ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4272/2009

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2009,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive

formulate de inculpații D.A.D. și T.M.C., iar în baza art. 300

2

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a

menținut starea de arest a acestora și a inculpatei M.L.M.

Prima instanță a reținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen. cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiurile care au

determinat arestarea inițială impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu s-a

încălcat principiul rezonabilității prevenției pentru cei trei inculpați, având

în vedere că, până la acest moment, au fost administrate probe atât de către

organele de urmărire penală, cât și de către instanțele de fond și de apel,

ținând seama și de împrejurarea că cerința Convenției Europene a Drepturilor Omului

ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil trebuie raportată la

fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii penale,

complexitatea procesului, comportamentul autorităților și al părților.

Împotriva acestei hotărâri în termen

legal au declarat recurs inculpații M.L.M., T.M.C. și D.A.D. solicitând punerea

în libertate, întrucât probatoriul a fost administrat, nu mai pot influența

martorii din lucrări, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive

nu mai subzistă.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii recurate potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte reține că recurs este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin sentința penală nr. 41 din 6 mai

2008 a Tribunalului Teleorman inculpatul T.M.C. a fost condamnat la pedeapsa

închisorii de 10 ani, inculpatul D.A.D. la 5 ani închisoare, iar inculpata M.L.M.

la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Inculpații au fost arestați preventiv în

baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Conform art. 300

2

C. proc.

pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând potrivit art. 160

b.

Dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dacă instanța constată că temeiurile noi care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare

privarea de libertate a acestora.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4

ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea

de săvârșite a acestora, riscul de a se repeta astfel de fapte.

De asemenea, în cauză a fost deja

pronunțată o hotărâre de condamnare, inculpații fiind legal deținuți în baza

acesteia, chiar dacă împotriva încheierii a fost exercitată calea de atac.

Totodată, nu se poate reține că au fost depășite

limitele rezonabile ale unei detenții preventive, aceste limite apreciindu-se

în funcție de complexitatea fiecărui caz, de particularitățile sale,

necesitatea administrării de probe.

Față de cele expuse, Înalta Curte

apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, încheierea recurată

fiind temeinică și legală, astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații M.L.M., T.M.C. și D.A.D. împotriva încheierii din 7 decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 9301/2/2009.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.