ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1518/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor și materialului aflat în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Prin încheierea de ședință nr. 781/111/P/2005 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de apel, a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților apelanți S.K. și B.Șt. în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Hotărând astfel, instanța de control judiciar a reținut că există în continuare temeiurile inițiale ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpaților cu începere de la 14 august 2004, în baza art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., prelungită/menținută ulterior succesiv de instanțe până la momentul pronunțării încheierii sus-menționate avându-se în vedere că prin sentința penală nr. 273/ P din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, secția penală, au fost confirmate în totalitate învinuirile aduse inculpaților, fiind condamnați inculpatul S.K. la pedeapsa principală rezultantă de 30 ani închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și distrugere prevăzute de art. 174, 176 lit. c) și d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen., iar coinculpatul B.Șt.

la pedeapsa principală rezultantă de 25 ani închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunilor sus-menționate. Instanța amintită a mai considerat că durata judecății și arestării preventive nu sunt excesive, nefiind încălcate dispozițiile art. 6 și 5 din C.E.D.O. și nici art. 23 din Constituția României revizuită în condițiile în care cauza este complexă prin numărul mare al faptelor cercetate și al persoanelor implicate. 2. Î mpotriva încheierii amintite inculpații au declarat în termen recursuri cu solicitarea de a le fi revocată arestarea preventivă și a se dispune punerea în libertate a acestora, în condițiile art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen. și art. 5 alin. (3) și (4) din C.E.D.O. în măsura în care sunt arestați în cauză de peste 4 ani și 8 luni, cu începere de la 14 august 2004. Recursurile inculpaților sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. („când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”) ori art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen. („dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului”) după caz. În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului au fost cele prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., echivalent cazului reglementat prin dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., și că aceste temeiuri subzistau la data aducerii la îndeplinire de către instanța legal sesizată a procedurii prevăzute în art. 300 2 C. proc.

pen., avându-se în vedere condamnarea în fond a ambilor inculpați pentru infracțiunile deduse judecății la pedepse rezultante de 30 ani închisoare și respectiv 25 ani închisoare cu executarea în regim de detenție. În plus, privarea de libertate bazată pe art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O. sfârșește în momentul în care persoana arestată este condamnată în primă instanță. Ulterior, legalitatea privării de libertate este supusă exigențelor art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. îndeplinite în cauză în raport cu necesitatea garantării executării pedepselor excepționale aplicate de primă instanță pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie calificată și distrugere. In baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., vor fi obligați inculpații recurenți la plata sumei de 160 lei fiecare, din care 40 lei reprezintă onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.K. și B.Șt. împotriva încheierii din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 781/lll/P/2005. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei reprezentând onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2008.