ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații V.D.H.F., D.R.M.F. împotriva sentinței penale nr. 655 din 17 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, la termenul de judecată din 4 august 2009, din oficiu, a pus în discuția părților în conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., starea de arest a inculpaților. Prin încheierea din aceeași dată, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților V.D.H.F., D.R.M.F.

și V.F.C.M., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva încheierii Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs inculpata V.D.H.F., solicitând punerea în libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nesăvârșind fapta pentru care este cercetată. Concluziile apărătorului inculpatei, ale reprezentantului M.P. și ultimul cuvânt al inculpatei au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată legală și temeinică încheierea atacată, pentru următoarele considerente: În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că inculpata V.D.H.F., a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), reținându-se că la datele de 08 aprilie 2008 și 09 aprilie 2008 a intermediat, ajutat și înlesnit la perfectarea tranzacției cu droguri de mare risc (ecstasy) între inculpații D.R.M.F.

și V.F.C.M., pe de o parte și investigatorul sub acoperire P.M. – nume de cod, pe de altă parte, stabilind legătura dintre aceștia telefonic dar și în mod nemijlocit atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Olandei, împrejurare în care la data de 11 aprilie 2008 a intermediat vânzarea cantității de 8.002 comprimate ecstasy de către inculpații D.R.M.F. și V.F.C.M., cetățeni olandezi, în parcarea Hotelului Bastion, din orașul Tilburg, Olanda, primindu-se la data de 12 aprilie 2008 în schimbul drogurilor de către inculpații D.R.M.F. și V.F.C.M. suma de 21.250 euro, în apropierea Aeroportului Internațional Henry Coandă – Otopeni. Prin sentința penală nr. 655 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților V.D.H.F., D.R.M.F., V.F.C.M.

prin înlăturarea formei continuate a minfracțiunii reținute în sarcina acestora și s-a dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 74 C. pen., în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen., art. 88 C. pen. și art. 350 C. pen. Pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești în fața instanței de fond și apoi în fața instanței de apel a fost verificată și menținută măsura arestării preventive inclusiv, constatându-se că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, lucru constatat și prin încheierea recurată.

Potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate, totuși de la aceste reguli generale sunt înscrise și excepții. În art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O.

se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia". În raport de aceste reglementări internaționale, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

Dispunerea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind,subordonate dovedirii interesului superior pe care îl reliefează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive". În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpatei V.D.H.F. , respectiv, infracțiunea dedusă judecății este una gravă, fiind, sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordina publică.

Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care inculpata a fost cercetată și dedusă judecății, acestea fiind deosebit de grave, aducând atingere unor valori sociale ocrotite de lege, cum ar fi dreptul la sănătate al populației, iar lăsarea în libertate a acesteia ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială ia nivel local (Letellier vs. Franța).

În cauză există indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată (proces-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, declarațiile coinculpaților, declarațiile martorului denunțător, procesul-verbal de percheziție) care prin modalitatea de comitere și urmările produse duc la concluzia existenței pericolului pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate a inculpatei ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creându-se un climat de neîncredere a cetățenilor în actul de justiție. În speță, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpata este actual și persistent, Curtea de Apel reținând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata V.D.H.F. împotriva încheierii din 4 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.D.H.F. împotriva încheierii din 4 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 48100/3/2008. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 septembrie 2009.