducere a pedepsei a fost motivată în raport de contribuția concretă, semnificativ redusă a acestui inculpat la comiterea actelor de agresiune asupra victimei B.I.I. Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei de omor, inculpatul D.M.G. menționează în recurs o altă modalitate de desfășurare a evenimentelor cauzei, în care inițiativa activității infracționale, cât și agresiunea în sine, ar fi aparținut celorlalți participanți, în principal inculpaților K.I.

și G.P. Astfel, invocând incidentul anterior avut cu victima B.I.I., inculpatul D. a susținut că K.I. a fost cel care, în ziua incidentului, i-a comunicat că știe unde se află unul dintre agresori săi, la insistențele acestui inculpat acceptând să meargă împreună în căutarea lui. Conform susținerilor formulate, tot inculpatul K.I. a fost cel care i-a chemat în ajutor și pe inculpații G.P. și G.I., grupul celor 4 inculpați plecând astfel în căutarea agresorului, spre locul cunoscut sub denumirea STUPU, situat la marginea comunei Rășinari. Descriind împrejurările comiterii faptei, inculpatul D. a susținut că la locul incidentului ar fi fost întâmpinați de victima B.I.I. și, întrucât aceasta era înarmată cu o bâtă, a fost lovită inițial de inculpatul K.I.

cu o lopată în cap, precum și de inculpații G.P. și P.C.I., iar după ce victima a căzut la pământ, a fost lovită și de inculpații D. și G.N. În continuare, inculpatul D. a susținut că la un moment dat, în timpul agresiunii, le-ar fi cerut celorlalți coinculpați să înceteze violențele asupra victimei și chiar s-a interpus între aceasta și inculpați pentru a pune capăt agresiunii. Inculpatul D. a subliniat că victima a rămas căzută la pământ, dar nu pentru că ar fi fost în stare de inconștiență, ci pentru a împiedica un nou atac asupra sa din partea inculpaților. Înainte de a părăsi locul faptei, martorul S.M. ar fi lovit și el victima cu piciorul, după care, pe timpul deplasării cu căruța, toți inculpați au continuat să lovească victima, loviturile grave fiind însă aplicate numai de coinculpații K.I.

și G.P. Și pentru această etapă a agresiunii, inculpatul D. a susținut că le-ar fi cerut celorlalți coinculpați să înceteze actele de violență și, întrucât aceștia au refuzat, el și inculpatul P.I. au coborât din căruță, ceea ce ulterior au făcut și inculpații K. și G.I. Conform susținerilor inculpatului D., numai inculpatul G.P. ar fi rămas cu victima în căruță, exercitând în continuare acte de violență care au culminat cu răsturnarea căruței. După acest moment, agresiunea a fost săvârșită și de inculpații K. și G.I., victima fiind ulterior urcată în căruță și transportată la domiciliul inculpatului D., unde cei doi inculpați au continuat să lovească victima. Inculpatul D. a recunoscut că după ce victima a fost dusă într-o altă încăpere a imobilului i-a aplicat și el două lovituri cu pumnii și picioarele, chestionând victima cu privire la identitatea celorlalte persoane împreună cu care aceasta îl agresase anterior și încercase să îl omoare.

În fine, inculpatul a susținut că victima a fost lăsată să plece din domiciliul său, după care ar fi fost din nou lovită de inculpații K.I. și G.P. în dreptul locuinței lui G.I., unde a rămas căzută la pământ și transportată ulterior cu o roabă și abandonată pe un drum care ducea spre casa victimei. Examinând susținerile formulate în apărare, Înalta Curte constată că acestea sunt infirmate de celelalte probele administrate în cauză și chiar de propriile declarații făcute succesiv de inculpat în cursul procesului penal, elementele de fapt cu relevanță în ceea ce privește existența faptei și vinovăției inculpatului fiind corespunzător reținute de instanțele anterioare, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor de la dosar.

O primă observație este aceea că inculpatul D. nu contestă implicarea sa în agresiunea săvârșită asupra victimei B.I.l., ci doar împrejurările și modalitatea în care s-ar fi derulat evenimentele din noaptea incidentului, cu implicații în ceea ce privește gradul de vinovăție, contribuția concretă și valoarea ei cauzală în producerea rezultatului morții victimei. De asemenea, se contestă concluzia instanțelor anterioare în sensul că inițiativa comiterii faptelor ar fi aparținut acestui inculpat. Cu privire la aspectele invocate, Înalta Curte constată că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă ca alt coinculpat să fi avut inițiativa comiterii faptei, inculpatul D.M.G. fiind singurul care a urmărit să se răzbune pe victimă și i-a cooptat în această activitate și pe ceilalți inculpați din cauză.

