ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4272/2009

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații D.A.D. și T.M.C., iar în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a acestora și a inculpatei M.L.M. Prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 1 C. proc. pen. cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiurile care au determinat arestarea inițială impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu s-a încălcat principiul rezonabilității prevenției pentru cei trei inculpați, având în vedere că, până la acest moment, au fost administrate probe atât de către organele de urmărire penală, cât și de către instanțele de fond și de apel, ținând seama și de împrejurarea că cerința Convenției Europene a Drepturilor Omului ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii penale, complexitatea procesului, comportamentul autorităților și al părților. Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs inculpații M.L.M., T.M.C. și D.A.D. solicitând punerea în libertate, întrucât probatoriul a fost administrat, nu mai pot influența martorii din lucrări, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recurs este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin sentința penală nr. 41 din 6 mai 2008 a Tribunalului Teleorman inculpatul T.M.C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani, inculpatul D.A.D. la 5 ani închisoare, iar inculpata M.L.M. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001. Inculpații au fost arestați preventiv în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. Conform art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b. Dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen. prevăd că dacă instanța constată că temeiurile noi care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În speță, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșite a acestora, riscul de a se repeta astfel de fapte.

De asemenea, în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare, inculpații fiind legal deținuți în baza acesteia, chiar dacă împotriva încheierii a fost exercitată calea de atac. Totodată, nu se poate reține că au fost depășite limitele rezonabile ale unei detenții preventive, aceste limite apreciindu-se în funcție de complexitatea fiecărui caz, de particularitățile sale, necesitatea administrării de probe. Față de cele expuse, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, încheierea recurată fiind temeinică și legală, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.L.M., T.M.C. și D.A.D. împotriva încheierii din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 9301/2/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.