ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2639/2009

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 43021/3/2008, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților B.A., și S.M., pe o durată de 60 de zile. Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații B.A. și S.M., solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive. Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60 b . Conform art. l60 b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și au fost condamnați de instanța de fond, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, recurenții inculpați au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpaților la pedepse de 5 ani și respectiv 7 ani închisoare (S. M.) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 298 din 17 martie 2009 a Tribunalului București, secția a Il-a penală.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Situația personală a fiecărui inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale și starea sănătății au fost avute în vedere alături de gradul de pericol social al infracțiunii cu ocazia alegerii măsurii preventive ce urmează a fi luată, conform art. 36 alin. (8) C. proc. pen., iar temeiurile arestării preventive nu au dispărut.

Dimpotrivă, ei au fost deja condamnați în primă instanță. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și S.M. împotriva încheierii din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 43021/3/2008 (nr. 933/2009). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2009.