În încercarea de a justifica violențele exercitate asupra victimei, inculpatul a invocat relațiile tensionate existente între el și victimă, menționând conflictul inițiat anterior de victimă asupra sa și tentativa de omor comisă în acele împrejurări. Rezultă astfel că inculpatul a avut motivația comiterii faptei, cel puțin în ceea ce privește aplicarea unei corecții fizice victimei. Concluzia exprimată are în vedere declarațiile concordante și constant formulate sub aspectul analizat de toți ceilalți inculpați din cauză, precum și ale martorelor D.M. și G.S. care, prin declarațiile date, au confirmat împrejurările de fapt reținute de instanțele anterioare, ca circumstanțe ale producerii faptei.

Astfel, martora D.M. a infirmat susținerea inculpatului D.M.G. în sensul că în noaptea incidentului ar fi venit la domiciliu, după terminarea orelor de program, însoțită de coinculpatul K.I. De asemenea, martora nu a confirmat prezența în domiciliu său a coinculpatului K.I. în intervalul orar 17,00 - 22,00, corespunzător duratei în care a revenit de la serviciu și până a mers la culcare. Conform declarației martorei D.M., aceasta a fost trezită din somn, în jurul orelor 1,00, de mama inculpaților G. care întrebat-o dacă fiii săi se află în domiciliul ei. Declarația acestei martore se coroborează cu declarațiile martorei G.S., mama inculpaților G.P. și G.N., care a declarat că în noaptea incidentului, fiii săi au fost sunați de coinculpatul D.M.G.

și chemați la locuința lui. Deși martora i-a sfătuit să nu se ducă, cei doi inculpați au plecat din domiciliu, spunându-i mamei că se vor întoarce acasă imediat, fiind chemați de inculpatul D. să îl ajute cu animalele din gospodărie. Întrucât minorii întârziau acasă și nu răspundeau la telefonul mobil, în jurul orelor 1,00 martora G.S. a apelat-o telefonic pe soția inculpatului D. Pe de altă parte, niciunul dintre inculpații din cauză nu a declarat să fi avut el inițiativa comiterii faptei și nici din probele administrate în proces nu au rezultat elemente care să susțină în mod obiectiv presupusul interes al inculpaților de a acționa în acest fel. Din declarațiile inculpaților K.I., P.I.C., G.I.N.

și G.C.P. rezultă neechivoc că propunerea de a merge la stâna de oi a victimei a venit din partea coinculpatului D.M.G., acesta făcându-le cunoscut și scopul deplasării, acela de a surprinde victima și de a exercita violențe asupra acesteia. Între inculpații din cauză exista o relație de amiciție și în acest context aveau cunoștință de incidentul anterior al victimei cu coinculpatul D.M.G.. De asemenea, între inculpatul G.C.P. și fiica inculpatului D.M.G. exista o relație apropriată, acest inculpat, cât și fratele său, G.I.N. obișnuind să petreacă mul timp în compania inculpatului D. Conform declarației martorei G.S., inculpatul D.M.G. exercita o mare influență asupra copiilor săi, autoritate explicabilă prin prisma relației întreținute de G.C.P.

cu fiica inculpatului D. și faptul că cei doi minori nu aveau sprijinul și suportul tatălui lor care, la rândul său, fusese victima unui omor. Prin declarațiile formulate în cursul procesului penal, inculpații K.I., P.I.C., G.I.N. și G.C.P. au prezentat în esență aceeași modalitate de derulare a evenimentelor din noaptea incidentului, declarațiile date fiind concordante în ceea ce privește etapele pe care le-a parcurs agresiunea, începând de la momentul surprinderii victimei la stâna de oi și până când aceasta a fost transportată și abandonată la locul unde se depozitau resturile menajere.

