ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2939/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 28

august 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, investită cu soluționarea apelurilor declarate de

inculpații P.N.A., S.A. și G.C., împotriva sentinței penale nr. 697 din 2 iulie

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de

arest preventiv a inculpaților.

În motivarea măsurii

dispuse, instanța de apel, a apreciat că temeiurile avute în vedere la data luării

măsurii arestării preventive față de inculpați, respectiv condițiile cumulative

prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., se mențin, existând

date și indicii temeinice privind săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor

pentru care au fost trimiși în judecată, în raport de acestea prima instanță

pronunțând o hotărâre de condamnare.

În termen legal, inculpații

S.A. și G.C. au declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării

preventive, cu motivarea că temeiurile avute în vedere la data luării acesteia

nu mai subzistă, continuarea judecății, putându-se face cu ei în stare de

libertate.

În ședința publică acordată

cauzei, recurenta inculpată S.A. a învederat instanței că înțelege să-și

retragă recursul, solicitând să se ia act de această declarație.

Având în vedere manifestarea

de voință liber exprimată de recurenta inculpată în sensul arătat, cum și

dispozițiile prevăzute de art. 385

4

alin. (2)

C. proc.

pen., coroborate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., conform căruia „până la

închiderea dezbaterilor oricare din părți își poate retrage calea de atac” se

va lua act de retragerea recursului.

Examinând hotărârea atacată

sub toate aspectele, în acord cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, constată nefondat recursul pentru următoarele

considerente.

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., instanța verifică periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă judecății,

se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

procesual penale mai sus citate și motivat, legal și temeinic a menținut măsura

preventivă luată față de inculpat.

La momentul procesual ce a

impus verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive s-a avut în

vedere că inculpatul G.C., prin sentința penală nr. 697/ F din 2 iulie 2009 a

Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., infracțiune care

prin modul în care a fost comisă, respectiv profitând de deficiențele de natură

psihică ale minorei C.D., a determinat-o să practice prostituția, însușindu-și

beneficiile financiare obținute din exploatarea sexuală a acesteia, dovedește

pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.

Cum instanța de apel

motivat, legal și temeinic a menținut măsura preventivă luată față de inculpat,

iar la examinarea din oficiu a cauzei supusă  prezentei căi de atac nu se constată

existența vreunui caz care se justifice reformarea hotărârii, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare ocazionate de această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de recurenta inculpată S.A. împotriva încheierii din 28

august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 5907/3/2009 (2012/2009).

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat G.C. împotriva încheierii din 28 august

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosar nr. 5907/3/2009 (2012/2009).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru recurentul inculpată S.A., se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2009.