ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1849/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 273/ P din 2 octombrie 2007 a condamnat pe inculpații: 1. S.K., la 25 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 3.P/2000 a Tribunalului Bihor și contopirea restului neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare și conform dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3.P/2000 a Tribunalului Bihor și contopirea restului de pedeapsă de 652 zile închisoare rămas neexecutat, acesta în condițiile executării pedepsei cea mai grea de 18 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, inculpatul a mai fost condamnat la 10 ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3.P/2000 a Tribunalului Bihor și contopirea restului de pedeapsă, acela de 652 zile închisoare rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză, executarea pedepsei cea mai grea, 25 ani închisoare, sporită cu 5 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 30 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. 2. B.Șt., la 20 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 288/2001a Judecătoriei Marghita, contopirea restului de pedeapsă, acela de 438 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 288/2001 a Judecătoriei Marghita, contopirea restului de pedeapsă, acela de 438 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 18 ani închisoare. În baza art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, inculpatul a mai fost condamnat la 10 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 288/2001 a Judecătoriei Marghita, contopirea restului de pedeapsă, acela de 438 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză și executarea pedepsei cea mai grea, de 10 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 5 ani închisoare, în final urmând să execute 25 de ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata, în solidar, a sumelor de 50.000 lei daune morale și 7700 lei reactualizată (2500 euro) daune materiale pentru partea civilă S.K.A. S-au respins, ca nefiind dovedite, pretențiile părții civile S.I. Aceeași instanță, prin încheierea pronunțată la 22 octombrie 2007, soluționând cererea formulată de Penitenciarul Oradea, în conformitate cu dispozițiile art. 195 alin. (3) C. proc. pen., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată din minuta hotărârii, în sensul că datele de stare civilă ale inculpaților sunt S.K., fiul lui C. și G., iar B.Șt., fiul lui C. și G. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele: La 11 august 2004, K.B.Z.

a reclamat organelor abilitate că logodnicul său, S.K.R., la 9 august 2004, seara, din localitatea Poiana, comuna Tăuteu, a plecat spre Ungaria pentru a transporta două sau patru persoane de la acea dată, neștiind nimic despre soarta lui, deși îl apelase telefonic de mai multe ori sau îi trimisese mesaje pe telefonul mobil. Aceeași femeie a declarat, cu acel prilej, că la 6 august 2004, logodnicul ei a fost apelat pe telefonul mobil nr. 0740214531 de un anume „K.” din satul Crestur, acesta i-a cerut să-l ducă în Ungaria, spre aceeași destinație urmând să meargă și alții, iar pentru că S.K.R. avea autovehiculul defect, i-a spus că nu-l poate ajuta. „K.” a lăsat un număr de telefon mobil, acesta a fost introdus în memoria telefonului celular și ea l-a notat pe o hârtie, „K.” dorind să fie sunat atunci când vehiculul ar fi fost reparat.

În continuare, la 7 august 2004, logodnicul ei l-a apelat telefonic pe „K.” și au stabilit ca deplasarea spre Ungaria să aibă loc în seara de 9 august 2004, orele 22,30, îmbarcarea urmând a se face din fața unui magazin A.B.C. din comuna Tăuteu. La 9 august 2004, după orele 20,00, S.K.R., din locuința ei, situată în satul Mișca, l-a apelat pe „K.”, l-a întrebat dacă are banii necesari transportului a patru persoane, logodnicul răspunzându-i că va face rost de sumă, respectiv câte 500 euro/persoană, inclusiv pentru el, conducător auto. K.B.Z. a mai declarat că după discuția menționată, logodnicul său a plecat în orașul Marghita la părinții lui, a împrumutat de la aceștia bani, o sumă cerând-o și unui vecin, în total adunând astfel 2500 euro.

La 13 august 2004, K.J. din satul Olosig, a sesizat organele de poliție din comuna Săcuieni despre faptul că în timp ce se deplasa cu căruța pe un câmp, într-o parcelă cultivată cu floarea-soarelui, a găsit incendiat un autoturism D. și un cadavru carbonizat. B.G., vizualizând numărul de înmatriculare al vehiculului, cel în cauză, conform declarației, urma să fi fost nașul de cununie al lui S.K.R., a recunoscut că mașina era a acestuia. La 10 august 2004, minorul D.K.Z., împreună cu fratele lui, ambii aflați într-o căruță în căutare de iarbă, au văzut o mașină fumegând, vegetația din jur arsă, s-au apropiat și au luat din portbagajul vehiculului janta roții de rezervă pentru a o vinde ca fier vechi, ei însă nespunând nimănui cele văzute.

