ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1307/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169/ P din 29 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1015/P/2003, Tribunalul Neamț, secția penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 alin. (2) din același cod, a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă și conform art. 88 C. pen., a fost scăzută din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 10 ianuarie 2003 la zi. A fost prelungită măsura arestării preventive până la 2 decembrie 2003.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 65 milioane lei, despăgubiri civile, către partea civilă A.M. și la contribuții lunare de 1.250.000 lei pentru minora A.V.A. și de 750.000 lei pentru minora A.M.E. cu începere de la data de 8 ianuarie 2003 (data comiterii infracțiunii) și până la majoratul minorelor.

Instanța a reținut că, la data de 8 ianuarie 2003, în timp ce inculpatul se afla la bufetul din centrul comunei Grumăzești, fratele său A.V. a venit în spatele său lovindu-l în cap cu o sticlă plină cu bere, fără a fi existat un conflict anterior între ei. A mai fost lovit și de G.C.

După ce a reușit să scape, inculpatul s-a reîntors la domiciliul său, relatându-i lui B.C. cele întâmplate în local. Cei doi s-au deplasat spre centrul comunei spre postul de poliție.

Ajungând în parcarea din fața restaurantului, proprietatea fraților victimei, situat în apropierea locuinței inculpatului, cei doi s-au întâlnit din nou cu agresorii. Între cele două grupuri a avut loc un conflict, victima A.V. încercând din nou să-l lovească pe inculpat, moment în care acesta a luat un par și a lovit-o, o singură dată, în zona capului. Urmare a loviturii victima a căzut. Ulterior a fost transportată la Spitalul orășenesc Tg. Neamț și apoi la Spitalul de Neurochirurgie Iași, unde a decedat.

Loviturile aplicate inculpatului au produs leziuni care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 495 din 16 decembrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, a desființat sentința apelată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, pe care a majorat-o de la 10 la 12 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a luat act că inculpatul B.I. și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A.M.

S-a dedus în continuare arestarea preventivă menținându-se starea de arest.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, după pronunțarea deciziei.

În motivele scrise de recurs se consideră că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei prin rechizitoriu, nefiind lămurite aspecte esențiale referitore la locul unde a fost comisă fapta și nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în art. 174 C. pen.

Ulterior, inculpatul a criticat doar decizia instanței de apel, realizând că în urma retragerii apelului, nu mai poate aduce critici sentinței.

În final a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este fondat, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pentru următoarele argumente:

Referitor la cazul de recurs vizând greșita încadrare juridică a faptei (art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.), Înalta Curte constată că, potrivit art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., nu poate fi atacată cu recurs sentința, întrucât apelul inculpatului a fost retras.

Recursul inculpatului este fondat, doar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei în apel (cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și respectiv cu menținerea de instanța de apel a circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b), precum și a circumstanțelor atenuante judiciare acordate de prima instanță.

Pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului este greșit individualizată neavându-se în vedere, în mod corespunzător, și persoana infractorului, care nu are antecedente penale și anterior săvârșirii faptei a avut o bună comportare, iar fapta a comis-o sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Or, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei, trebuie să se țină seama nu numai de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ci și de persoana infractorului.

Înalta Curte, constatând că acest criteriu important nu a fost suficient avut în vedere de instanța de apel (care a admis apelul parchetului, majorând pedeapsa bine individualizată de instanța de fond), va admite recursul declarat de inculpat.

Ca urmare, va casa decizia atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată și, rejudecând, va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței penale nr. 169 din 29 octombrie 2003, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2003 la 5 martie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 495 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Casează hotărârea atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată și, rejudecând cauza, respinge apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței penale nr. 169 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Neamț, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2003 la 5 martie 2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2004.