ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3726/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 48100/3/2008 (1751/2009), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații V.D.H.F., D.R.M.F. și V.F.A.C.M. împotriva sentinței penale nr. 655 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatei V.D.H.F. În motivarea măsurii dispuse, instanța de apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive față de inculpată, respectiv condițiile cumulative prevăzute de art. 143 cu referire la art. 68 1 C. proc.

pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin, existând indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport de acestea prima instanță pronunțând o hotărâre de condamnare. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpata V.D.H.F. a declarat recurs, lăsând la aprecierea instanței de judecată soluția ce urmează a fi pronunțată. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (4) din același text de lege, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatei. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de natura și cantitatea drogului traficat, de modul de operare, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte, se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, hotărârea de condamnare, apelată de parchet și de inculpată constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se astfel atât legislația internă, cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. În același timp, Înalta Curte constată că nu a fost alterată prezumția de nevinovăție a inculpatei și nici dreptul acesteia de a fi judecată într-un termen rezonabil, limitarea libertății sale încadrându-se în limitele legii. Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpată urmează a fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.D.H.F. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 48100/3/2008 (1751/2009). Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.