ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 27 mai 2008 pronunțată în dosar nr. 781/111/P/2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații S.K. și B.Ș. Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat în esență că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând indicii temeinice de vinovăție, iar infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani. Împotriva acestei hotărâri numai inculpatul S.K.

a declarat recurs. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul a fost condamnat: 1) În baza art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 25 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3/P/2000 și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare.

2) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărire, la pedeapsa de 18 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3/P/2000 și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată și în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 18 ani închisoare. 3) În baza art. 217 alin. (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 288/2001 pronunțată de Judecătoria Marghita și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 438 zile, cu pedeapsa aplicată și în prezenta cauză de 10 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) raport la art. 34 lit. b) C. pen., cu art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele rezultante de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 30 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei închisorii În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durat executării pedepsei închisorii.

În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Totodată art. 160 b C. proc. pen., stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzută de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul recidivist a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 30 ani închisoare, pentru infracțiuni de gravitate deosebit de ridicată, respectiv omor deosebit de grav în scop de tâlhărie de către o persoană care a mai săvârșit o infracțiune de omor, faptă prevăzută de art. 174 combinat cu art. 176 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., tâlhărire, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și distrugere și incendiere, faptă prevăzută de art. 217 alin. (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Așa fiind, se constată că încheierea atacată prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.K.

este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva încheierii din 27 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 781/111/P/2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva încheierii din 27 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 781/111/P/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.