ÎCCJ, decizie (scj.ro #83879)

Contestație în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Hotărâre rămasă

definitivă la instanța de apel. Instanța competentă

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile

extraordinare de atac. Contestația în anulare

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație în anulare

-

instanța

competentă

C.

proc. pen.,

art. 386 lit. a), art. 389 alin. (1)

Contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit.

a) C. proc. pen.

se introduce, potrivit art. 389 alin. (1) din același

cod, la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

În raport cu dispozițiile art. 389 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care

hotărârea a rămas definitivă la instanța de apel, nefiind pronunțată o hotărâre

în recurs, competența de a soluționa contestația în anulare și de a se pronunța

asupra admisibilității sau inadmisibilității acestei căi extraordinare de atac

îi revine instanței de recurs, întrucât rămânerea definitivă a hotărârii la

instanța de apel nu poate modifica regulile de competență, care exclud

competența instanței de apel de a soluționa o contestație în anulare întemeiată

pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1036 din 13 iulie 2011

Prin

sentința penală nr. 805 din 7 iunie 2010

pronunțată de Judecătoria

Oradea, în baza art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, republicată, cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul A.A. a fost condamnat

la pedeapsa de un an 2 luni închisoare.

În baza

art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din

executarea pedepsei de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1709/2006 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 420/R din

20 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea și s-a contopit restul de 1.542 zile

rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai

grea, aceea de 1.542 zile închisoare, în regim de detenție.

În baza

art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând

în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Prin decizia penală

nr. 225/A din 20 septembrie 2010, Tribunalul Bihor a admis apelul declarat de

inculpatul A.A. împotriva sentinței penale nr. 805 din 7 iunie 2010 pronunțată

de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o și a descontopit pedeapsa de

1.542 zile închisoare în pedepsele componente de un an 2 luni închisoare

aplicată în cauză și restul de 1.542 zile închisoare rămas neexecutat din

pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1709/2006 a

Judecătoriei Oradea.

A înlăturat

dispoziția de revocare a acestui rest, iar în baza art. 61 alin. (1) C. pen. a

menținut liberarea condiționată de sub efectul pedepsei de 14 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1709/2006 a Judecătoriei Oradea.

Împotriva

acestei decizii inculpatul A.A. a formulat recurs,

iar

prin decizia penală nr. 742/R/2010 a Curții de Apel Oradea a fost recalificată

calea de atac din recurs în contestație în anulare, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. combinate cu prevederile art. 389 cu referire la art. 386 lit. a) C. proc. pen.

declinându-se competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația în

anulare formulată de condamnatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 225/A din

20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalului Bihor, în favoarea Tribunalului

Bihor.

Curtea de Apel Oradea, având în vedere că la termenul de

judecată din 14 decembrie 2010 inculpatul a înțeles să-și recalifice calea de

atac ca fiind o contestație în anulare, în baza art. 42 C. proc. pen., a dispus declinarea de competență în favoarea Tribunalului Bihor

Tribunalul

Bihor, primind cererea de contestație în anulare în urma declinării competenței

de către Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 36/A din 2

februarie 2011, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 389 C. proc. pen. și cu referire la art. 386 lit. a) din același cod, a declinat competența de

soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A.A. împotriva

deciziei penale nr. 225/A din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Bihor în favoarea Curții de Apel Oradea și, în baza art. 43 C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Oradea și

Tribunalul Bihor.

A

constatat Tribunalul Bihor că, potrivit dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., competența de soluționare a contestației în anulare revine instanței de recurs, cu

excepția cazului prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen. În speță,

contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen., și anume nelegala sa citare, competența de soluționare revenind instanței

de recurs.

În

examinarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte

de

Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza

privind pe contestatorul A.A. este Curtea de Apel Oradea, deoarece, în speță,

chiar dacă nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, potrivit dispozițiilor art.

389 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța de

recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Contestația

în anulare - cale extraordinară de atac - poate fi îndreptată doar împotriva

hotărârilor penale definitive și numai în cazurile și condițiile prevăzute

limitativ și expres în dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Având în vedere că în speță nu s-a pronunțat o hotărâre în

recurs, sentința penală rămânând definitivă în fața instanței de apel, acest

aspect este lipsit de relevanță și nu poate modifica regulile de competență

materială generală care exclud competența instanței de apel de a soluționa o

contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen.

Instanța de recurs urmează ca prin hotărârea ce o va pronunța să

stabilească soluția cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea unei

contestații, atunci când hotărârea a rămas definitivă la prima instanță sau la

instanța de apel, în condițiile în care partea nu a declarat apel ori, după

caz, recurs.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și

Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul

A.A. în favoarea Curții de Apel Oradea, instanță căreia i s-a trimis dosarul

spre competentă soluționare.