ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2639/2009

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 43021/3/2008,

Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., a

dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților

B.A., și S.M., pe o durată de 60 de zile.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații B.A. și S.M.,

solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și

punerea lor în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la

baza arestării preventive.

Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în

cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. l60

b

.

Conform art. l60

b

alin. (3) din același cod, când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste

dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive

verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele pentru care au fost

trimiși în judecată și au fost condamnați de instanța de fond, iar lăsarea lor

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus

menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și

justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile

de excepție în care o

persoană poate fi

lipsită de libertate, recurenții inculpați au fost inițial arestați în

vederea

aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive

verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal

competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul

condamnării inculpaților la pedepse de 5 ani și

respectiv 7 ani închisoare (S.

M.) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

ilicit de droguri de mare risc

prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, pedeapsă aplicată

prin

sentința penală nr. 298 din 17 martie 2009 a Tribunalului București, secția a Il-a

penală.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării

preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată

pentru infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc pentru care legea

prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe

certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Situația personală a fiecărui inculpat, respectiv lipsa antecedentelor

penale și starea sănătății au fost avute în vedere alături de gradul de pericol

social al infracțiunii cu ocazia alegerii

măsurii preventive ce urmează a fi luată,

conform art. 36 alin. (8) C.

proc. pen., iar temeiurile arestării preventive nu au dispărut. Dimpotrivă, ei

au fost deja condamnați în primă instanță.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300

2

și ale

art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și

c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300 lei,

din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și S.M.

împotriva încheierii din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a Il-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 43021/3/2008

(nr. 933/2009).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei,

reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2009.