ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3939/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3939/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5907/3/2009 (2012/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160 2 alin. (3) și art. 300 2 C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P.N.A. și S.A., măsură pe care a menținut-o. S-a reținut că din analiza temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților. Din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc.
pen. Curtea a considerat că sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, durata mare de timp a activității infracționale, urmările acesteia produse asupra victimelor minore. Ca urmare, Curtea a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.N.A. și S.A. fără a arăta, în scris, motivele de casare. Prin concluziile orale, apărătorul din oficiu al recurenților inculpați a criticat încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică. S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea lor în stare de libertate. S-a arătat că ambii inculpați sunt nevinovați, au copii minori în întreținere, inculpatul P.N.A. fiind singurul întreținător al familiei. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Inculpații P.N.A. (fiul lui D. și M.M., deținut în Penitenciarul Rahova) și S.A.
(fiica lui N. și T.) au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Măsura arestării preventive a fost verificată și menținută pe tot parcursul procesului penal, începând cu 23 octombrie 2008. Prin sentința penală nr. 697 din 2 iulie 2009, Tribunalul București, secția I penală a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a), art. 80 C. pen.
(și art. 37 lit. b) C. pen. pentru P.N.A.), inculpații P.N.A. și S.A. au fost condamnați la 5 ani închisoare, respectiv 3 ani și 3 luni închisoare, precum și la pedepse complementare ale interzicerii unor drepturi. Instanța de fond a reținut că în perioada 2004 – octombrie 2008, respectiv 2006 – octombrie 2008, inculpații S.A. și P.N.A. au racolat cinci minore pe care le-au exploatat prin constrângere și prin modalități de convingere nonviolente, obținând sume de bani din activitatea de prostituție practicată de victime în aceste condiții. Inculpatul P.N.A. este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; inculpatul a fost liberat condiționat la 8 martie 2005, cu un rest neexecutat de 48 de zile.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond de a menține măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a acestora se mențin și justifică privarea lor de libertate în continuare. Lăsarea în libertate a inculpaților – persoane față de care s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre de condamnare pentru fapte prin care au fost vătămate interesele legitime a cinci minore, unul dintre inculpați fiind și recidivist – prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică și este de natură să genereze nesiguranță și neîncredere în rândul societății. Constatând că încheierea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, dispunând obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului din care onorariile apărătorului din oficiu se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.N.A. și S.A. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5907/3/2009 (2012/2009). Obligă recurenții inculpați la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.