ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2548/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 357 din 3

decembrie 2003, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul B.C. la:

- 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive

de la 5 august 2003, la zi.

Prin aceeași sentință, a fost admisă

acțiunea civilă formulată de B.A., în sensul că a obligat pe inculpatul B.C.

să-i plătească suma de 50.000.000 lei cu titlu de despăgubiri din care

25.000.000 lei reprezentând daune materiale iar restul de 25.000.000 lei daune

morale.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a unui cuțit corp delict.

În final, inculpatul a fost obligat

să plătească statului suma de 9.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 4 august 2003,

inculpatul B.C. și victima B.D. se aflau în cafe-barul din satul Greci.

Între cei doi a avut loc o

altercație, provocată de victimă care avea la bază o afirmație făcută de

inculpat cu mai multă vreme în urmă, conform căreia era acuzat că a furat o

sacoșă cu prune din livada acestuia din urmă.

În cadrul acestei altercații,

victima l-a lovit pe inculpat cu palmele și pumnii, după care a pus mâna pe un

scaun, cu care, de asemenea, l-a lovit.

Încercând să se apere de atacul

victimei, inculpatul a luat și el un scaun, pentru a se apăra. Întrucât victima

a continuat să se manifeste agresiv, inculpatul a scos din teacă un cuțit pe

care îl avea asupra sa, somând-o să-l lase în pace.

Victima nu numai că nu a dat curs

somației inculpatului, dat a continuat exercitarea de acte de violență,

împrejurare în care acesta i-a aplicat o lovitură de cuțit în partea stângă a

toracelui, în zona inimii, cauzându-i moartea.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel partea civilă B.A. și inculpatul B.C.

Partea civilă a criticat hotărârea

primei instanței cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale acordate,

solicitând majorarea acestora astfel cum au fost formulate la instanța de fond:

respectiv, 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale și 100.000.000 lei cu

titlu de daune morale.

Inculpatul a criticat aceeași

hotărâre, în principal, cu privire la greșita sa condamnare, solicitând a se

dispune achitarea, întrucât fapta a fost comisă în condițiile legitimei apărări

iar, în subsidiar, cu privire la greșita individualizare a pedepsei pe care o

consideră prea severă care, prin reținerea de circumstanțe atenuante (art. 74

și art. 76 C. pen.) să fie redusă către minimul general prevăzut de lege.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 95 din 23 februarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de partea civilă B.A. și inculpatul B.C., pe care i-a obligat să plătească

statului câte 200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus detenția de la 3 decembrie 2003 până la 23 februarie

2003.

Cu privire la motivele de casare

invocate de inculpat, instanța de apel a arătat că „în mod corect prima

instanță a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de

provocare, întrucât din probele administrate a rezultat o comportare

necorespunzătoare a victimei, care a generat în psihicul inculpatului o

puternică tulburare, reducându-i acestuia posibilitățile de autocontrol și de

evaluare exactă a gravității faptei, stare în care acesta a acționat cu

precizarea că „Susținerea apelantului inculpat, în sensul că fapta a fost

săvârșită în stare de legitimă apărare este nefondată, întrucât din probe nu

rezultă existența unui atac material direct, imediat și injust, condiție

obligatorie pentru existența stării de legitimă apărare”.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului s-a arătat că „hotărârea primei instanțe este legală și temeinică,

întrucât au fost avute în vedere la individualizarea judiciară criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și care se referă la gradul de pericol social al

faptei săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei,

precum și de persoana inculpatului, acesta fiind infractor primar, de

împrejurările care atenuează răspunderea penală, în cauză fiind reținută scuza

provocării.” ceea ce a avut drept consecință aplicarea unei pedepse situată sub

minimul prevăzut de lege, apreciindu-se în mod corect că executarea acesteia în

regim de detenție, va contribui la realizarea prevederilor art. 52 C. pen.

Referitor la apelul declarat de

partea civilă, s-a arătat că este nefondat, deoarece „prima instanță a reținut

în mod corect că în raport de natura infracțiunii comise de inculpat, partea

civilă este îndreptățită, atât la repararea prejudiciului patrimonial dovedit

cu probele administrate, cât și la repararea prejudiciului nepatrimonial

constând în lezarea puternică a sentimentelor părții civile, defunctul fiind

soțul său, cu reducerea acestora raportat la starea de provocare în care a fost

săvârșită fapta”.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel au declarat recurs partea civilă B.A. și inculpatul B.C.

Partea civilă a criticat hotărârea

instanței de apel pentru același motiv invocat și la judecata în calea de atac

a apelului și anume, neacordarea daunelor materiale și morale în cuantumul

solicitat la judecata în fond și anume 50.000.000 lei și respectiv 100.000.000

lei.

Prin recursul declarat inculpatul a

criticat hotărârea instanței de apel numai cu privire la greșita

individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, solicitând că, prin

reaprecierea criteriilor de individualizare, să fie redusă la minimul special

permis de textul incriminator, motiv, de asemenea invocat și la judecata în

calea de atac a apelului.

Recursurile declarate de partea

civilă și inculpat sunt nefondate.

Verificând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză,

încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru

care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor

art. 72 C. pen., în măsură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Și în ce privește soluționarea

laturii civile a cauzei, se constată că instanțele au apreciat în mod corect atât

cuantumul daunelor materiale, cât și al celor morale ce se cuvin părții civile.

Întrucât motivele pentru care atât

partea civilă, cât și inculpatul, au declarat recurs, au fost invocate și la

judecata în apel, cărora instanța competentă le-a dat o motivare

corespunzătoare, în acord cu probele de la dosar, expuse pe larg în prezenta

decizie, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin ca fiind

în acord cu materialul probator administrat în cauză, cu respectarea

prevederilor legale, aplicabile în cauză, se constată că reluarea lor nu se mai

impune.

În consecință, pentru considerentele

arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și de

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursurile declarate de partea civilă B.A. și

inculpatul B.C. sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă B.A. și de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale

nr. 95 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 5 august 2003, la 11 mai 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurenta parte

civilă la plata, cu același titlu, a sumei de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 mai 2004.