Cercetarea celor reclamate a constatat că inculpații, frați, la orele 04,53 din dimineața zilei de 10 august 2004, au plecat spre Ungaria, trecerea frontierei având loc pe la Vama Borș, ei fiind transportați de către V.Ș., cu autoturismul M. al acestuia, B.I. văzându-i în vama maghiară Artand. Pentru că șoferul nu avea cartelă pentru telefonul mobil, inculpatul B.Șt. i-a dat cartela. La 18 august 2004, firma de telefonie a comunicat listingul convorbirilor efectuate de pe respectiva cartelă, aceasta fiind a lui S.K.R. La 14 august 2004, verificându-se agenda telefonului lui B.A.E., verișoara inculpaților și concubina lui V.Ș. s-a constatat că la litera „K” figura persoana numită „K.”, numărul acestuia apărând și în memoria telefonului mobil al victimei la 6 august 2004. B.Șt.

s-a reîntors din Ungaria la 12 august 2004 pe la Nădlac, iar S.K., la 13 august 2004, prin același punct de trecere a frontierei. S.R.I. a furnizat date din care rezultă că inculpații au fost posesori de telefoane mobile, această situație fiind probată și de mărturiile lui M.J., S.L.R., G.F. Același serviciu a identificat și că telefonul N. a fost cu certitudine, telefonul folosit de S.K.R., din perioada 04 - 09 august 2004, acesta constatându-se că a fost vândut de S.K. lui V.V.I., călător în trenul de pe ruta Arad - Oradea din data de 13 august 2004, tren cu care inculpatul menționat a revenit în județul Bihor. Respectivul telefon a fost recunoscut de K.B.Z. ca fiind al logodnicului ei, în sprijinul proprietarului mobilului existând și acte de cumpărare aflate în posesia părinților lui S.K.R.

S-a mai stabilit că telefonul mobil al inculpatului S.K. a fost apelat la 06 august 2004, 07 august 2004 și 09 august 2004, orele 22,30, după această dată cartela și telefonul mobil aflându-se astfel cum s-a detaliat, la inculpați. Probatoriul administrat la cercetarea judecătorească a relevat că datele furnizate de K.B.Z., de alți martori, de informațiile furnizate cauzei de S.R.I. au conturat că la 09 august 2004, orele 22,23, S.K.R. se afla cu autoturismul său în localitatea Marghita, la acea oră el comunicându-i logodnicei lui că așteaptă „persoanele în discuție”. Martorii D.C. și J.L. au confirmat că încă din 11 august 2004, K.B.Z. se interesa de S.K., identitatea lui ca fiind acel „K.” fiind oferită de B.L., sora lui.

Examinarea amplă a listingurilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei și cu sora sau verișoara lor cu alți martori audiați, a exclus că telefonul victimei și cartela acestuia să fi fost însușite de altcineva, telefoanele martorilor B.A., verișoara inculpaților și B.L., sora, fiind ridicate și ca atare, sunt probe materiale. Găsirea la martorul V.V.I., a telefonului mobil ce aparținuse victimei, dat lui de inculpatul S.K. pe care de altfel l-a recunoscut dintr-un grup de persoane, coroborată cu date obiective, l-a exclus de la orice suspiciune în cauză, telefonul ridicat de la el fiind atestat și de reprezentantul comercial al operatorului O., furnizată și de S.R.I. Existența telefonului mobil și a cartelei telefonice ale victimei la inculpați dovedește că ambii au ucis victima și au jefuit-o, instanța ajungând la stabilirea vinovăției prin analiza detaliată și coroborarea unui vast probatoriu, apărările inculpaților fiind înlăturate motivat.

Probele științifice au reținut că fragmentul de scalp recoltat de la cadavrul carbonizat găsit în interiorul autoturismului ars în proporție de 90 % era al victimei S.K.R., copilul numiților S.C.A. și S.I. Raportul de constatare medico-legală a înscris că moartea victimei a fost violentă, a fost cauzată de anoxie acută prin comprimarea căilor superioare respiratorii și/sau asupra orificiilor respiratorii, putea data de 4-5 zile (din 9 august 2004), iar în ce privește leziunile, acestea, de la nivelul cutiei toracice, bazinului, coloanei vertebrale, membrelor, prin mecanism termic, cele de la nivelul cutiei craniene, hematomul extradural, prin mecanism termic, la fel cele de la nivelul mandibulei, dinților, existând și posibilitatea ca acestea să fie produse inițial, prin lovire cu corpuri dure, contondente și comprimare, la care ulterior să se fi adăugat intervenția factorului termic.

