ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1518/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor și materialului aflat în dosarul cauzei constată

următoarele:

1.

Prin încheierea de ședință nr. 781/111/P/2005 din

15 aprilie 2008 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de apel, a fost menținută

arestarea preventivă în cauză a inculpaților apelanți S.K. și B.Șt. în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Hotărând astfel, instanța de control judiciar a reținut că există în

continuare temeiurile inițiale ce au determinat arestarea preventivă în cauză a

inculpaților cu începere de la 14 august 2004, în baza art. 143 raportat la art.

148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prelungită/menținută ulterior succesiv de

instanțe până la momentul pronunțării încheierii sus-menționate avându-se în

vedere că prin sentința penală nr. 273/ P din 2 octombrie 2007 a Tribunalului

Bihor, secția penală, au fost confirmate în totalitate învinuirile aduse

inculpaților, fiind condamnați inculpatul S.K. la pedeapsa principală

rezultantă de 30 ani închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și distrugere prevăzute de art.

174, 176 lit. c) și d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) și art. 33 lit. a) C. pen., iar coinculpatul B.Șt. la pedeapsa principală

rezultantă de 25 ani închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în calitate de coautor la

săvârșirea infracțiunilor sus-menționate.

Instanța amintită a mai considerat că durata judecății și arestării

preventive nu sunt excesive, nefiind încălcate dispozițiile art. 6 și 5 din C.E.D.O.

și nici art. 23 din Constituția României revizuită în condițiile în care cauza

este complexă prin numărul mare al faptelor cercetate și al persoanelor

implicate.

mpotriva încheierii amintite inculpații au declarat în termen recursuri

cu solicitarea de a le fi revocată arestarea preventivă și

a se dispune punerea în libertate a acestora, în condițiile art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. și art. 5 alin. (3) și (4) din C.E.D.O. în măsura în

care sunt arestați în cauză de peste 4 ani și 8 luni, cu începere de la 14

august 2004.

Recursurile inculpaților sunt nefondate

urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen.,

în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța

legal

sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia

arestării preventive procedând potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen. („când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive”) ori art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. („dacă instanța

constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să

justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului”) după

caz.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată

că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului au fost cele

prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,

echivalent cazului reglementat prin dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c) din

C.E.D.O., și că aceste temeiuri subzistau la data aducerii la îndeplinire de

către instanța legal sesizată a procedurii prevăzute în art. 300

2

C.

proc. pen., avându-se în vedere condamnarea în fond a ambilor inculpați pentru

infracțiunile deduse judecății la pedepse rezultante de 30 ani închisoare și

respectiv 25 ani închisoare cu executarea în regim de detenție.

În plus, privarea de libertate bazată pe art. 5 paragraf 1 lit. c) din

C.E.D.O. sfârșește în momentul în care persoana arestată este condamnată în

primă instanță. Ulterior, legalitatea privării de libertate este supusă

exigențelor art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. îndeplinite în cauză în

raport cu necesitatea garantării executării pedepselor excepționale aplicate de

primă instanță pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav,

tâlhărie calificată și distrugere.

In baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații

recurenți la plata sumei de 160 lei fiecare, din care 40 lei reprezintă

onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.K. și B.Șt.

împotriva încheierii din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 781/lll/P/2005.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 160 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei reprezentând onorariile

cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2008.