ÎCCJ, decizie (scj.ro #83879)

Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Hotărâre rămasă definitivă la instanța de apel. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație în anulare - instanța competentă C. proc. pen., art. 386 lit. a), art. 389 alin. (1) Contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. se introduce, potrivit art. 389 alin. (1) din același cod, la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. În raport cu dispozițiile art. 389 alin. (1) C. proc.

pen., în cazul în care hotărârea a rămas definitivă la instanța de apel, nefiind pronunțată o hotărâre în recurs, competența de a soluționa contestația în anulare și de a se pronunța asupra admisibilității sau inadmisibilității acestei căi extraordinare de atac îi revine instanței de recurs, întrucât rămânerea definitivă a hotărârii la instanța de apel nu poate modifica regulile de competență, care exclud competența instanței de apel de a soluționa o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1036 din 13 iulie 2011 Prin sentința penală nr. 805 din 7 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul A.A.

a fost condamnat la pedeapsa de un an 2 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1709/2006 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 420/R din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea și s-a contopit restul de 1.542 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1.542 zile închisoare, în regim de detenție. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Prin decizia penală nr. 225/A din 20 septembrie 2010, Tribunalul Bihor a admis apelul declarat de inculpatul A.A. împotriva sentinței penale nr. 805 din 7 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o și a descontopit pedeapsa de 1.542 zile închisoare în pedepsele componente de un an 2 luni închisoare aplicată în cauză și restul de 1.542 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1709/2006 a Judecătoriei Oradea. A înlăturat dispoziția de revocare a acestui rest, iar în baza art. 61 alin. (1) C. pen. a menținut liberarea condiționată de sub efectul pedepsei de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1709/2006 a Judecătoriei Oradea.

Împotriva acestei decizii inculpatul A.A. a formulat recurs, iar prin decizia penală nr. 742/R/2010 a Curții de Apel Oradea a fost recalificată calea de atac din recurs în contestație în anulare, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. combinate cu prevederile art. 389 cu referire la art. 386 lit. a) C. proc. pen. declinându-se competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 225/A din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalului Bihor, în favoarea Tribunalului Bihor. Curtea de Apel Oradea, având în vedere că la termenul de judecată din 14 decembrie 2010 inculpatul a înțeles să-și recalifice calea de atac ca fiind o contestație în anulare, în baza art. 42 C. proc.

pen., a dispus declinarea de competență în favoarea Tribunalului Bihor Tribunalul Bihor, primind cererea de contestație în anulare în urma declinării competenței de către Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 36/A din 2 februarie 2011, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 389 C. proc. pen. și cu referire la art. 386 lit. a) din același cod, a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A.A. împotriva deciziei penale nr. 225/A din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Bihor în favoarea Curții de Apel Oradea și, în baza art. 43 C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor.

A constatat Tribunalul Bihor că, potrivit dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., competența de soluționare a contestației în anulare revine instanței de recurs, cu excepția cazului prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen. În speță, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., și anume nelegala sa citare, competența de soluționare revenind instanței de recurs. În examinarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul A.A. este Curtea de Apel Oradea, deoarece, în speță, chiar dacă nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, potrivit dispozițiilor art. 389 alin. (1) C. proc.

pen., contestația în anulare se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Contestația în anulare - cale extraordinară de atac - poate fi îndreptată doar împotriva hotărârilor penale definitive și numai în cazurile și condițiile prevăzute limitativ și expres în dispozițiile art. 386 C. proc. pen. Având în vedere că în speță nu s-a pronunțat o hotărâre în recurs, sentința penală rămânând definitivă în fața instanței de apel, acest aspect este lipsit de relevanță și nu poate modifica regulile de competență materială generală care exclud competența instanței de apel de a soluționa o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen. Instanța de recurs urmează ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească soluția cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea unei contestații, atunci când hotărârea a rămas definitivă la prima instanță sau la instanța de apel, în condițiile în care partea nu a declarat apel ori, după caz, recurs. Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A.A. în favoarea Curții de Apel Oradea, instanță căreia i s-a trimis dosarul spre competentă soluționare.