ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2910/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată în

ședința publică de la 12 august 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest preventiv a

inculpaților D.A.D., M.L.M. și T.M.C.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-a reținut că, în cauză, există indicii temeinice privind comiterea

faptei, ce rezultă din probele administrate în cauză.

S-a mai reținut că pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a concluzionat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C.

proc. pen. și în consecință în baza dispozițiilor art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., raportat la art. 300

2

C. proc. pen. și art. 5

paragraf 5 alin. (1) lit. a) din C.E.D.O., art. 136 C. proc. pen., privind

scopul măsurilor preventive, din perspectiva pronunțării în primă instanță

împotriva inculpaților a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii cu

executare în regim de detenție, se impune menținerea în stare de arest a

acestora.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs inculpații solicitând revocarea măsurii preventive,

considerând că nu mai subzistă temeiurile care au justificat arestarea

preventivă.

Recursurile sunt nefondate.

Inculpații recurenți au fost

arestați preventiv în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 41

din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul nr.

571/87/2008, inculpata recurentă M.L.M. a fost condamnată, la 8 ani închisoare

și inculpatul recurent T.M.C., la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, menținându-se starea de arest a acestora, în temeiul art.

350 C. proc. pen.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin

fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzută  de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Din probele administrate în

cauză rezultă indicii temeinice pentru comiterea faptei.

Pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunile reținute în sarcina lor este închisoare mai mare de patru

ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Constatând că hotărârea

pronunțată este legală și temeinică în baza art. 385

15

alin. (1) pct.

2 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.L.M. și T.M.C. împotriva încheierii din

12 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 6143/2/2009.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 septembrie 2009.