ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4365/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4365/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Încheierea din din 29 noiembrie 2011 a
Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr.
49465/3/2011, în baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
C.
proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului
G.I. arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 5 noiembrie 2010
emis de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 51210/3/2010.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f)
C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului G.I. se
situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de
asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de
rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind depășit termenul
rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei
încheieri a formulat recurs inculpatul G.I., solicitând punerea sa în stare de
libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute
în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.
385
6
alin. (3) și art. 385
14
C. proc. pen., constată că
acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160
b
alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de
control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia
arestării preventive.
Conform alin. (3) din
același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere
motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de
Apel București, secția a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor și
a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării
măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de
libertate a inculpatului.
Înalta Curte în
raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea deosebită
a acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea
acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa
cum corect a reținut și instanța de fond.
Pe de altă parte se
constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului G.I. prin Sentința
penală nr. 695 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a
penală, la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de
inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea
detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și
prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În același sens,
înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează
prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un
termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile
și limitele legii.
Aceste considerente
justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive,
astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul
inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca
onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de
inculpatul G.I. împotriva Încheierii din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel
București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr. 49465/3/2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 28 decembrie 2011.