ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3939/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul

nr. 5907/3/2009 (2012/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160

2

alin. (3)

și art. 300

2

C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpaților P.N.A. și S.A., măsură pe care a

menținut-o.

S-a reținut că din analiza

temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că

acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate

a inculpaților.

Din probele administrate

rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost

trimiși în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148

raportat la art. 143 C. proc. pen.

Curtea a considerat că sunt

întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit.

f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este închisoarea mai

mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și

gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, durata

mare de timp a activității infracționale, urmările acesteia produse asupra

victimelor minore.

Ca urmare, Curtea a menținut

măsura arestării preventive a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au declarat recurs inculpații P.N.A. și S.A. fără a arăta, în

scris, motivele de casare.

Prin concluziile orale,

apărătorul din oficiu al recurenților inculpați a criticat încheierea atacată

ca fiind nelegală și netemeinică.

S-a solicitat admiterea

recursurilor, casarea hotărârii și, pe fond, revocarea măsurii arestării

preventive a inculpaților și judecarea lor în stare de libertate. S-a arătat că

ambii inculpați sunt nevinovați, au copii minori în întreținere, inculpatul P.N.A.

fiind singurul întreținător al familiei.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Inculpații P.N.A. (fiul lui

D. și M.M., deținut în Penitenciarul Rahova) și S.A. (fiica lui N. și T.) au

fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12

din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit.

c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Măsura arestării preventive

a fost verificată și menținută pe tot parcursul procesului penal, începând cu

23 octombrie 2008.

Prin sentința penală nr. 697

din 2 iulie 2009, Tribunalul București, secția I penală a dispus achitarea

inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art.

2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. Pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. ultim, art. 76

lit. a), art. 80 C. pen. (și art. 37 lit. b) C. pen. pentru P.N.A.), inculpații

P.N.A. și S.A. au fost condamnați la 5 ani închisoare, respectiv 3 ani și 3

luni închisoare, precum și la pedepse complementare ale interzicerii unor

drepturi.

Instanța de fond a reținut

că în perioada 2004 – octombrie 2008, respectiv 2006 – octombrie 2008,

inculpații S.A. și P.N.A. au racolat cinci minore pe care le-au exploatat prin

constrângere și prin modalități de convingere nonviolente, obținând sume de

bani din activitatea de prostituție practicată de victime în aceste condiții.

Inculpatul P.N.A. este

recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 78

1

din O.U.G. nr. 195/2002 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; inculpatul a fost liberat condiționat la 8

martie 2005, cu un rest neexecutat de 48 de zile.

În aceste condiții, Înalta

Curte constată că hotărârea instanței de fond de a menține măsura arestării

preventive a inculpaților este legală și temeinică.

Temeiurile care au fost

avute în vedere la luarea măsurii preventive a acestora se mențin și justifică

privarea lor de libertate în continuare.

Lăsarea în libertate a

inculpaților – persoane față de care s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre

de condamnare pentru fapte prin care au fost vătămate interesele legitime a

cinci minore, unul dintre inculpați fiind și recidivist – prezintă un pericol

social concret pentru ordinea publică și este de natură să genereze nesiguranță

și neîncredere în rândul societății.

Constatând că încheierea

atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpați, dispunând obligarea acestora la cheltuieli

judiciare statului din care onorariile apărătorului din oficiu se vor avansa

din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații P.N.A. și S.A. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 5907/3/2009 (2012/2009).

Obligă recurenții inculpați

la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.