ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3222/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 23 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest preventiv a

apelantului inculpat B.A.

, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 150/UP

din 5 august 2008 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, alături

de alți inculpați.

Pentru a dispune astfel s-a reținut că

temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinită

una din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen.

Împotriva a cestei încheieri a declarat

recurs inculpatul, susținând că în cauză s-au schimbat temeiurile care au fost

avute în vedere la luarea acestei măsuri și a solicitat punerea sa în

libertate. S-a mai susținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei

reținută în sarcina sa pe tot parcursul procesului penal, a colaborat cu

organele de anchetă în scopul aflării adevărului și o perioadă de 1 an și 2

luni de detenție, consideră că este un interval de timp suficient pentru a

determina instanța să aprecieze că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol

concret pentru ordinea publică și nu ar influența bunul mers al procesului

penal.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința penală nr. 298 F din data

de 17 martie 2009 Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul B.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen.

În sarcina inculpatului B.A. s-a reținut

că la datele de 15 aprilie 2008, 27 februarie 2008 și 11 martie 2008 a vândut

colaboratorului „P.M.” câte două doze de heroină.

Hotărârea a fost atacată cu apel la

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedepsită cu

închisoare de la 10 la 20 de ani, văzând că sunt îndeplinite condițiile impuse

de acest text de lege, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru această

infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând conform art. 160

b

C. proc. pen.

Când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate

sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, instanța a procedat corect

menținând această măsură, reținând că în cauză există indicii temeinice privind

comiterea faptei, ce rezultă din procesele-verbale de sesizare din oficiu,

procesele-verbale de investigații, procesele-verbale de transcriere a

convorbirilor din mediul ambiental, procesele-verbale de investigare sub

acoperire, procesele-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorilor,

procesele-verbale de constatare a infracțiunilor, procesele-verbale de

percheziție și rapoartele de constatare tehnico-științifice, declarațiile

martorilor.

Pe de altă parte s-a reținut că pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea

mai mare de 4 ani și față de natura și împrejurările săvârșirii faptei punerea

în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Față de aceste considerente, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul

ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 43021/3/2008 (nr. 933/2009).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2009.