ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 17/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din

15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, în dosarul nr. 7273/111/2011, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării

de arest preventiv a inculpatului O.K., arestat în baza mandatului de arestare

preventivă din 14 mai 2011 emis de Tribunalul Bihor în dosarul nr.

6449/111/2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului O.K. se

situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată.

S-a apreciat, de

asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de

rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din

jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere

specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs inculpatul O.K., solicitând punerea sa în stare de

libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din

același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea

verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare

privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte în

raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea deosebită

a acesteia, de consecința contând în pierderea unei vieți omenești, cât și de

circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a

reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte se

constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală

nr. 242 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor secția penală, la pedeapsa de

25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen.

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată

de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și

prevederile C.E.D.O.

În același sens,

Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția

de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen

rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și

limitele legii.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive,

astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul O.K. împotriva încheierii din 15

decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori

în dosar nr. 7273/111/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru

interpretul de limbă maghiară, echivalentul unei ore de traducere, se va plăti

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 ianuarie 2012.