ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

27 mai 2008 pronunțată în dosar nr. 781/111/P/2005, Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura arestării

preventive luată față de inculpații S.K. și B.Ș.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat în esență că există probe certe că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând indicii

temeinice de vinovăție, iar infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt

pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.

Împotriva acestei hotărâri

numai inculpatul S.K. a declarat recurs.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele

aflate la dosar, inculpatul a fost condamnat:

1) În baza art. 174 – art. 176

lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 25 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3/P/2000 și a contopit restul de

pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,

în pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare.

2) În baza art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărire, la pedeapsa de 18 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3/P/2000 și a contopit restul de

pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată și în prezenta

cauză, în pedeapsa mai grea de 18 ani închisoare.

3) În baza art. 217 alin.

(4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat, pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 288/2001 pronunțată

de Judecătoria Marghita și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de

438 zile, cu pedeapsa aplicată și în prezenta cauză de 10 ani închisoare, în

pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raport

la art. 34 lit. b) C. pen., cu art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele rezultante

de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, la care se adaugă un

spor de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 30 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei închisorii

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzută  de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durat executării pedepsei închisorii.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160

b

C.

proc. pen.

Totodată art. 160

b

C. proc. pen., stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Dacă instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere

revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte consideră că în

mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării

preventive fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzută de dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru

infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Chiar dacă sentința

pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul recidivist a fost condamnat,

la o pedeapsă rezultantă de 30 ani închisoare, pentru infracțiuni de gravitate

deosebit de ridicată, respectiv omor deosebit de grav în scop de tâlhărie de

către o persoană care a mai săvârșit o infracțiune de omor, faptă prevăzută de art.

174 combinat cu art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., tâlhărire, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și distrugere și incendiere,

faptă prevăzută de art. 217 alin. (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Așa fiind, se constată că

încheierea atacată prin care s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului S.K. este legală și temeinică.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva încheierii

din 27 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 781/111/P/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva încheierii din 27 mai 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul nr. 781/111/P/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2008.