ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2526/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iulie 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

9031/62/2011 în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului C.A.

(fiul lui I. și G.), arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 1

emis de Tribunalul Brașov.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului C.A. se

situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată.

S-a apreciat, de

asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea

specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, nefiind depășit termenul rezonabil, având în

vedere specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs inculpatul C.A., solicitând punerea sa în stare de

libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din

același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea

verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare

privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte în

raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea

deosebită a acestora, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea

infracțională, de consecințele produse asupra părților vătămate, cât și de

circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a

reținut și instanța de fond.

În esență, în sarcina

inculpatului s-a reținut că împreună cu O.C. și R.A. a luat decizia de a

acționa coordonat, sub îndrumarea inculpatului C.Ș., pe două paliere clar

conturate în scopul comiterii de infracțiuni. Astfel, în intervalul ianuarie -

aprilie 2011, O.C. a fost mâna dreaptă a liderului grupării, implicându-se atât

în activitățile infracționale de șantaj și lipsire de libertate, cât și în cele

din sfera infracțiunilor informatice și a donării cardurilor bancare, un rol

esențial în derularea activităților infracționale de violență revenindu-i

deopotrivă și lui C.A.. în intervalul ianuarie - martie 2011 au aderat la

grupul criminal organizat D.N.V., M.G.C., M.B.T., D.R.D., V.A.V., B.A., R.V.,

N.C.B., R.R.C., B.D.E., M.S.R., G.A.I., P.M. și P.M.S.

Pe primul palier,

activitatea infracțională coordonată de liderul grupului, a fost comisă de

O.C., C.A., D.N.V., M.G.C., M.B.T., D.R.D., V.A.V. și B.A. Modalitatea în care

au acționat a fost una bine definită, fiecare membru având rolul prestabilit de

către C.Ș., în sensul că unii membrii au exercitat asupra părților vătămate

presiuni de natură psihică, apelându-le telefonic și proferând amenințări la

adresa lor sau a familiei, iar alții au contactat direct părțile vătămate,

agresându-le fizic sau verbal. Pentru a-i cointeresa pe membrii grupului, C.Ș.

le promitea procente din sumele de bani ce urmau a fi obținute de la părțile

vătămate. Pe cel de-al doilea palier infracțional, C.Ș. și O.C. au beneficiat

de „sprijin" din partea lui R.A., R.V., N.C.B., R.R.C., B.D.E. și M.S.R.

care s-au implicat în activități de montare a dispozitivelor pentru controlul

desfășurării jocurilor electronice de tip „video multigame HOT SPOT" și

din parte lui G.A.I., P.M. și P.M.S. care s-au implicat în activități de

skimming.

Pe de altă parte se

constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința penală

nr. 131/S din 28 mai 2012 a Tribunalului Brașov, secția penală, la pedeapsa cea

mai grea de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 2 și 4 din Legea nr. 39/2003,

art. 189 C. pen., art. 194 C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen. și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen.,

ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat,

constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției

provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens,

Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează

prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un

termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile

și limitele legii.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive,

astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Încheierii din data de

23 iulie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 9031/62/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 august 2012.

Procesat de GGC - N