ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3157/2009

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților N.S., S.N., I.I.B., I.M. și I.A. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 125 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive [art. 148 lit. f) C. proc. pen.] se mențin, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații N.S., S.N. și I.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, sunt la primul incident cu legea penală, au în întreținere minori. Concluziile apărătorului inculpaților, ale reprezentantului Ministerului Public, cât și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată legală și temeinică încheierea recurată, pentru următoarele considerente: În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.

nr. 704/D/P/2008 din data de 20 ianuarie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților N.S., zis „B.”, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

si art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, S.N., zisă „C.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., I.I.B., zis „B.R.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., I.M.

zis „B.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., I.A., zisă „I.” pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (faptele din cursul anului 2008), trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta săvârșită în cursul anului 2006) și în stare de libertate inculpatul S.V., zis „A.” pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la data de 21 august 2008, inculpații N.S. și S.N. au vândut colaboratorului sub nume de cod „P.V.” cantitatea de 0,58 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON. S-a reținut că la data de 27 august 2008, în jurul orelor 14 30 , inculpata S.N. a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,47 grame heroină pentru suma de 95 RON, cantitatea de droguri fiind adusă din locuință de fiul inculpatei, N.G., în vârstă de 13 ani. La data de 28 august 2008, în jurul orelor 14 30 , inculpații N.S. și S.N. au vândut colaboratorului sub nume de cod „P.V.” cantitatea de 0,26 grame de heroină în schimbul sumei de 100 RON. La data de 01 septembrie 2008, colaboratorul „P.V.” s-a deplasat la florăria ce aparținea celor doi inculpați, a înmânat inculpatei S.N.

suma de 100 RON pentru cumpărarea unei cantități de droguri, după care s-a deplasat la locuința celor doi inculpați, unde a primit de la inculpatul N.S. cantitatea de 36 grame heroină, care a fost adusă din locuință de același minor, fiul inculpatului, în vârstă de 13 ani. Cu privire la activitatea inculpaților I.I.B., I.M., I.A. și S.V. s-au reținut următoarele: La data de 27 august 2008, în jurul orelor 13 00 , colaboratorul „P.V.” a cumpărat de la inculpații I.M. și I.A. cantitatea de 0,09 grame heroină pentru suma de 50 RON. La data de 28 august 2008, în jurul orelor 12 30 , colaboratorul „P.V.” a cumpărat de la inculpații I.I.B. și S.V. cantitatea de 0,09 grame heroină pentru suma de 50 RON.

La data de 02 septembrie 2008, în jurul orelor 11 00 , colaboratorul „P.V.” a cumpărat de la inculpatul I.M. cantitatea de 0,10 g heroină pentru suma de 50 RON. La data de 16 septembrie 2008, în jurul orelor 14 30 , colaboratorul „P.V.” a cumpărat de la inculpatul I.I.B., zis „Boemi”, o doză de heroină pentru suma de 50 lei. S-a reținut de asemenea că la data de 27 noiembrie 2008, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpaților I.I.B., I.M., I.A., au fost găsite 27 de punguțe de material plastic, conținând 3,16 grame heroină, destinate vânzării, o folie de staniol conținând 0,13 grame heroină, 6 seringi hipodermice și 70 de comprimate metadonă. În sarcina inculpatului I.M.

s-a mai reținut că în data de 24 octombrie 2006 a vândut martorului denunțător P.M. cantitatea de 0,30 grame heroină, iar la data de 2 noiembrie 2006 a fost depistat deținând la domiciliu 5 seringi hipodermice cu urme de heroină. În privința inculpatei I.A. s-a reținut, de asemenea, că în data de 24 octombrie 2006 a înlesnit vânzarea către martorul denunțător P.M., de către inculpatul I.M., a cantității de 0,30 grame heroină pentru suma de 250 RON, prin porționarea acestei cantități și remiterea către coinculpat. Prin sentința penală nr. 739/F din 23 iulie 2009, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, i-a condamnat pe inculpații N.S.

și S.N. la câte 13 ani închisoare, iar pe inculpata I.A. la 12 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe, inculpații au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală. La termenul de judecată din 11 septembrie 2009, instanța de apel a pus în discuția părților starea de arest preventiv a inculpaților, pe care a și menținut-o prin aceeași încheiere. Potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate. De la această regulă generală sunt înscrise și excepții. În art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O.

se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia”. În raport de aceste reglementări internaționale, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă, s-a stipulat că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

Dispunerea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl reliefează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de prim control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților respectiv, infracțiunea dedusă judecății este una gravă, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și deduși judecății, acestea fiind deosebit de grave (trafic și consum de droguri de mare risc).

În cauză există probe că inculpații au săvârșit fapte de natură penală, care prin natura lor și modul în care au fost săvârșite, duc la concluzia existenței pericolului pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a inculpaților ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală. Pericolul social potențial se apreciază în raport de reacția opiniei publice față de rezonanța faptelor comise.

Faptele săvârșite de către inculpați sunt de natură să aducă atingere sănătății publice, un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție (Letetiés vs. Franța) În privința circumstanțelor personale ale inculpaților, în mod evident favorabile (lipsa antecedentelor penale, existența copiilor) Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi evaluate sub aspectul măsurilor preventive decât în contextul gravității concrete a faptelor și a scopului urmărit prin luarea unor astfel de măsuri, după cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

În speță, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică este actual și persistent, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, reținând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.S., S.N. și I.A., împotriva încheierii de ședință din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 octombrie 2009.