ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2008

HOTĂRÂRE
06.02.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință nr.

3/ IA din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul

penal nr. 781/111/2005, s-a dispus, în temeiul art. 300

2

cu referire

la art. 160

b

a inculpaților S.K. și B.Ș.

S-a reținut că inculpații au

fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, iar temeiurile care au

stat la baza luării măsurii preventive se mențin și impun în continuare

privarea de libertate a inculpaților.

Curtea a considerat că în

cauză sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au

fost trimiși în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148

raportat la art. 143 C. proc. pen.

Curtea a considerat că sunt

întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit.

f) C. proc. pen., pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în

sarcina inculpaților fiind mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în

libertate a acestor persoane acuzate de comiterea unor infracțiuni grave

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a

fost concepută activitatea infracțională, împrejurările comiterii faptelor și

conduita procesuală a inculpaților.

Ca urmare, având în vedere

aceste aspecte, Curtea a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au declarat recurs inculpații S.K. și B.Ș., fără a arăta

motivele de casare și lăsând soluția la aprecierea instanței.

Examinând recursul potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Încheierea prin care

instanța de apel a menținut măsura arestării preventive este legală și temeinică.

Inculpații S.K. și B.Ș. au

fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă la 14

august 2004, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. și

menținută pe parcursul procesului penal.

Prin sentința penală nr. 273

din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, inculpații au fost condamnați, la

pedepse rezultante de 30 ani, respectiv 25 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și distrugere.

Menținerea măsurii arestării

preventive este justificată și în prezent prin constanta temeiurilor care au

stat la baza luării măsurii și care impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților.

Punerea acestora în

libertate nu este întemeiată și oportună dat fiind pericolul concret pe care

persoana inculpaților îl prezintă pentru societate, opinia publică simțindu-se

în nesiguranță în atare împrejurare, nicio altă măsură preventivă neputând

suplini această stare.

Inculpații sunt recidiviști,

S.K. având în antecedența sa penală săvârșirea unei alte infracțiuni de omor

pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și din

executarea căreia a fost liberat condiționat la 20 august 2003.

De instituția liberării

condiționate a beneficiat și inculpatul B.Ș., la 24 septembrie 2003, fiind

liberat din executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare.

Constatând că în cauză sunt

întrunite cerințele legale pentru menținerea măsurii arestării preventive a

inculpaților, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate,

recursurile acestora, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.K. și B.Ș. împotriva încheierii nr. 3/IA/2008

din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 781/111/P/2005.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 160 lei cheltuieli judiciare, din care

sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-10
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2008
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 27 mai 2008 pronunțată în dosar nr. 781/111/P/2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele
ÎCCJ 2008-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 136/2008
preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 26 raportat la art. art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. p
ÎCCJ 2009-08-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2910/2009
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea dată în ședința publică de la 12 august 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținu
ÎCCJ 2010-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2010
Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 42048/3/2
ÎCCJ 2010-08-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2010
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 23 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 46774/3/2008 (1417/2010) al Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 300 2 r
Sursă