ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2939/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la 28 august 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații P.N.A., S.A. și G.C., împotriva sentinței penale nr. 697 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. În motivarea măsurii dispuse, instanța de apel, a apreciat că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive față de inculpați, respectiv condițiile cumulative prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc.

pen., se mențin, existând date și indicii temeinice privind săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport de acestea prima instanță pronunțând o hotărâre de condamnare. În termen legal, inculpații S.A. și G.C. au declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, cu motivarea că temeiurile avute în vedere la data luării acesteia nu mai subzistă, continuarea judecății, putându-se face cu ei în stare de libertate. În ședința publică acordată cauzei, recurenta inculpată S.A. a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul, solicitând să se ia act de această declarație. Având în vedere manifestarea de voință liber exprimată de recurenta inculpată în sensul arătat, cum și dispozițiile prevăzute de art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen., coroborate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., conform căruia „până la închiderea dezbaterilor oricare din părți își poate retrage calea de atac” se va lua act de retragerea recursului. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, în acord cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente. Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. În cauza dedusă judecății, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procesual penale mai sus citate și motivat, legal și temeinic a menținut măsura preventivă luată față de inculpat.

La momentul procesual ce a impus verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive s-a avut în vedere că inculpatul G.C., prin sentința penală nr. 697/ F din 2 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., infracțiune care prin modul în care a fost comisă, respectiv profitând de deficiențele de natură psihică ale minorei C.D., a determinat-o să practice prostituția, însușindu-și beneficiile financiare obținute din exploatarea sexuală a acesteia, dovedește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.

Cum instanța de apel motivat, legal și temeinic a menținut măsura preventivă luată față de inculpat, iar la examinarea din oficiu a cauzei supusă prezentei căi de atac nu se constată existența vreunui caz care se justifice reformarea hotărârii, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată S.A. împotriva încheierii din 28 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 5907/3/2009 (2012/2009). Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.C. împotriva încheierii din 28 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 5907/3/2009 (2012/2009). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpată S.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2009.