Declarațiile formulate evidențiază deopotrivă și modalitatea concretă în care a avut loc consumarea agresiunii, cu detalierea aspectelor vizând obiectele folosite la comiterea agresiunii, participația și contribuția avută de fiecare inculpat în parte la exercitarea actelor de violență, elemente pe baza cărora se poate concluziona că situația de fapt reținută de prima instanță a fost bine stabilită în cauză și reflectă corespunzător evenimentele petrecute în noaptea incidentului. În contextul probatoriului cauzei, Înalta Curte constată că agresiunea comisă asupra victimei B.I.I. a avut ca unică cauză intenția de răzbunare a inculpatului D.M.G. care a considerat că, în lipsa reacției imediate a autorităților statului împotriva victimei infracțiunii, trebuie să-și facă singur dreptate și să obțină astfel satisfacția dorită.

Că inculpatul a acționat din dorința de a se răzbuna pe victimă rezultă și din declarațiile martorei C.M. care au arătat că după incidentul din părți petrecut în toamna anului 2007, inculpatul a amenințat victima cu moartea, în repetate rânduri. Săvârșirea faptei pe fondul unei stări conflictuale mai vechi nu poate avea însă semnificația unei provocări în sensul art. 73 lit. b) C. pen., în lipsa altor elemente de fapt care să determine concluzia că inculpatul a acționat sub impulsul unei puternice tulburări sau emoții produse în psihicul său de comportamentul ilicit și actual al victimei. Din acest motiv, Înalta Curte constată că în mod justificat instanțele anterioare nu au reținut ca săvârșirea faptei să se fi produs în stare de provocare, circumstanță ce nu va fi reținută nici de instanța de recurs, în cadrul criticii subsidiare referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.M.G.

În raport de starea de fapt reținută, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților din cauză, inclusiv a inculpatului D.M.G., este stabilită indubitabil cu probele deja enunțate, rezultând nu numai din materialul probator al urmăririi penale, ci și din probatoriul administrat în fața instanței, fiecare dintre inculpații participanți la comiterea faptelor indicând împrejurările în care le-au comis cu participarea inculpatului D.M.G., care apare astfel ca inițiator și conducător al grupului de agresori, încât încercările acestuia din urmă de a se deroba de răspundere prin contestarea faptelor, nu pot fi considerate decât ca fiind făcute de circumstanță și în scopul diminuării răspunderii sale.

Așa cum deja s-a arătat, nu există motive pentru a se considera că declarațiile celorlalți în redarea faptelor și a desfășurării lor în timp nu sunt corespunzătoare adevărului, pe de o parte pentru că prin declarațiile făcute respectivii inculpați își atrag și chiar își agravează propria răspundere, iar pe de altă parte, pentru că nu se identifică motive verosimile de natură a le explica conduita. De altfel, veridicitatea declarațiilor celorlalți inculpați în legătură cu rolul și contribuția avută la comiterea agresiunii și exercitarea în concret a violențelor este confirmată și chiar dovedită în mod direct cu declarațiile martorilor oculari S.M. și S.M.V. și parțial cu declarațiile martorei D.M.

în ceea ce privește ultima etapă a agresiunii, dar și de conținutul și concluziile raportului medico-legal de necropsie. Raportul medico-legal efectuat în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu plăgi hemoragice ale scalpului și cu multiple hematoame. La examinarea cadavrului au fost identificate multiple leziuni traumatice situate pe întreaga suprafață a corpului victimei, leziuni cu privire la care s-a stabilit că au putut fi produse prin lovire repetată, din poziții variabile în timp, cu corpuri contondente, între care unele de formă alungită. Concluziile constatării medico-legale se coroborează perfect cu declarațiile inculpaților în ceea ce privește dinamica și instrumentele folosite la săvârșirea agresiunii asupra victimei.

De asemenea, prin raportul medico-legal efectuat în cauză, astfel cum a fost completat la judecata în primă instanță, s-a stabilit că leziunile traumatice constatate la autopsie, în ansamblul lor, au constituit cauza sigură și directă a morții, șocul traumatic și hemoragie care a determinat decesul victimei fiind urmarea tuturor respectivelor leziuni. Concluziile actului medico-legal prezintă o importanță deosebită în cauză raportat la împrejurarea că apărarea inculpaților D.M.G. și P.I.C. au contestat încadrarea juridică a faptei ca omor, între altele, și pe temeiul contribuției reduse și a valorii ei cauzale în producerea rezultatului morții victimei.

Cu privire la participația - sub forma coautoratului - în cazul infracțiunii de omor, reamintind jurisprudența mai veche a fostului Tribunal Suprem, dar și decizii de speță din practica recentă a instanței supreme, Înalta Curte arată că aceasta subzistă și în cazul în care nu toți participanții la faptă contribuie în aceeași măsură