ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol soluționarea apelurilor
declarate de
Parchetul de pe lângă
Tribunalul București și inculpații V.D.H.F., D.R.M.F. împotriva sentinței
penale nr. 655 din 17 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, la
termenul de judecată din 4 august 2009, din oficiu, a pus în discuția părților
în conformitate cu art. 300
2
C. proc. pen. raportat la art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen., starea de arest a inculpaților.
Prin încheierea din aceeași dată,
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților V.D.H.F., D.R.M.F.
și V.F.C.M., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării
preventive subzistă, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva încheierii Curții
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
în termen legal, a declarat recurs inculpata V.D.H.F., solicitând punerea în
libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nesăvârșind
fapta pentru care este cercetată.
Concluziile apărătorului
inculpatei, ale reprezentantului M.P. și ultimul cuvânt al inculpatei au fost
consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând
încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu
sub toate aspectele de fapt și de drept, constată legală și temeinică
încheierea atacată, pentru următoarele considerente:
În speța dedusă judecății,
Înalta Curte constată că inculpata V.D.H.F., a fost trimisă în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de
mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), reținându-se
că la datele de 08 aprilie 2008 și 09 aprilie 2008 a intermediat, ajutat și
înlesnit la perfectarea tranzacției cu droguri de mare risc (ecstasy) între
inculpații
D.R.M.F. și V.F.C.M., pe de
o parte și investigatorul sub acoperire P.M. – nume de cod, pe de altă parte,
stabilind legătura dintre aceștia telefonic dar și în mod nemijlocit atât pe
teritoriul României, cât și pe teritoriul Olandei, împrejurare în care la data
de 11 aprilie 2008 a intermediat vânzarea cantității de 8.002 comprimate
ecstasy de către inculpații D.R.M.F. și V.F.C.M., cetățeni olandezi, în
parcarea Hotelului Bastion, din orașul Tilburg, Olanda, primindu-se la data de
12 aprilie 2008 în schimbul drogurilor de către inculpații D.R.M.F. și V.F.C.M.
suma de 21.250 euro, în apropierea Aeroportului Internațional Henry Coandă –
Otopeni.
Prin sentința penală nr. 655
din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a
dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina
inculpaților V.D.H.F., D.R.M.F., V.F.C.M. prin înlăturarea formei continuate a
minfracțiunii reținute în sarcina acestora și s-a dispus condamnarea inculpatei
pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit., art. 76 alin.
(1) lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 9 ani
închisoare, cu aplicarea art. 71 – art.
74 C. pen., în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen., art. 88 C. pen. și art. 350
C. pen.
Pe parcursul desfășurării
cercetării judecătorești în fața instanței de fond și apoi în fața instanței de
apel a fost verificată și menținută măsura arestării preventive inclusiv,
constatându-se că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au
schimbat, lucru constatat și prin încheierea recurată.
Potrivit art. 5 din C.E.D.O.
și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de
libertate, totuși de la aceste reguli generale sunt înscrise și excepții.
În art. 5 paragraful 1
lit. c) din C.E.D.O. se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea
fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea
aducerii
sale
în
fața autorității
judiciare competente
sau când existau motive verosimile
de a bănui că
a săvârșit
o
infracțiune ori când
există motive
temeinice
de a
se crede
în necesitatea de a-l
împiedica să săvârșească
o
infracțiune sau să fugă după săvârșirea
acesteia".
În
raport
de aceste reglementări internaționale, cu
referire
expresă la excepția
reprezentată
de arestarea preventivă s-a stipulat
că
privarea
de
libertate trebuia să se realizeze numai în
formele legale
și după
procedura prevăzută de legislația fiecărui
stat,
conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de
legea procesual
penală,
prin raportare și la dispozițiile constituționale.
Dispunerea măsurii arestării preventive, cât și
menținerea
acesteia
trebuie
să se facă cu respectarea dispozițiilor generale, înscrise
în legea
procesual penală, fiind,subordonate dovedirii
interesului superior
pe care îl reliefează.
Potrivit art. 160
b
alin. (1) C.
proc. pen., instanța
de
judecată, în
exercitarea atribuțiilor
de
control judiciar, este
obligată
să
verifice
periodic
legalitatea și
temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3)
al aceluiași articol, „când instanța
constată
că
temeiurile care
au
determinat
arestarea
impun în continuare
privarea
de
libertate sau că există temeiuri noi care justifică
privarea
de
libertate,
dispune, prin încheiere motivată, menținerea
arestării
preventive".
În
cauză, așa cum rezultă din
încheierea atacată, instanța de
control
judiciar
a
procedat la efectuarea verificărilor dispuse
de
legea procesual penală și a constatat în mod justificat, că temeiurile
de fapt
și
de
drept care au
stat la baza
luării
măsurii arestării preventive subzistă,
confirmând în continuare privarea de libertate a inculpatei
V.D.H.F.
, respectiv,
infracțiunea dedusă judecății este una gravă,
fiind,
sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de
4 ani și
există
probe
certe
că lăsarea
inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordina publică.
Condiția
existenței pericolului social concret pentru
ordinea
publică este
îndeplinită, având în vedere infracțiunile
pentru care
inculpata a
fost cercetată și dedusă
judecății,
acestea
fiind deosebit de grave,
aducând
atingere
unor
valori
sociale
ocrotite de lege, cum ar fi
dreptul la sănătate al populației, iar lăsarea în
libertate a
acesteia ar crea o
stare
de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se
nejustificat gradul
de
insecuritate socială
ia nivel local (Letellier
vs. Franța).
În cauză există indicii
temeinice că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în
judecată (proces-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, declarațiile coinculpaților,
declarațiile martorului denunțător, procesul-verbal de percheziție) care prin
modalitatea de comitere și urmările produse duc la concluzia existenței
pericolului pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate a inculpatei ar
aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creându-se un climat de
neîncredere a cetățenilor în actul de justiție.
În speță, Înalta Curte
constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă
inculpata este actual și persistent, Curtea de Apel reținând corect că nu s-au
schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar
lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică,
motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata
V.D.H.F. împotriva
încheierii din 4 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpata V.D.H.F. împotriva încheierii din 4
august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru
cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 48100/3/2008.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma
de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 8 septembrie 2009.