Același act a mai înscris că lipsa carbonului în alveolele pulmonare și a funinginii în căile respiratorii conduce la concluzia că victima era decedată atunci când a fost incendiat autovehiculul, cadavrul fiind supus acțiunii flăcărilor, acestea determinând arsuri de gradul IV pe 100 % din suprafața corpului. S-a mai apreciat că datele cauzei conduc la concluzia că victima, posibil a fost lovită cu corpuri dure contondente din lateral dreapta și/sau spate și comprimată la nivelul gâtului și feței, o porțiune din cadavru (bazinul și o parte a coapselor) fiind deplasate în sensul că au fost scoase din vehicul, în afară.

Apărarea inculpaților în sensul că niciunul din ei nu poseda permis de conducere și, ca atare, nu puteau deplasa vehiculul de pe drum în lanul de floarea-soarelui a fost înlăturată, nimic nu pleda pentru o asemenea ipoteză, persoane neposesoare de carnet de conducere auto putând manevra autoturisme, inculpații nefiind excluși ca autori pe baza acelei simple susțineri. Privind săvârșirea și a infracțiunii de tâlhărie, instanța a motivat că aflarea, în posesia inculpaților a telefonului și cartelei telefonice ale victimei, stabilește vinovăția acestora. Referitor la apărarea inculpaților, că în noaptea de 09 august 2004, s-au aflat în locuința lor din localitatea Crestur, martorii audiați au declarat că în seara respectivă (9 august 2004) a fost văzuți, dar M.L.

a relatat că cei doi, la o oră mult mai timpurie decât ora 2-3 noaptea, respectiv ora 23,00 au plecat, situație ce se coroborează cu cele susținute de K.B.Z. și informațiile oferite de listingurile convorbirilor telefonice efectuate de pe telefonul victimei (la ora 22,23), aceasta așteptându-i. Instanța, examinând, din coroborarea elementelor de fapt esențiale, împrejurările concludente pentru vinovăție, a motivat că acestea sunt: contactarea, telefonic, a victimei, de către inculpatul S.K.

la 6 august 2004, cererea acestuia de a fi transportat în Ungaria, alături de alte persoane, solicitarea ce cel ce-i transporta să facă rost de bani pentru a-i prezenta la vamă, plecarea victimei în 9 august 2004 spre locul de întâlnire cu cei ce urmau a fi transportați, existența la ea a 2500 euro, înregistrarea apelurilor telefonice dintre victimă și inculpatul menționat, inclusiv când victima îi aștepta, existența la inculpați a telefonului victimei și a cartelei R. de pe care s-au efectuat convorbiri. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivele invocate fiind greșita lor condamnare, sens în care au cerut achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., în subsidiar, avocații lor cerând aplicarea unor pedepse mai mici. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 25/ A din 24 februarie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați. Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată în apel, inculpații în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare fiind detaliate în practicaua prezentei. Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în cauză, verificând din oficiu decizia recurată, se reține că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 din același cod, respectiv instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpați.

Astfel, din verificarea lucrărilor dosarului instanței de apel, se reține că inculpații nu au fost ascultați de această fază procesuală și, de asemenea, martorul principal al cauzei K.B.Z., reaudiată în apel potrivit reținerilor din încheierea pronunțată în ședința din 7 octombrie 2008, acest fapt nu este dovedit material, în sensul că deși s-a înscris că declarația acesteia este consemnată în proces-verbal separat atașat la dosar, lucrările dosarului nu-l atestă fizic. În aceste condiții, avându-se în vedere și dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., jurisprudența Curții Europene și recomandarea C.M.C.E. pentru garantarea deplină a dreptului inculpaților se a se apăra, precum și principiul dreptului lor la un proces echitabil, se impune ascultarea lor și în calea ordinară de atac a apelului, indiferent de soluția pronunțată în primă instanță și indiferent de motivele de apel invocate, apelul fiind integral devolutiv.

Totodată, pentru că dosarul instanței de apel nu conține proba materială a reaudierii martorei K.B.Z., aceasta trebuie reaudiată în condiții de respectare a principiului contradictorialității și dacă de vor constata contraziceri între declarația sa și cele ale inculpaților, se va proceda la confruntare, respectându-se dispozițiile art. 87 și următoarele C. proc. pen., referitoare la procedura confruntării. În cauză, conform dispozițiilor art. 350 cu referire la art. 160 b alin. (1) lit. d), art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând indicii că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de textele incriminatorii este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani, ambii sunt recidiviști, deci persoana lor prezintă pericol pentru ordinea publică, se va menține, pentru ei, măsura arestării preventive.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați fiind fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., vor fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) și (6) cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B.Șt. și S.K. împotriva deciziei penale nr. 25/ A din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Menține starea de arest a inculpaților. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați, în sumă de câte 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul pentru interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.